Europa

Europa – clivaj politic la alegerile prezidențiale din Franța
 

LOREDANA PĂTRUȚIU BALTEȘ
[„Dimitrie Cantemir” Christian University]

Abstract:
The French presidential elections of 2012 brought a new political approach concerning the candidates speech, because Europe became one of the main electoral themes within a national election. In full European economic crisis, the French people seem more than ever interested about the future of European construction, and in this context, the presidential candidates had to tackle this topic of interest in their election campaign. Analyzing the speeches of the first three candidates among the French voters’ preferences, it can be concluded that the future of France in the European construction, as well as the very future of the United Europe are influenced by the results of this year’s presidential elections.

Keywords: European Union; France presidential elections; Euro crisis; political speech of French candidates about the United Europe

Dincolo de subiectele electorale clasice precum: şo­majul, delocalizările, edu­caţia, protecţia socială sau imigraţia, Uniu­nea Europeană devine un nou subiect de controversă între partidele politice din Franţa, în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale.

Întrebarea care se pune în mod ra­ţional este: De ce s-a adus în atenţia electoratului francez această tematică electorală, deloc comună în istoria alegerilor prezidenţiale din Franţa?

Răspunsul este dat de situaţia cri­tică din Grecia mult mediatizată în Franţa, care vine să pună în pericol moneda europeană, economiile europene din zona EURO şi chiar viitorul construcţiei europene.

Franţa, ţară fondatoare a comunităţii europene a ştiu în timp să beneficieze de toate atuurile pe care i le-a adus această constucţie, începând cu Politica Agricolă Comună (de care a fost principală beneficiară), crearea pieţei unice, introducerea monedei Euro, Politica Externă şi de Securitate Comună, etc.

Altfel spus, comunitatea europea­nă a adus câştiguri Franţei atât la nivel economic, dar şi politic şi mai ales di­plo­matic. Conducând împreună cu Ger­mania destinul comunităţii europene timp mai bine de 60 de ani, exer­ci­tându-şi rolul de leader comunitar şi regional, Franţa, ca de altfel întreaga construcţie comunitară, este pusă astăzi în faţa unei realităţi sumbre şi a unui viitor incert.

Într-o perioadă caracterizată de mari incertitudini la nivel european, opinia franceză pare mai degrabă conservatoare. Interogaţi în legătură cu ce ar fi mai convenabil de făcut pentru a răspunde marilor provocări ale momentului sau viitorului european, având în vedere propunerea noului Tratat european care face referire la disciplina bugetară, francezii au răspuns în proporţie de 50% că doresc să fie menţinută suveranitatea naţională în acest domeniu, în timp ce în proporţie de 44% susţin întărirea puterii Uniunii Europene.¹

În acest context, persoanele care susţin mai degrabă păstrarea suveranităţii sunt cele care acordă o prioritate problematicii ameliorării salariilor în Franţa, iar construcţia europeană nu poate influenţa acest subiect. Pe de altă parte, cei care pun accentul pe competitivitatea economiei franceze la nivel mondial, sunt cei care susţin întărirea puterii Europei Unite.

În ceea ce priveşte intenţiile de vot, simpatizanţii principalilor doi candidaţi François Hollande (PS) şi Nicolas Sakozy (UMP) s-au aratat puţin mai favorabili întăririi puterii europene, comparativ cu media francezilor (47 % dintre simpatizanţii lui François Hollande şi 49% dintre simpatizanţii lui Nicolas Sakozy), în timp ce menţinerea suveranităţii naţionale este susţinută de simpatizanţii lui Jean-Luc Mélenchon (Front de Gauche) în proporţie de 58% şi Marine le Pen (Front National) în proporţie de 61%.

Totuşi, în urma unui sondaj Ifop, realizat în luna decembrie 2011, francezii par destul de pesimişti în ceea ce priveşte viitorul zonei Euro. Astfel, 52% dintre francezi consideră că zona Euro riscă să se separe în două părţi: o parte în jurul Germaniei cu un Euro puternic şi o parte în jurul ţărilor din Sud, cu un Euro slab. Mai mult, 4 francezi din 10 (41%) consideră că în anii următori, Euro ar putea să nu mai existe în forma actuală (monedă unică).²

Trebuie menţionat faptul că percepţia francezilor referitoare la viitorul Euro este influenţată şi de discursul politic, astfel, cei mai optimişti în ceea ce priveşte viitorul Euro sunt simpatizanţii UMP, iar cei mai pesimişti sunt simpatizanţii Frontului Naţional, care consideră în proporţie de 72% că Euro va dispărea.

