Legislație, campanie electorală, comunicare

Website-ul partidului – instrument de comunicare politică.
Studiu de caz: www.psd.ro

MONICA PĂTRUŢ
[„Vasile Alecsandri” University of Bacău]

Abstract:
Romanian political parties’ websites have developed especially after 2000 and have been used to disseminate information about candidates, campaigns and political agendas. Combining the quantitative content analysis with well-known models I will quantify the degree in which the Romanian Social Democratic Party website contributes to informing, connecting, involving, and mobilizing visitors. Another objective of the analysis is to pinpoint the place that websites occupy on the trajectory web 1.0 – web 2.0. The findings show that the political website is used more to inform and less to involve or mobilize visitors and that the SDP website is far from the web 2.0. taking account the virtual practices performed.

Keywords: political communication; Social Democratic Party; website; web 2.0

I. Website-ul şi creşterea rolul său în comunicarea de partid

Infiinţarea şi întreţinerea website-ului de către partidele politice s-a facut iniţial fără conştientizarea imensului pontenţial pe care acesta îl are în îmbunatăţirea comunicării în interiorul şi exteriorul formaţiunii politice. La început, website-ul a avut o valoare simbolică foarte mare indicând că partidul ce-l deţine este modern şi la curent cu noua tehnologie. Apoi, fiind jenant să nu exişti online şi vazând că partidul concurent are deja website, partidele s-au imitat unele pe altele iar prezenţa lor pe internet a crescut semnificativ.¹

În interiorul sistemului democratic partidele politice evoluează simultan pe scena electorală, parlamentară, internă şi mediatică. Succesul lor pe aceste scene este dependent de atingerea următorelor obiective: a) maximizarea voturilor în timpul campaniilor electorale, b) cucerirea puterii politice şi accesul la guvernarea unei ţări, c) promovarea anumitor viziuni politice şi ideologice, d) asigurarea democraţiei interne pentru stimularea participării, eficienţei şi coeziunii în propriile structuri, şi, nu în ultimul rând, e) socializarea politică a cetăţenilor şi crearea unor legături între aceştia în interiorul sistemului politic prin recrutare, mobilizare şi repartizare în posturi de conducere². Website-ul poate ajuta un partid politic să atingă aceste scopuri prin dirijarea activităţilor sale spre 1) furnizarea de informaţii, 2) organizarea campaniilor, 3) generarea resurselor, 4) crearea de reţele şi întărirea organizaţiei şi 5) promovarea participării.³ Acesta a permis creşterea volumului şi vitezei informaţiei la costuri mult mai mici, actualizarea permanentă a informaţiei şi direcţionarea ei către membrii de partid, mass-media şi alegători, depăşirea graniţelor geografice şi prezentarea informaţiei în funcţie de particularităţile receptorilor⁴.

Campaniile moderne promovate pe web îşi sporesc eficienţa prin răspunsurile rapide oferite simpatizanţilor sau adversarilor, prin posibilitatea de a ajunge rapid la publicuri noi sau mai mari într-o manieră interactivă. Comunicarea interactivă ajută partidele şi în consolidarea resurselor organizaţionale prin recrutarea noilor membri şi atragerea fondurilor. Crearea reţelelor (networking-ul) ajută partidele sa-şi întărească legăturile interne(între organizaţiile de circumscripţie electorală, politicienii aleşi, sediul central şi grupurile interne de presiune) sau externe (între partid şi grupuri de interese, sindicate, departamente guvernamentale, mass-media sau alte organizaţii din lume). În ultimul timp, website-urile partidelor oferă legături şi cu blogurile unor politicieni cu notorietate, cu MySpace, YouTube, Facebook şi Twitter.⁵. Participarea sau implicarea cetăţenească este stimulată prin comunicarea directă şi individuală, cu oferirea în timp real a informaţiilor solicitate de cetăţeni, prin încurajarea dezbaterilor între politicieni şi cetăţeni cu ajutorul e-mail-ului, chat-ului, news-group-urilor, prin consultarea online a cetăţenilor aspura unor probleme urgente, prin posibila transformare a vizitatorilor unui website în co-producători ai acestuia sau distribuitori de mesaje descărcate de aici catre prieteni, familie, cunoscuţi⁶.

