Arhiva

Regimul Ion Antonescu și emigrarea evreilor
Arhivele Sfera Politicii
 

ALEXANDRU FLORIAN
[National Institute for Romanian Holocaust Studies „Elie Wiesel”]

La 24 februarie s-au împlinit 70 de ani de la torpilarea și scufundarea vasului Struma. Vaporul transporta 760 de evrei originari din România care intenţionau să emigreze în Palestina. Plecat din portul Constanţa în decembrie 1941, neprimind autorizaţia să ancoreze în portul Istanbul, în cele din urmă, Struma a fost abandonată în apele Mării Negre. Pe 24 februarie 1942, vasul a fost torpilat de un submarin sovietic. Din 769 pasageri plus membri echipajului, a supravieţuit numai David Stoljar1. Despre tratamentul evreilor în timpul regimului Antonescu există încă prejudecata conform căreia, deși antisemitismul a fost o politică de stat, evreii din România nu au fost exterminaţi2. Antonescu ar fi promovat politici de emigrare sau de susţinere a plecării evreilor ca mijloc de rezolvare a „chestiunii evreiești”. Studiul documentelor de arhivă (decizii ministeriale, stenogramele Consiliului de Miniștri, note sau rapoarte ministeriale etc.) probează că emigrarea evreilor în anii 40 a fost o realitate supusă conjuncturii și iniţiativelor private. Statul nu a avut o voinţă politică reală pentru a organiza și susţine o astfel de politică. Așa cum reiese din documentele pe care le prezentăm, guvernul Româmiei a propus proiecte de instituţionalizare a emigrării evreilor care nu au fost finalizate, șeful statului și colaboratorii apropiaţi au reluat, de-a lungul anilor, același tip de rezoluţii fără a se finaliza un sistem funcţional pentru emigrare. De exemplu, în iunie 1944 se dă acordul pentru înfiinţarea Oficiului de emigraţie, organism coordonat de către lideri sioniști, pentru ca în august 1944 Radu Lecca, împuternicitul guvernului pentru reglementarea regimului evreilor din România, să propună desfiinţarea lui. Emigrarea a fost văzută ca o posibilă sursă de venit pentru stat și o sursă de imagine ce ar putea folosi guvernanţilor dacă pierdeau războiul. Acţiunea de emigrare a fost lăsată în seama asociaţiilor sioniste și a firmelor private de transport maritim. Statul român nu s-a implicat decât minimal în efortul societăţilor sioniste de a organiza emigrarea evreilor prin acordarea vizelor necesare sau în câteva cazuri punând la dispoziţie vase maritime. Precaritatea emigrărilor din perspectiva securităţii traseului, a uzurii fizice mari a logisticii de transport folosite de către armatori sau a costurilor ridicate pe care trebuiau să le suporte cei care vroiau să plece sunt probate de multe documente.  Autorităţile statului și-au exprimat îmgrijorarea că astfel nu se rezolvă „problema evreiească” întrucât „pleacă toţi evreii bogaţi, rămânând în ţară numai bătrâni și săraci, pe care din lipsă de încasări vom fi nevoiţi noi românii să îi întreţinem, fie la muncă, fie în ghetouri” (doc. V). Deasemenea, dintr-o statistică a căpităniei portului Constanţa privind transportul de emigranţi, în perioada 1940-1941, reiese că numai 23% au fost evrei originari din România3. Din procesul verbal întocmit de lideri ai comunităţii evreiești în august 1944, rezultă că 33% dintre evreii care au emigrat și-au pierdut viaţa în timpul transportului (doc. VI). 