În acest context, în plină campanie electorală, problematica viitorului Euro, a suveranităţii naţionale, a armonizării politicilor economice a divizat candidatii şi implicit electoratul.

În această nouă criză a datoriei în Euro, criticile francezilor sunt îndreptate către lipsa aparentă a unui leadership politic la nivel comunitar, vizând în principal motorul de integrare  europeană franco-german care pare să fie în pană. Acesta pare a fi unul dintre motivele pentru care Franţa este incapabilă să mai joace rolul de garant al stabilităţii; şi mai mult, aceasta se confruntă cu propriile sale probleme financiare. Din această cauză, o parte dintre francezi consideră că, dacă în trecut, Franţa reprezenta pilotul politic al Europei, iar Germania motorul său economic, astăzi acest tandem franco-german este în dezechilibru în favoarea Germaniei.

Europa – în discursul electoral al principalilor candidaţi

Principalul subiect despre care s-a discutat pe toată perioada campaniei electorale din Franţa făcând referire la Europa a fost criza financiară şi elementele sale tangenţiale precum: rolul Băncii Central Europene, detaliile prevăzute în Constituţia Europeană, viitorul EURO etc.

În acest context, este de la sine înţeles că subiectul Europa trebuia să fie abordat de către candidaţii la alegerile prezidenţiale din 2012, împărţindu-şi electoratul în funcţie de discursul pro sau anti comunitar.

Mai mult, cei doi principali candidaţi, Nicolas Sarkozy şi François Hollande au utilizat această temă electorală pentru a-şi fideliza mai bine electoratul.

Astfel, pentru Nicolas Sarkozy, candidatul UMP, Europa nu este o opţiune, ci o necesitate, şi prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să fie întărită pentru a face faţă provocărilor actuale şi viitoare.

În discursul pronunţat în luna martie 2012, la Toulon, candidatul UMP,  Nicolas Sarkozy susţinea suveranitatea partajată, privind totuşi cu neîncredere un control supranaţional pentru a evita ca Europa comunitară să se transforme într-o pilotare automată care să nu facă decât să aplice orbeşte regulile concurenţei şi ale liberului schimb, dar acceptă necesitatea unei mai mari discipline bugetare, cu sancţiuni mai rapide, mai automate şi mai severe, ce formează esenţialul proiectului de reformă prezentat de Germania.

Astfel, candidatul Sarkozy susţinea faptul că integrarea europeană trebuie să urmeze calea interguvernamentală deoarece Europa trebuie să facă alegeri strategice, politice. În spatele acestor principii puţin contradictorii, lait motivul politicii europene a lui Nicolas Sarkozy a fost o Europă întărită, cu condiţia ca ea să nu fie dotată cu instituţii nefiabile.³

Cu o lună înainte de alegerile prezidenţiale din Franţa, Nicolas Sarkozy, candidatul UMP, propunea un nou proiect de reformă comunitară, “Buy European Act”, inspirat de modelul american, aplicat în 1933 de către preşedintele Roosevelt. Prin această propunere, se  dorea ca o parte din pieţele publice ale Statului şi ale colectivităţilor locale să fie rezervată întreprinderilor care produc pe teritoriul european, cu o atenţie specială acordată întreprinderilor mici şi mijlocii. Obiectivul acestei propuneri fiind reindustrializarea Europei şi combaterea creşterii şomajului (temă electorală atât de dragă francezilor).

În ceea ce priveşte discursul candidatului de stânga, François Hollande, acesta a declarat că dacă va fi ales preşedinte al Franţei, va renegocia Tratatul european adoptat în luna ianuarie de 25 din cele 27 de state membre, care impune o nouă disciplină bugetară strictă şi un control european asupra bugetelor naţionale, afirmaţie ce a nemulţumit-o pe cancelarul Germaniei, Angela Merkel, principala susţinătoare a acestui proiect.

Totuşi, François Hollande, afirmă că odată ales preşedinte va transforma tandemul franco-german într-o prioritate a politicii sale, menţionând de asemenea că prima vizită pe care o va face în calitate de Şef de stat, va fi în Germania.