Constatăm deci că partidele au dezvoltat mai multe funcţii& facilităţii pentru website-urile lor în vederea atingerii propriilor obiective. În acord cu Ward, Gibson & Nixon ⁷, considerăm că direcţiile în care acestea pot fi folosite sunt următoarele:
a) web-site-ul ca unealtă administrativă folosită pentru a oferi cetăţenilor foarte multe informaţii (istoricul partidului, regulamente, documente pentru presă, luări de poziţie în diferite probleme, date de contact, informaţii organizatorice etc).Website-ul este în acest caz o arhivă sau o bibliotecă care pune la dispoziţia publicului o cantitate foarte mare de informaţii cu un efort minim din partea partidului.
b) web-site-ul ca instrument de campanie activă şi continuă ce ajută partidul să transmită mesaje nedistorsionate publicului-ţintă, să-şi construiască propria agendă şi să se transforme în sursă credibilă pentru documentarea jurnaliştilor. În plus, prin acest instrument se pot culege infomaţii despre vizitatori iar mesajele politice se pot construi apoi în funcţie de caracteristicile şi aşteptările acestor vizitatori.
c) web-site-ul cu atribuţii în mobilizarea şi organizarea propriilor membri, alegătorilor şi donatorilor. Elementele interactive (bulletin boards, chat rooms, email, hypertext links, vot electronic) permit partidelor să organizeze dezbateri interne, să ofere feed-back rapid alegătorilor, să creeze legături organizaţionale şi reţele online între diferite grupări din partid.

II. Website-uri(le) (partidelor) politice din România- scurt istoric

Cea mai completă cercetare asupra website-urilor aparţinând partidelor politice din România a fost realizată în anul electoral 2000⁸. Folosind ca algoritm de analiză axa acces la informaţie/luarea deciziilor – interactivitate- descentralizarea structurii de comunicare, autorii îşi îndreaptă atenţia asupra website-urilor aparţinând primelor zece partide politice aflate la guvernare şi în opoziţie (http://www.pntcd.ro, http://www.pd.ro, http://www.pnl.ro, http://www.rmdsz.ro, http://www.psdr.ro, http://www.psdr.ro, http://www.pdsr.ro, http://www.romare.ro, http://www.ufd.ro, http://www.ancd.ro). Fiecare website a fost analizat pornind de la masura în care acesta oferea informaţii despre statutul, structura, reprezentanţii şi ordinea de zi sau agenda partidului respectiv, ştirile sau evenimentele prezentate în una sau mai multe limbi de circulaţie internaţională, existenţa formurilor de discuţii, newsletter-ului, informaţiilor despre vot, existenţa unor adrese de email aparţinând responsabililor din interiorul partidului, oferirea răspunsurilor la întrebările vizitatorilor websiteului, date despre filialele locale sau organizaţiile de tineret, accesul la reprezentanţii partidului. Rezultatele cercetării au evidenţiat faptul că prin intermediul website-ului partidele au asigurat într-o mare măsură accesului la informaţie al cetăţenilor (ştiri, agende politice, conferinţe de presă) şi au permis accesul electoratului la reprezentanţii partidului, filialele locale şi organizaţiile de tineret. Partidele au fost preocupate mult mai puţin de facilitarea dialogului cu electoratul, au ignorat colectarea opiniilor cetăţenilor faţă de probleme specifice şi nu au oferit acestora nici un rol în luarea unor decizii. Practic, în anul 2000 partidele politice din România nu au exploatat potenţialul oferit de internet pentru atragerea cetăţenilor în diferite forme de comunicare şi decizie⁹.