 

On February 24, 70 years were commemorated since the torpedoing and sinking of Struma. This ship was transporting 760 Jewish originating from Romania who intended to immigrate to Palestine. Struma left the Constanţa port in December 1941, and because she did not receive the authorization to anchor in Istanbul, was abandoned in the Black Sea waters in the end.  On February 24 1942, a Soviet submarine torpedoed the ship. Out of 769 passengers plus crewmembers only David Stoljar4 survived. Concerning the treatment of Jews by the Antonescu regime the prejudice that, although anti-Semitism was a state policy, the Jews in Romania were not exterminated5 still exists. Also, that Antonescu would have promoted emigration or support policies as regards the Jews leaving, as a way of solving the “Jewish problem.” The study of archive documents (ministerial decisions, stenography of the Council of Ministers, notes or ministerial reports, etc.) proves that the emigration of Jews in the 1940s was a reality subject to the context and private initiatives. The state did no have any real political will to organize and support such a policy. As one can see in the documents shown, the Romanian government proposed several projects for institutionalizing the Jew emigration that were never put in practice; the state leader and his close collaborators resumed, along the years, the same kind of resolutions without creating a functional emigration system. For example, in June 1944 it was approved the establishing of the Office for Emigration, a body coordinated by Zionist leaders, while in August 1944 Radu Lecca, authorized by the government to regulate the situation of Jews in Romania, suggested its abolition. Emigration was considered by the state as both a source for income and public image useful to the rulers if they would have lost the war. The emigration activity in itself was left to the management of Zionist organizations and private transportation companies. The Romanian state’s involvement in the effort of Zionist organizations to set up the emigration of Jews was minimal; it only issued the necessary visas and, in some cases, it made available the ships. Several documents prove the precarious conditions concerning the security of the route, the physical wear and tear of the ships used by the ship-owners and the high prices those who wanted to emigrate had to bear. The state authorities expressed their concern that like this the “Jewish problem” would not be solved for “all the rich Jews leave the country, while the old and the poor ones stay, and because of the lack of any money return (a.n. from emigration) we, the Romanians, would have to take care of them, either at work or in ghettoes” (doc. V). In addition, a statistical document of the Constanţa port master concerning emigrants’ transportation, from 1940 to 1941, shows that only 23% of the Jews originated in Romania.6. As the minutes drafted by leaders of the Jewish community in August 1944 demonstrate, 33% of the Jews that emigrated lost their lives during the travel. (doc. VI). 

 

I. 15 noiembrie 1940
Direcţia Poliţiei de Siguranţă

NOTĂ⁷
Președinţiei Consiliului de Miniștri

Avem onoarea a raporta dvs., că Direcţiunea Generală a Poliţiei, pe consideraţiuni de ordin naţional, sprijină acţiunea de organizare a emigrării în masă a jidanilor din ţara noastră.
Jidanii imigrează în Palestina pe două căi: legal și clandestin.
Prin imigrarea legală, se înţelege intrarea în Palestina a acelor jidani care au asupra lor certificate de identitate-tip, eliberate acestora de către autorităţile palestiniene și de această imigrare se ocupă vechea organizaţie sionistă; iar prin imigrare clandestină, se înţelegea intrarea  în Palestina a acelor jidani, care emigrează din ţările respective cu pașapoarte în regulă, cu viza pentru unul din statele Americei de Sud, de obicei Panama, Uruguay sau altul și apoi debarcă clandestin pe litoralul palestinian al Mării Mediterane și cu acest sistem se ocupă N.O.S.-ul (Noua organizaţie sionistă).
Și într-un caz și într-altul din punct de vedere românesc emigrarea este legală, pentru că emigranţilor li se eliberează pașapoarte în conformitate cu legea respectivă.
Prin acţiunea noastră de susţinere a emigrărilor în masă, am reușit ca de la instaurarea  regimului naţional-legionar să scoatem afară din ţară circa 2.000 jidani .
În vederea aceluiași scop N.O.S.-ul (Noua organizaţie sionistă) a înfiinţat în București un comitet central denumit „Aliyah”, care organizează emigrarea în masă a conaţionalilor lor jidani.
S-a ivit însă un impediment de ordin pecuniar și anume că, societatea de navigaţie sau  armatorii cer ca plata navlului să se facă în dolari; de la 110 la 130 de fiecare persoană – valută forte - socotită de la portul românesc de îmbarcare și până la destinaţie, valută pe care societatea sionistă respectivă nu o posedă.
Pentru a se procura această valută propunem două soluţii, care au fost adoptate în rezolvarea problemei emigrărilor jidanilor de către Germania, Austria și în ultimul timp de către Slovacia:

1. Direcţia reglementarii comerţului extern din Ministerul Economiei Naţionale să pună la dispoziţia comitetului „Aliyah” sumele de dolari necesare pentru plata transportului emigranţilor din contul român al dolarilor blocaţi în U.S.A., care actualmente nu sunt utilizabili și pe care societatea sus-citată i-ar putea obţine cu ajutorul organizaţiilor jidănești din Statele Unite ale Americii, care susţin emigrarea.

