Semnale

 
Semnale 

Homo Posthistoricus - Profil filosofico-politice Autor: Viorella Manolache, Editura Techno Media
Anul apariţiei: 2012 Număr pagini: 272 ISBN: 978-606-616-048-3 Incitantă chiar din titlu, Homo posthistoricus. Profil filosofico-politic este lucrarea unui veritabil „homo proteicus”. În intervalul, de scurtă respiraţie, 2004-2011, autoarea VIORELLA MANOLACHE şi-a câştigat statutul de performer în domeniu: 10 cărţi cu caracter original – un parcurs livresc remarcabil. Teoretizând asupra fundamentului ultim, acel „Letztbegründsargument” habermasian, VIORELLA MANOLACHE descoperă noi unghiuri de abordare. „În loc să căutam un sens ascuns al istoriei, trebuie să-i dăm istoriei un sens” – afirma sentenţios Karl R. Popper (În căutarea unei lumi mai bune). În consonanţă cu Popper,
cercetătoarea aflată sub auspicii academice subliniază necesitatea instalării în acele spaţii ale istoriei ce sunt purtătoare de finalitate/aură etică. În condiţiile unui aparent vid teoretic, opţiunea pentru un nou discurs se revendică de la modele epuizate, reclamând aşezarea într-o paradigmă proprie: postmodernism şi/sau posthistorie – consideră tânara cercetătoare. „Acolo unde postmodernismul caută diversitate şi fragmentare, posthistoria nu vede decât unitate şi nediferenţiere. Acolo unde privirea lyotardiană caută „furnizori” pozitivi de realitate, ochiul sceptic al lui Arnold Gehlen se agaţă de „lamento”-ul lumii contemporane (...)”. Posthistoria ar fi posibilul derapaj, „accidentul potenţial, determinat de (re)corelarea mediată a fragmentelor realului”. În faimoasa Minima moralia, Thodor Adorno vorbeşte despre gestul lui Münchhausen, care se smulge din mlaştină, trăgându-se de propria perucă. Da, căci gânditorului de astăzi i se cere să se situeze, deopotrivă, în obiecte şi în afara lor. Clipă de clipă. „Privirea către depărtari, ura la adresa banalităţii, căutarea noului, a ceea ce n-a fost încă fixat de schema naţională dominantă rămâne ultima şansă a gândirii (…). Cine oferă unicitate, pe care oricum nimeni nu mai vrea să i-o cumpere, reprezintă, chiar şi împotriva propriei voinţe, însăşi libertatea schimbului” – iată ce ne propune spectaculoasa „lecţie” adorniană, cu caracter de apoftegmă. Lucrarea VIORELLEI MANOLACHE despre prezintă, în mod cert, atributul unicităţii. Conf. univ. dr. ALEXANDRA-CATRINA CIORNEI
România, ţară de frontieră a Europei Autor: Lucian Boia, Editura Humanitas
Anul apariţiei: 2012 Număr pagini: 348 ISBN: 978-973-50-3203-6 După ce a supus unei analize critice multiplele construcţii ale istoriei naţionale, Lucian Boia ne oferă propria sa interpretare a României. Din acest punct de vedere, România, ţară de frontieră a Europei completează şi reîntregeşte demersul iniţiat în Istorie şi mit în conştiinţa românească: cele doua cărţi fac acum corp comun. Ce este România? Răspunsul nu poate fi găsit decât în istorie, într-o istorie globală pe care Lucian Boia o construieşte altfel decât o ştim din istoriile tradiţionale de până acum. El îşi invită cititorul să participe la o pasionantă explorare de-a lungul celor mai diverse itinerarii ale trecutului şi prezentului, nelipsind nici incursiunile în Panteonul naţional sau o plimbare pe străzile Bucureştiului.
Amintiri din Junimea Autor: Iacob Negruzzi, Editura Humanitas
Anul apariţiei: 2011 Număr pagini: 352 ISBN: 978-973-50-3373-6 „Societatea Junimea n-a fost un loc, n-a fost un grup, n-a fost, în nici un caz, o instituţie plicticoasă, o lecţie de manual, a fost o lecţie de viaţă şi o stare de spirit: aceea care-i însufleţea pe tinerii de vârste cuprinse între vreo 20 şi 30 de ani, întorşi de la studii din străinătate cu gândul de a umple un loc gol pe harta treburilor româneşti. (...) Norocul Junimii în anii ei cei mai buni şi mai prolifici au fost scriitorii de vârf, numiţi azi clasici, împreună cu capul critic al Societăţii, Titu Maiorescu. Însă norocul Junimii în posteritate a fost un scriitor de rang doi, dovadă că istoria literară nu se sprijină numai pe umerii giganţilor. Ca să fie şi să rămână pentru oamenii viitorului mai mult decât o pagină de dicţionar, Junimea
avea nevoie de un narator: prezent, activ, implicat, dar mai ales fidel, una dintre cele mai rare calităţi ale scriitorilor. Şi îndeajuns de format în spiritul cărţilor bune ca să nu-şi rateze misiunea. Acest om a existat, şi numele lui este Iacob Negruzzi.“ (Ioana PÂRVULESCU)
Istoria globală a crizei financiare (2007-2010) Autor: Johan A Lybeck, Editura Polirom
Anul apariţiei: 2012 Număr pagini: 328 ISBN: 978-973-46-2538-3 În cea mai severă criză economică pe plan mondial de la Marea Depresiune a anilor ’30 sectorul financiar a fost grav afectat, chiar dacă economiile naţionale nu s-au prăbusit aşa cum s-a întîmplat atunci. Sute de bănci din Statele Unite si Europa au fost închise, silite să fuzioneze cu parteneri mai puternici, naţionalizate sau recapitalizate cu fonduri alimentate de contribuabili. Johan A. Lybeck, profesor de economie, având însă şi experienţa directă în domeniul bancar, descrie debutul crizei la începutul anului 2007, explică motivele ce au dus la apariţia acesteia, o compară cu crizele anterioare şi îi discută consecinţele, oferind propria viziune asupra căii pe care o putem urma
pentru a ajunge din nou la prosperitate. Dacă criza financiară putea fi sau nu anticipată şi cum se explică faptul că aceasta s-a produs doar în Europa şi America, nu şi în Asia sunt doar două dintre numeroasele subiecte de interes tratate în volum.

 sus