Peste tot în lume, investiţia partidelor în website este inegală transformându-l fie într-o prezenţă discretă, minimală, abia observabilă, fie în una activă, dinamică, sofisticată. Cele mai bune websiteuri politice oferă informaţii noi sau în exclusivitate, sunt interactive, personalizate şi cu o grafică foarte atractivă¹⁰. i în România, după anul electoral 2000 partidele politice (ne)parlamentare au considerat website-ul ca un instrument ce nu poate lipsi din arsenalul comunicării virtuale. Anul 2004 a demostrat că acesta poate fi şi foarte eficient, www.băsescu.ro fiind website-ul politic cu cel mai răsunător succes în spaţiul românesc.¹¹ Fără un prea mare efort din partea echipei de campanie şi folosindu-se de caracterul viral al internetului, website-ul a oferit utilizatorilor nu numai jocuri, ci şi posibilitatea efectuării comentariilor pe o platformă de blogging. În anul 2007, cu ocazia referendumului pentru suspendarea preşedintelui, website-ul amintit a gazduit razboiul de gherilă dintre simpatizanţii şi adversarii săi.¹²

Lecţia anului 2004 a fost bine însuşită iar acest lucru s-a văzut foarte bine în campania prezidenţială din anul 2009, campanie avantajată de creşterea numărului utilizatorilor de internet. Inspirându-se după campania lui B. Obama¹³, cei doi finalişti în cursa pentru funcţia de preşedinte al României, Traian Băsescu şi Mircea Geoană au apelat la website-uri de promovare pentru proprii simpatizanţi şi voluntari (www.mirceageoana.ro, www.geoanapresedinte.com, www.psd.ro, www.pdl.ro, www.romanipentrubasescu.ro, www.basescupresedinte.ro, www.decebasescu.ro, www.basescu-live.ro, www.basescu.ro) şi de atac (www.televizorulpresedinte.ro, www.nufigeoana.ro, www.nuvotageoana.ro, www.romaniaantipsd.ro, www.noicuvoi.ro, www.pemarecuel.ro, www.traimbine.ro, www.spunenusituluibasesc.ro, www.antibasescu.com, www.byebyebasescu.com), website-uri ce au contribuit în egală măsură la furnizarea informaţiilor către publicul tânăr şi diasporă, cât şi la erodarea imaginii politice a adversarului.¹⁴

III. Studiu de caz: website-ul www.psd.ro

Dintre tipologiile existente pentru analiza carcateristicilor website-urilor, pentru studiul nostru vom apela la cele elaborate de Gibson & Ward, Foot & Schneider, Schweitzer şi Lilleker. Întrebările la care studiul nostru va răspunde sunt următorele:
RQ1 – În ce măsură website-ul Partidului Social Democrat (www.psd.ro) contribuie la informarea, conectarea, implicarea şi mobilizarea vizitatorilor săi ?
RQ2- În ce măsură caracteristicile websiteului său au evoluat de la web 1.0 la web 2.0 ?

III.1. Funcţiile website-ului în comunicarea de partid
Pentru a face acestă analiză, vom incepe cu o succintă definire a celor patru funcţii identificate: informarea, conectarea, implicarea şi mobilizarea. Practica informării presupune furnizarea de informaţii despre poziţiile şi politicile partidului faţă de anumite teme şi/sau probleme de actualitate cu ajutorul unei structuri online. Beneficiarii acestui efort informaţional ar fi vizitatorii website-ului: membrii partidului, cetăţenii, reprezentanţi mass-media. De asemenea, partidele trebuie să decidă şi câtă informaţie vor oferi: prea multă informaţie poate copleşi, prea puţină poate declanşa nemulţumirea; calea de mijloc – „ambiguitatea strategică”¹⁵ – fiind recomandată pentru persuadarea cetăţenilor cu convingeri politice foarte diferite.

Valorificând teoria reţelelor sociale, partidele apelează la practica conectării cu alţi actori politici cu ajutorul linkurilor (interne sau externe) pentru a crea şi consolida propriile reţele: „Orice alt actor, fie offline sau online, constituie un nod la care un website de campanie poate fi conectat iar structura on-line care facilitează conexiunea acţionează ca legătură între noduri”¹⁶. Conectarea facilitează interacţiunea online cu alţi utilizatori, cu reţelele de socializare şi, mai ales, permite plasarea partidului într-un context cognitiv specific, facând-l mai uşor de înţeles în relaţia cu ceilalţi competitori ¹⁷.