2. Ministerul Economiei Naţionale să autorizeze un export de mărfuri din România, care n-ar cuprinde nici petrol, nici alimente, cereale sau produse miniere, ci articole secundare ca: turte oleaginoase, celuloză, măzăriche, lemne sau hârtie, urmând ca din produsul acestui export în devize libere să se acorde comitetului central „Aliyah” de pe lângă N.O.S. - prin Banca Naţională a României - sumele necesare în devize pentru finanţarea transportului de emigranţi.
Dacă însă aceste două soluţii nu sunt acceptabile din anumite considerente, vă rugăm să binevoiţi a dispune să se ia de urgenţă în studiu această chestiune de către cei în drept, pentru a găsi mijlocul cel mai potrivit pentru rezolvarea acestei chestiuni, întrucât rezolvarea emigrărilor jidanilor din ţara noastră nu mai poate suferi întârziere.

         MINISTRU,                        DIRECTOR GENERAL,          
(ss) Indescifrabil                  (ss) Indescifrabil

II. 31 Decembrie 1940

PROIECT DE ORDIN
către
Subsecretariatul de Stat al Marinei
Ministerul Economiei Naţionale
Ministerul de Finanţe
Ministerul de Externe
Marele Stat Major și
Direcţiunea Generală a Poliţiei

Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului Român și Președinte al Consiliului de Miniștri, a ordonat ca pentru reglementarea chestiunii evreești din România să ia fiinţă pe lângă Ministerul de Interne, o Direcţiune a emigrărilor.
Această Direcţiune va funcţiona pe lângă Direcţiunea Generală a Poliţiei și sub autoritatea [..]. Ea va avea ca scop fixarea măsurilor de luat pentru ușurarea și accelerarea emigrărilor.
Direcţiunea, este competinte a rezolva toate chestiunile în legătură cu emigrarea privind toate Departamentele, cari au atribuţiuni în legătură cu această chestiune.
În acest scop, în Direcţiunea Emigrărilor vor figura câte un delegat de la Departamentele: Finanţe, Economiei Naţionale, Marină și Marele Stat Major.
Acești delegaţi vor putea lua hotărâri valabile și executorii în numele Departamentelor și vor fi convocaţi săptămânal.
În toate celelalte cazuri, când nu va fi nevoie de prezenţa susnumiţilor delegaţi va decide Directorul General al Poliţiei.
Subsecretariatul de Stat al Marinei, să ia măsuri:
1.Pentru organizarea transporturilor de emigranţi cu vasele statului;
2.Va face toate înlesnirile pentru transporturile organizate de particlulari, în următoarele
condiţiuni:
a. Pentru organizarea transporturilor cu vasele statului va cere organizaţiilor evreiești de emigrare să producă pentru fiecare cursă certificat din partea Legaţiei Angliei, că vasul nu va fi oprit a naviga în afară de Marea Neagră și că i se va permite înapoierea în ţară.
Pentru asigurarea contra valorii reale a vasului, se va cere organizaţiilor de emigrare, fie consemnarea în numerar a sumei respective, fie o scrisoare bancară la una din Băncile din ţară, fie în devize libere la o Bancă din străinătate, care oferă garanţie, că plata se va putea face fără restricţiuni.
Asigurarea personalului navigant și orice alte cheltuieli vor privi societăţile organizatoare ale emigraţiei.
Cu vasele statului se va face numai transportul emigranţilor care au vize valabile de intrare în Palestina.
b.În cazul când, din diferite consideraţiuni de Stat, nu va fi posibil de organizat  transportul cu vasele susmenţionate, Subsecretariatul de Stat al Marinei va da autorizaţii pentru navlosirea vaselor particulare sub pavilion român spre a executa numai transporturi de emigranţi cu vize în regulă pentru intrare în Palestina sau alte ţări sub protectorat englez în aceleași condiţiuni ca cele specificate la punctul a.
 c.Asupra transporturilor de emigranţi organizate de particulari cu vase sub pavilion străin, Subsecretariatul Marinei va da tot concursul necesar, atât la amenajarea vaselor, la controlul acestora, cât și la facerea formalităţilor de îmbarcare, transbord, plecări, navigaţie etc., pentru ca aceste vase să fie în măsură a executa transporturile.
Ministerul Economiei Naţionale va lua măsuri ca să se dea cuvenitele dispoziţii organelor vamale pentru a permite aprovizionarea vaselor de emigranţi cu combustibilul și hrana necesară pentru 30 zile de fiecare persoană, fără facerea formalităţilor de export și fără cedare de devize. Se anexează lista tip cu cantitatea și felul alimentelor ce se pot lua de persoană.
De asemenea, pentru amenajarea vaselor de marfă în vase de transport de emigranţi se va permite îmbarcarea materialului necesar cu scutirea formalităţilor vamale, după aprecierea experţilor de port.
Ministerul Economiei Naţionale va gasi modalităţile cele mai potrivite pentru asigurarea navlului vapoarelor sub pavilion străin de către emigranţi și va preciza condiţiunile.
Ministerul de Finanţe va da dispoziţii organelor vamale ca verificarea bagajelor să se facă cât mai civilizat posibil, fără a se neglija seriozitatea controlului.
Vor permite ca emigranţii să ia cu ei obiectele specificate în tabelul anrxă.
Ministerul de Externe va face toate formele de ușurarea transporturilor de emigranţi pe lângă toate guvernele interesate, la cererea Direcţiunii emigrărilor și ori de câte ori va fi nevoie Marele Stat Major va desfiinţa certificatele tip necesare pentru eliberarea pașapoartelor.
Direcţiunea Generală a Poliţiei va creea un serviciu special pentru eliberarea pașapoartelor, pentru a face faţă fără întârziere la aliberarea actelor de călătorie.
(Documentul a rămas proiect, n.m.)

