|
Recenzie
Studii cu privire la Gramsci
Marcello Montanari, Studi su Gramsci.
Americanismo democrazia e teoria della storia nei
Quaderni del carcere
Lecce, Edizioni Pensa Multimedia, 2002, pp.215
În anul 2002 editura Pensa Multimedia din Lecce a publicat cartea profesorului Marcello Montanari, Studi su Gramsci. Americanismo democrazia e teoria della storia nei Quaderni del carcere. Montanari este profesor în cadrul Universităţii din Bari unde predă „Istoria doctrinelor politice”. De-a lungul carierei sale, autorul cărţii s-a ocupat de studierea şi analiza marxismului teoretic francez şi de cultura italiană de secol XIX. Pe parcursul carierei sale a publicat mai multe cărţi printre care: Sentieri Interotti. Lettere su Novecento (2011); F. Neumann, A. Gramsci, H. Arendt. Per la critica dei totalitarismi. Antologia di scritti (2004); Vico e la Politica dei moderni (1995); La liberta e il tempo (1991), etc.
Lucrarea cu titlul Studi su Gramsci. Americanismo democrazia e teoria della storia nei Quaderni del carcere este o colecţie de opt eseuri, şase dintre acestea fiind anterior publicate între anii 1987-2001. Lucrarea este deschisă de o „Introducere” intitulată: Gramsci inattuale. Cele opt eseuri se intitulează: Razionalita e tragicita del moderno; Verso la democrazia. Osservazioni su etica e politica; Crisi dello Stato e crisi della modernita; Costituzione dei soggetti e tempo storico nell’eta dell’americanismo; Dall’individualismo all’economia programmatica; Analisi del fascismo e storia d’Italia; L’unita d’Italia e la „quistione meridionale”; La finalita etico-sociale del partito politico.
Autorul şi-a prefaţat lucrarea cu o introducere care are un titlu; Gramsci inattuale (.....) care a suscitat în critica de specialitate atenţia. Aşa cum arăta Guido Liguori „alegerea titlului a fost fericită, neaşteptată şi are un caracter polemic”. Tocmai termenul de innatualle a suscitat atenţia deoarece deschide o nouă abordare în studierea scrierilor gramsciene. Termenul propus de Montanari implică refuzul acestuia de a accepta analizele criticilor lui Gramsci care consideră că acesta a promovat o gândire organicistă şi totalitară. Ei bine, Montanari reinterpretează gândirea gramsciană, plecând de la conceptul de hegemonie, promovat în Quaderni del carcere, ca fiind profund democratică şi chiar poliarhică.
Pe parcursul eseurilor, Montanari propune mai multe teme de gândire. Dintre acestea alegem câteva: tema partidelor politice, a modului în care Gramsci l-a interpretat pe Machiavelli, cheia de lectură folosită de Gramsci pentru a explica „eşecul” procesului Risorgimental care este direct legat de conceptul de hegemonie şi de „quistione meridionale”, centralitatea conceptului de „ revoluţie pasivă”, etc.
În cadrul temelor propuse de autor răzbate cu tărie axul central pe care acesta îşi demonstrează şi argumentează ideile; criza statului-naţiune şi problema democraţiei. Montanari subliniază cum, concepţia gramsciană asupra democraţiei nu este înţeleasă în sens liberal (atomist) ci ca un „sistem complex” de „ corporaţii private”, alcătuite din partide, sindicate care îi organizează pe cetăţeni. Astfel, cetăţenii sunt scoşi din starea de „ anomie” devenind parte integrantă a procesului decizional politic. Gramsci consideră că întregul fenomen cunoscut sub numele de Risorgimento a fost un eşec deoarece nu a integrat elementul revoluţionar, care, datorită specificului peninsular nu ar fi putut veni decât de la populaţia rurală. Acesta este „ păcatul-originar” care a stat la baza creării statului-naţiune italian şi de aici agonia acestui model care a culminat cu regimul fascist.
Propunerea gramsciană, în viziunea lui Montanari, este lupta pentru hegemonie într-o realitate poliarhică, care trebuie să aibă, însă, ca rezultat eliminarea diviziunii sociale dintre conducători şi conduşi ( dirigenti e diretti). Însăşi ideea unei societăţi civile „vertrebate” care este diferită de cea propusă de tradiţia liberală, se regăseşte, în viziunea lui Montanari în spriritul Constituţiei italiene de la 1948. Practic, sistemul democratic italian este înţeles ca o „ democraţie organizată” unde principalii actori sunt partidele politice, ce au funcţia de intermediari şi în acelaşi timp de garanţi ai raportului dintre Stat şi societatea civilă, înţeleasă în mod dialectic.
O altă analiză importantă priveşte tema americanismului, văzută ca o figură istorică, expresie a puterii raţionale şi hegemone, limitată, însă, în sens comunicativ, prin temporaneitatea sa. Desigur, ipoteza autorului este interesantă, însă nu trebuie să uităm realitatea că universul de gândire gramscian se încadrează, totuşi, începutul de secol XX şi al primelor decenii ale comunismului italian şi bolşevic. Transcederea acestei realităţi nu trebuie realizată. Gramsci a fost un comunist şi a rămas, până la moartea sa, un comunist, chiar dacă, de multe ori, viziunea sa s-a deosebit fundamental de aceea dată de, contemporanul său; Stalin. Oricum, cheia în care Montanari îl reciteşte pe Gramsci este innovativă şi deschide noi piste teoretice.
Prezentarea tuturor acestor direcţii de gândire propuse de autor ar implica acordarea unui spaţiu larg. Intenţia autoarei acestei recenzii nu este aceasta, cât mai ales să aducă în atenţia specialiştilor faptul că Antonio Gramsci începe să fie prezentat în alte chei de lectură.Temele prezentate de Montanari sunt deosebit de interesante în contextual reevaluării gândirii gramsciene care a început să aibă loc în ultimii douăzeci de ani. Căderea comunismului în Europa a adus cu sine eliberarea gândirii gramsciene de dogmatismul cu care acesta a fost analizat în ultima jumătate de secol.
Ioana Cristea Drăgulin
[The University of Bucharest]
IOANA CRISTEA DRĂGULIN – Drd., Facultatea de Ştiințe
Politice, Universitatea din Bucureşti, masterat Facultatea de Istorie-Geografie,
Universitatea Hyperion din Bucureşti, licenţă, Facultatea de Istorie,
Universitatea din Bucureşti.
sus
|