În comparaţie cu practica informării, implicarea este mult mai puţin exploatată de partidele politice. Cu toate acestea, facilitarea interacţiunii între vizitatorii website-ului şi organizatorii campaniei partidului ar aduce acestuia multiple avantaje, cel al atragerii sponsorizărilor şi donaţiilor fiind cel mai evident. Practica mobilizării are ca scop motivarea simpatizanţilor pentru a promova mesajul partidul online sau offline cu ajutorul materialelor puse la dispoziţie.

Pentru a realiza analiza de conţinut a website-ului www.psd.ro vom avea în vedere caracteristicile (itemii) prin care se materializează fiecare funcţie, caracteristici (itemi) menţionate(i) în tabelul 1 din anexa. Fiecare item prezent va primi scorul 1, fiecare item absent va primi 0. La final, prin adunare, vom putea avea un scor pentru fiecare din cele patru funcţii menţionate. Pentru a realiza aceasta analiză, website-ul amintit a fost monitorizat în perioada 15 martie –15 aprilie 2012.

În urma analizei structurale a acestui website am constatat că cele patru funcţii-cheie se regăsesc astfel: informare (14 caracteristici), conectare (5 caracteristici), implicare (10 caracteristici) şi mobilizare (3 caracteristici). Aceste rezultate arată o îmbunătăţire remarcabilă a website-ului faţă de anul 2000, lucru absolut firesc în condiţiile expansiunii internetului în România şi a prezenţei celorlalte partide politice în mediul virtual. În anul 2000, ţinând cont de elementele funcţionale ale website-ului, PSD era situat pe ultimele locuri. Practic, website-ul oferea atunci doar câteva informaţii despre statutul partidului, reprezentanţii săi şi o singură adresă de email ¹⁸. Acum îmbunătăţirile se remarcă mai ales la îndeplinirea funcţiilor de informare şi implicare a vizitatorilor.

Analiza mai arată că partidul foloseşte website-ul în primul rând pentru informarea cetăţenilor şi reprezentanţilor mass-media. Atât cetăţenii cât şi jurnaliştii pot observa apoi reţeaua care are partidul ca nod central, de aici fiind făcute trimiteri către europarlamentarii PSD, către cele 35 departamente din strucutra partidului, către organizaţia de tineret, de femei şi cele judeţene.La nivel internaţional singura trimitere care există este cea către Partidul Socialist European. Este foarte bine realizată concetarea cu reţele ca YouTube, Facebook, Twitter şi LinkedIn, lucru ce arată că website-ul nu e doar un canal de comunicare unidirecţională. Implicarea vizitatorilor se realizează doar prin invitaţia de a urmări fotografii de la diferite evenimente organizate de partid, de a răspunde unor întrebări online, de a citi şi comenta pe blogurile unor politicieni reprezentativi ai partidului sau de a urmări activitatea partidului pe site-urile de socializare. Funcţia de mobilizare nu e exploatată decât la nivel minim (doar 2 caracteristici), deşi anul 2012 este anul în care vor avea loc alegeri locale şi parlamentare.

III. 2. www.psd.ro între web 1.0 şi web 2.0
Subliniind caracterul foarte dinamic al internetului, specialiştii marchează trecerea de la web 1.0 la web 2.0. Etapa web 1.0 sau etapa de început a internetului însemna doar comunicare prin e-mail, internet prin dial-up, costuri ridicate, website-uri ce nu puteau fi modificate de alţi utilizatori. Web 2.0 e sinonim cu comunicarea in timp real, internet broadband (viteza mare, raport calitate/preţ mai bun), bloguri, podcast-uri, reţele de socializare, website-uri la care contribuie comunităţi intregi. În timp ce web 1.0 este cunoscut ca fiind web-ul ce doar poate fi citit („The Read Only Web”), web-ul 2.0 poate fi accesat de către utilizatori atât pentru citire, cât şi pentru scriere („The Read Write Web.”).¹⁹