AINSHR-EW, Fond RG 25004, rola 13, d 2844

III. 1941, decembrie 13
Ministerul Finanţelor
Cabinetul ministrului

DOMNULE MAREȘAL

În baza notei domniei-voastre, din l.XII., transmisă prin Cabinetul Militar, privitoare la emigrările de evrei și beneficiile excepţionale realizate de unele agenţii care se ocupă cu organizarea transporturilor de emigranţi, avem onoare a vă comunica următoarele:
a) Afacerea „Struma” a fost montată de un mic grup de greci și evrei, între care au putut fi remarcaţi d-nii Dandria, Pandelis și Singros;
b) Cifra afacerii nu este de 17 milioane, ci de circa 150 milioane lei, fiind vorba de transportul a, după unii, 700 evrei, iar după relaţiunile Căpităniei Portului Constanţa, 748 emigranţi evrei, care plătesc câte 200 000 lei fiecare.
c) Pentru efectuarea transportului, asociaţii au cumpărat vasul „Struma”, de origine bulgară, cu o vechime de circa 40 ani.
d) Deși valoarea reală a vasului este quasi nulă, valoarea sa comercială rezultată din această tranzacţie n-a putut fi precizată.
e) Vaporul a fost adus de la Varna la Constanţa și pus sub pavilion panamez.
f) Amenajarea lui a costat circa 17 milioane lei.
g) De asigurarea unor astfel de întreprinderi nu poate fi vorba deoarece nici o societate de asigurări nu riscă în împrejurările actuale.
h) Afacerea este montată pe riscul exclusiv al grupului citat.
În unele cazuri, înșiși evreii care voesc să emigreze se asociază și se organizează în acest scop, cotizând sumele necesare cumpărării de vase și angajării personalului navigant totul fiind montat pe riscul lor și al personalului navigant.
Cu vasele lor proprii, de minimă valoare, ajunși în apele teritoriale palestiniene, sacrifică vasele, simulând naufragii sau acostând și debarcând clandestin, noaptea, în puncte favorabile acostării.
Ajunși pe uscat, sunt internaţi în lagăre speciale și apoi, dupa oarecare timp și cu anumite formalităţi, sunt lăsaţi în libertate.
Procedeul sacrificării vaselor este absolut necesar deoarece, clandestin, pătrunderea evreilor este agreată de englezi, oficial însă este cu stricteţe interzisă pentru a nu indispune populaţiunile arabe.