Principala critică a socialiştilor asupra acestui Tratat de riguoare financiară este că lasă în impas imperativele de creştere, solidaritate, luptă împotriva riscurilor financiare, dar şi asupra controlului democratic al deciziilor europene, şi prin urmare ar trebui renegociat. În acest sens, candidatul socialist pledază pentru reechilibrarea tandemului franco-german.

Proiectul «Pact de responsabilitate, guvernanţă şi creştere», susţinut de către François Hollande, propune dotarea Europei cu două componente care lipsesc astăzi comunităţii: relansarea economică pentru a compensa efectul de recesiune provocat de austeritate şi controlul democratic al deciziilor europene.⁴

Cel de al treilea candidat la alegerile prezidenţiale din Franţa, aflat în topul preferinţelor electoratului francez, a fost Marine Le Pen, candidata Frontului Naţional.

Este pentru prima dată când Frontul Naţional (partid extremă dreapta) nu a mai fost reprezentat la alegerile prezidenţiale de către Jean-Marie Le Pen, fondatorul său, ci de fiica acestuia, însă discursul european rămâne nemodificat, şi anume, Uniunea Europeană trebuie să fie distrusă.⁵

Astfel, candidata Frontului Naţional critică cu virulenţă Uniunea Europeană, pe care o consideră responsabilă de numeroase probleme cu care se confruntă astăzi Franţa. Aceasta propune crearea unui “Minister al suveranităţilor“ pentru a renegocia tratatele şi a asigura întoarcerea competenţelor gestionate de Bruxelles către Paris.

Marine Le Pen consideră că Uniunea Europeană îi privează pe francezi de identitate, că “fură” suveranitatea naţională şi percepe Bruxelles-ul drept un ansamblu de agenţii dirijate de către Germania.

Totuşi, ea propune ca Europa să se construiască în jurul unor proiecte concrete, ca de exemplu proiecte industriale şi susţine că Euro este cel care ”ucide locurile de muncă“ şi vizează datoriile europene, forţând poporul francez să plătească pentru alţii “fără vot” şi ”pentru nimic“.⁶

În concluzie, Europa a reprezentat o temă electorală de maxim interes în cadrul alegerilor prezidenţiale din anul 2012, situaţie inedită în Franţa, iar rezultatul acestor alegeri poate avea un impact major asupra viitorului construcţiei europene, depinzând în mod esenţial de politica europeană pe care o va întreprinde noul preşedinte ales al Franţei.

Bibliografie
DEHOUSSE, Renaud, TACEA, Angela, „L’opinion française face aux enjeux européens. Enquête Trielec TNS SOFRES Décembre 2011, ” Centre d’études européennes de Sciences Po, http://cee.sciences-po.fr/images/stories/120210_TriElec_Dehousse_Tacea.pdf accesat 14.02.2012.
DEHOUSSE, Renaud, „France: l’étrange débat européen”, Telos, 09 Décembre 2011.
GABOULAUD, Adrien, „Présidentielle en temps réel. L’effet AAA difficile à évaluer,” Paris Match, 16 janvier 2012.
HERBERT, Marie, „François Hollande, constant sur l’Europe”,http://www.euractiv.fr/francois-hollande-constant-europe-articleaccesat în 06.02.2012.
LEFEBVRE Jean-Sébastien,„Marine Le Pen, l’Europe du chacun chez soi,” http://www.euractiv.fr/marine-pen-europe-dossier accesat în 20.02.2012.
Sondages en France. La politique française à travers des sondages, http://www.sondages-en-france.fr/post/sondage-presidentielle-ifop-18-22-fevrier-2012 accesat în 05.03.2012.
„Typologie sur le positionnement des Français sur le débat européen et la question de la dette” IFOP, http://www.ifop.com/media/poll/1696-1-study_file.pdf accesat 15.01.2012.
VIGNAL, François, „A Toulon, le candidat Sarkozy prône plus d’Europe face à la crise”. http://www.publicsenat.fr/lcp/politique/toulon-candidat-sarkozy-pr-plus-d-europe-face-crise-177007 accesat în 15/02.2012.

LOREDANA PĂTRUȚIU BALTEȘ – Lect. Univ. dr., Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Ştiinte Economice şi Administrarea Afacerilor şi Universitatea Dimitrie Cantemir din Brașov.

 sus