Website-urile politice au parcurs şi ele, în proporţii diferite, calea de la web 1.0 la web 2.0. Începând alegerile prezidenţiale americane din 2000, website-urile partidelor au devenit ominprezente iar dupa cele din 2004 acestea au inceput să se schimbe sub presiunea utilizatorilor de internet care nu mai doreau doar „broşuri electronice”²⁰ sau „panouri virtuale”²¹ cu informaţie de partid, ci şi posibilităţi de a dialoga cu politicienii aleşi sau de a se implica ca voluntari în campaniile electorale sau în strângerea de fonduri. În timp ce informarea e asociată mai mult cu web 1.0, interactivitatea e în centrul conceptului web 2.0: vizitatorul website-ului e încurajat să interacţioneze în egală măsură cu gazda dar şi cu alţi vizitatori, e stimulat să rămână mai mult timp aici şi apoi să dezbată ideile şi opiniile în mod direct pe bloguri, forumuri de discuţii şi site-urile de retele sociale (SNS).

Treptat partidele au adoptat practici pentru implicarea şi mobilizarea alegătorilor sau susţinătorilor online şi au făcut progrese şi în conectarea lor cu alte partide sau organizaţii prin oferirea linkurilor necesare²². Cele mai optimiste rezultate s-au înregistrat în SUA, însă nu pot fi generalizate, existând diferenţe destul de mari de la o ţară la alta. Diferenţele sunt date de resursele umane şi materiale deţinute de partide cât şi de comportamenetele utilizatorilor de internet, de caracteristicile lor socio-demografice.

Website-ul www.psd.ro obţine scoruri mici pentru a fi plasat cu siguranţă în era web 2.0.(după cum se poate vedea în tabelul 2 din anexă). Progresele înregistrate se refera la următorele carcacteristici activ-participative: weblog si forum de discuţii, spoturi video, prezentări/apariţii video, linkuri către reţelele de socializare şi promovarea prin intermediul acestor reţele, arhivă online cu discursurile membrilor marcanţi ai partidului. De asemenea, elementele interactive ce ar fi permis partidului să organizeze dezbateri interne, să ofere feed-back rapid vizitatorilor, să creeze reţele online între diferite grupări din partid nu sunt exploatate, website-ul având caracterul preponderent informativ specific perioadei web 1.0.

IV. Concluzii

Website-urile partidelor politice din România au devenit din ce în ce mai avansate tehnologic şi mai interesante pentru vizitatorii lor. Diversele elemente audiovizuale încorporate (videoclipuri, imagini, muzică,grafică) pot fi considerate ca încercări reuşite de a face navigarea mai plăcută şi informarea mai interesantă. Însă, e evident că mobilizarea ar trebui transformată în funcţia-cheie a acestora. În plus, website-ul partidului politic va fi mai vizitat dacă, pe lângă vechimea mare din spaţiul virtual, va oferi recompense ca posibilitatea exprimării opiniei sau primirea unui feed-back rapid.²³ i studiul nostru a arătat că scorul cel mai mic a fost obţinut la capitolul mobilizarea cetăţenilor pentru a vota. De aceea, un website care cultivă implicarea şi care poate contribui într-o oarecare măsură la creşterea ratei participării la vot ar trebui să fie un imperativ pentru toate partidele politice in ţară.

Anexe

Tabelul 1. Analiza site-ului www.psd.ro
(adaptare după Gibson & Ward, 2000; Foot & Schneider, 2006; Schweitzer, 2011)

Tabelul 2. Caracteristici ce indică apartenenţa websitelui la web 2.0
(adaptare dupa Lilleker, 2011)