*

Datorită împrejurărilor și condiţiunilor excepţionale în care se fac emigrările de evrei, nu s-ar putea întrevede decât două posibilităţi de a se organiza aceste emigăn în beneficiul statului.

1). Să se autorize singurul serviciu naţional de transporturi maritime, S.M.R. să organizeze emigrarea evreilor pe contul și cu propriile sale mijloace.
S.M.R.-ul posedă în parcul său un vas, Alba Mia, care s-ar preta acestui gen de operaţiuni fiind deja la limita de vârstă stabilită de regulamentele de navigaţie.
Propuneri, în acest sens, au fost deja făcute de unele grupuri de evrei, care, oricând, ar avea mai multă încredere într-un vas al S.M.R-ului și controlat de el, decât în vase grecești sau bulgărești, de reputaţia vasului „Struma”.
Deși vasul este evaluat astăzi la 400 000 000 lei, grupul evreilor interesaţi a oferit o garanţie de lei 500 000 000, pe care, a dat să se înţeleagă că, la sfârșitul operaţiunilor de transport, ar fi dispuși s-o doneze S.M.R.-ului, iar pentru transport câte 200 000 lei de persoană; ceea ce, la cifra de 2 000 de persoane, câte ar putea fi îmbarcate, ar da o sumă de 400 000 000 lei.
Deoarece vasul Alba Iulia se află la Constantinopol și navigaţia pe Marea Neagră este extrem de periculoasă, emigranţii ar fi dispuși să facă drumul până la Constantinopol cu trenul, iar cu vasul numai de la Constantinopol până într-unul din porturile Palestinei.     
Pentru ca această întreprindere să fie realizabilă, ar trebui însă ca guvernul nostru să obţină în prealabil asentimentul guvernelor german și italian, care controlează parte din zonele maritime pe care vasul le-ar avea de străbătut, precum și consimţământul, cel puţin tacit, al guvernului englez și autorităţilor engleze din Palestina.   
Repezentanţii grupurilor interesate au lăsat a se înţelege că acest consimţământ l-ar putea
obţine chiar ei.
Cu împlinirea acestor condiţiuni, conducătorii S.M.R.-ului cred că întreprinderea ar fi și posibilă și foarte rentabilă, beneficiile putându-se cifra, în câteva luni, la câteva miliarde.

2) O a doua posibilitate ar fi ca, fie tot prin S.M.R., fie prin alte întreprinderi sau persoane interpuse, dacă s-a găsi că vasul Alba Iulia nu trebuiește sacrificat, sau dacă guvernele indicate nu ar da consimţământul, guvernul să [autorize] și să subvenţioneze cumpărarea de vase vechi, de categoria „Struma”, care s-ar preta unor astfel de riscuri.

Ministru, (ss) Indescifrabil

IV. 22 iunie 1942,

 Adresă privind Proiect de decret-lege pentru reglementarea emigrării evreilor (nu a devenit decret-lege, n.m.):

DOMNULE MAREȘAL,

Am onoare a supune aprobării Domniei Voastre, alăturatul proiect de Decret Lege pentru reglementarea emigrării evreilor.
În alcătuirea acestui Decret Lege, am ţinut seamă de necesitatea de a se acorda unui număr cât mai mare de evrei posibilitatea de a părăsi ţara, fără ca prin aceasta ordinea economică să fie atinsă.
Am instituit, în acest scop pe lângă Ministerul Finanţelor, o Comisiune care va examina cererile de emigrare și va hotărî asupra oportunităţii lor. Am instituit de asemenea o taxă de emigrare, egală cu 30% din valoarea totală a averii emigrantului, precum și o taxă de 10%, socotită tot asupra averii emigrantului, din produsul căreia urmează a se crea, la Marele Stat Major, fondul pentru organizarea muncii de folos obștesc.
Proiectul prevede, de asemeni, o procedură administrativă expeditivă de lichidarea averilor emigranţilor, destinată a împiedica speculaţiunile pe care le-ar provoca o atribuire a bunurilor după criterii economice, stabilite în funcţie de capacitatea de exploatare a achiziţiilor. În cursul aceleiași preocupări, am instituit un drept de preemţiune în favoarea Statului, prin Centrul Naţional de Românizare, asupra tuturor bunurilor evreilor emigranţi.
Cred că în cadrul acestor principii, organizarea emigrării evreilor va contribui la completarea și adâncirea operei de românizare a vieţii economice.
Organizarea transporturilor emigranţilor va fi controlată și dirijată de Ministerul Finanţelor și Centrala Evreilor din România, ea va putea fi concesionată unei singure societăţi particulare, pentru a exista o unitate de acţiune și răspundere.
Socotesc că acest proces va putea fi aplicat, chiar în timp de război, deoarece în prezent se produc numeroase emigrări, care dau naștere la speculaţiuni ilicite.
Este necesar, deci, ca organizarea emigrării evreilor, să constituie chiar de pe acum o preocupare de Stat.
Primiţi, vă rog Domnule Mareșal, încredinţarea adâncului meu respect.

ÎMPUTERNICITUL GUVERNULUI
PENTRU REGLEMENTAREA REGIMULUI
EVREESC DIN ROMÂNIA

V. 30 mai 1944

Președinţia Consiliului de Miniștri
Comisariatul General pentru Problemele Evreiești

Domnule mareșal,

Am onoare a vă aduce la cunoștinţă următoarele:

1. Societatea O.R.A.T. a fost autorizată să organizeze, sub controlul Ministerului de Interne și al Comisariatului General pentru Problemele Evreiești, emigrările de evrei în Palestina, utilizând vase sub pavilion străin.
2. Societatea O.R.A.T. primește plata tuturor cheltuielilor care se nasc pentru fiecare evreu, copil sau adult de la portul de emigrare românesc până la destinaţie, de la organizaţiile evreiești din străinătate, fapt confirmat nouă și de Crucea Roșie Internaţională.
Decontul acestor cheltuieli nu se face în ţară, ci la Istanbul, unde organizaţiile evreiești din America și Anglia au reprezentanţi. Armatorii vaselor întrebuinţate de societatea O.R.A.T. primesc și ei preţul convenit pentra transport, hrană, asigurare etc. în dolari, la Istanbul.
3. Cu toate că emigrarea evreilor ar trebui deci să se efectueze pe cale gratuită, totuși societatea O.R.A.T. - de conivenţă cu organizaţiile sioniste clandestine și ilegale din ţară - încasează în România de la emigranţi sute de milioane de lei, punând locurile disponibile la mezat. Astfel, un loc a ajuns să se plătească cinci milioane lei.
4.Faţă de organizaţiile evreiești din străinătate, societatea O.R.A.T. pretextează că aceste încasări sunt necesare pentru a plăti anumite taxe statului român care altfel nu ar permite emigrarea. În realitate însă nici statul nici Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale nu încasează un ban de la societatea O.R.A.T.
Neajunsurile acestui sistem sunt multiple și anume:
a) Se încasează de pe urma emigrării evreilor sute de milioane lei, dar nu pentru stat.
b) Pleacă toţi evreii bogaţi, rămânând în ţară numai bătrâni și săraci, pe care din lipsă de încasări vom fi nevoiţi noi românii să îi întreţinem, fie la muncă, fie în ghetouri.
Propun următoarele soluţii:
I. Nici un evreu să nu poată emigra cu începere de azi, fără aprobarea Comisariatului General pentru Problemele Evreiești.
II: Comisariatul General pentru Problemele Evreiești va fixa, prin Centrala Evreilor din România, taxele de emigrare, care vor fi vărsate în întregime Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Comisariatul General al Problemelor Evreiești va desemna, prin Centrala Evreilor din România, copiii și săracii care urmează să fie scutiţi de plata oricărei taxe de emigrare.
III. Componenţii societăţii O.R.A.T. să fie anchetaţi în stare de arest, pentru a da socoteală de banii încasaţi pe nedrept cu ultimele transporturi.
Primiţi, vă rugăm, domnule mareșal, asigurarea deplinului devotament.