Bibliografie
CISMARU, Diana-Maria, Social media şi managementul reputaţiei, Editura Tritonic, Bucureşti, 2012.
DRUCKMAN, James N., KIFER, Martin J., PARKIN, Michael, „The technological development of Congressional candidate Web sites”. în Social Science Computer Review, 25 (4), pp. 425–442, 2007.
FOOT, Kirsten A & SCHNEIDER, Steven M., Web campaigning, MIT Press, Cambridge, MA, 2006.
GIBSON, Rachel, WARD, Stephen, „A Proposed Methodology for Studying the Function and Effectiveness of Party and Candidate Web Sites” în Social Science Computer Review 18 (3), pp. 301-319, 2000.
LARSSON, Anders Olof, „ „Extended infomercials” or „Politics 2.0”? A study of Swedish political party Web sites before, during and after the 2010 election” în First Monday, 16(4), 2011, http://firstmonday.org/htbin/cgiwrap/bin/ojs/index.php/fm/article/viewArticle/3456/2858
LILLEKER, Darren G., MICHALSKA, Karolina Koc, SCHWEITZER, Eva, JACUNSKI, Michal, JACKSON, Nigel, VEDEL,Thierry, „Informing, Engaging, Mobilising or Interacting: Searching for a European model of web campaigning” în European Journal of Communication 26(3), pp. 195-213, 2011.
MOCAN Rodica, BĂDESCU Gabriel, MARIAN Cosmin, „The democratising potential of the Internet and political parties in Romania” In GIBSON, Rachel, NIXON, Paul, WARD, Stephen, (eds.), Political Parties and the Internet: Net Gain?, Routledge, New York, pp. 161- 175, 2003.
MOMOC, Antonio, „Online Negative Campaign in the 2004 Romanian Presidential Elections” în Styles of Communication, Vol. 2. No 1, Danubius University Press, Galaţi, pp. 89-99, 2010.
POPESCU Costin, PĂTRUŢ Monica, CMECIU Camelia, Beyond the reversed-mirror websites in the 2009 election campaign in România la „Transcultual Communication- Intercultural Comparisons”, 3rd European Communication Conference (ECREA, University of Hamburg), Hamburg, 12-15 octombrie 2010, (www.ecrea2010hamburg.eu/frontend/file.php?id=239&dl=1).
O’REILLY, Tim, „ What is Web 2.0? Design patterns and business models for the next generation of software”, 2005, http://www.oreillynet.com/ lpt/a/6228.
RÖMMELE, Andrea, „Political Parties, Party Communication And New Information And Communication Technologies” în Party Politics, Vol 9. No.1 pp. 7–20, 2003 SAGE Publications, London Thousand Oaks New Delhi, 2003.
RUSSMANN, Uta, „Parties and Candidates on the Web- A Cross-national Comparison of Party and Candidate Website Communication in the 2008 Austrian and 2009 German National Elections”,2010, http://drupals.humanities.manchester.ac.uk/ipol/sites/default/files/ecco/Russmann.pdf
SCHWEITZER, Eva Johanna, „Normalization 2.0: A longitudinal analysis of German online campaigns in the national elections 2002–9” în European Journal of Communication, 26(4), pp. 310–327, 2011.
STRANDBERG, Kim, Parties, Candidates and Citizens On-Line. Studies of Politics on the Internet, ÅBO Akademis Förlag- ÅBO Akademi University Press, Abo, 2006.
TUDOR, Sorin, Politica 2.0.: politica marketingului politic, Editura Tritonic, Bucureşti, 2008.
WARD Stephen, GIBSON, Rachel, NIXON, Paul, „Parties and the Internet. An overview” în GIBSON, Rachel, NIXON, Paul, WARD, Stephen, (eds.), Political Parties and the Internet: Net Gain?, Routledge, New York, pp. 11- 14, 2003.
YOUNG, Sally, „A Net Opportunity: Australian Political Parties on the Internet” în Melbourne Journal of Politics 28 (1), pp. 4-5, 2001.
ULAMANU, Alexandru- Brăduţ, Cartea feţelor. Revoluţia Facebook în spaţiul social, Editura Humanitas, Bucureşti, 2011.
VEDEL, Thierry,„Political Communication in The Age of the Internet” în MAAREK, Philippe J., WOLFSFELD, Gadi, Political Communication in a New Era: A Cross-National Perspective, Routledge, London, pp. 40-42, 2003.

MONICA PĂTRUŢ – Lect. Univ. dr., Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău.

 sus