Comisar general pentru problemele evreiești,
ss. R. D. Lecca

VI. PROCES-VERBAL DE COMUNICĂRILE FĂCUTE DE CĂTRE DOMNUL RADU LECCA ÎN AUDI­ENŢA DE LA 16 AUGUST 1944, ORELE 13

Subsemnaţii Dr. Fildermann, J. Pincas, dr. Zimmer și A. Grossman-Grozea am fost convocaţi la domnul Radu Lecca, comisarul guvernului pentru problemele evreiești, care ne-a făcut următoarele comunicări:
OFICIUL DE EMIGRARE, așa cum funcţionează după discuţiile ce avuseseră loc în conferinţa ministerială, după discuţiunea între dl. prim ministru, dl. ministru al Marinei, dl. Radu Lecca și dl. A. L. Zissu și după conferinţa la care fuseseră con­vocaţi domnii dr. Fildermann și dr. Zimmer în zilele de 21 și 22 iunie 1944 de către domnul prim ministru, la care a participat și domnul comisar general Radu Lecca, avea trei însărcinări capitale:

I. A selecţiona și desemna pe emigranţi, însărcinare executată neconștiincios din toate
punctele de vedere, întrucât:

a) s-au îmbarcat tineri care au devalizat pasagerii platnici arându-le tot ce aveau asupra lor etc., ceea ce a provocat și unele reclamaţiuni adresate autorităţilor turcești, care, însă, nu s-au putut sesiza, întrucât faptul nu se petrecuse pe teritoriul turcesc;

b) s-au îmbarcat călători clandestini la Constanţa, adică emigranţi care nu fuseseră înscriși în liste, ceea ce în primul rând contravine controlului și siguranţei statului; în al doilea rând sustrage Consiliului de Patronaj și asistenţe evreiești contribuţia ce li se rezervase, iar în al treilea rând — și cel mai important a primejduit viaţa tuturor emigranţilor, vasele fiind deja
supraîncărcate, în așa mod încât vasul “Bulbul” a eșuat, iar călătorii au fost transportaţi cu trenul la Istanbul, iar vasului „Mefkure” i s-a rupt fundul și toţi pasagerii — afară de cinci — și-au găsit moartea.

II. A taxa pe emigranţi, dar numai pe cei bogaţi, emigrarea având în principiu să fie gratuită, iar taxele minimale și servind numai drept contribuţie a asistenţei generale și asistenţei spe­ciale evreiești, însărcinare de asemenea neexecutată, întrucât:

a) s-au perceput taxe considerabile, depășind chiar pe cele percepute anterior sau celor oferite de diverși armatori, ca, de exemplu, Crucea Roșie, care transporta pe vasul „Belassita” 120 de orfani fără plată, iar de la cei 25-30 însoţitori, își acopereau navlul și toate spezele și a vărsat Patronajului 12 milioane; că ofertele armatorilor Radovici și Hiaș propun 60% din locuri gratuite și 40% cu plată, fără însă ca maximum plăţii să întreacă 300. 000 lei de cap, din care își acoperă toate spezele și realizea­ză beneficii, pe când Oficiul de Emigrare, deși a transportat un număr considerabil de platnici, deși n-are a acoperi nici navlul, nici transportul celor gratuiţi și nici chiar al celor platnici, care este achitat de către Jewish Agency, n-a vărsat Patronajului, pen­tru toate cele opt vase care au fost expediate de ORAT, decât 83 milioane, fără a vărsa până astăzi o centimă asistenţei evreiești și care la cererea socotelilor răspunde că nu le are, deși normal ar fi ca în momentul plecării fiecărui vas socoteala să fie încheiată și deși vasele au plecat, unele de câteva săptămâni, iar ultimele de 15 zile;
b) sumele percepute n-au fost în raport cu averea fiecăruia, adică după criterii obiective ci după alte interese, adică după criterii subiective, deci interesate.

III. A închiria vasele, adică a purta răspunderea solidităţii vaselor și a instalaţiilor necesare de salvare. Or din informaţiile sosite până acum se constată:

a) că vasul Bulbul a eșuat pe un banc de nisip la câţiva zeci de kilometri de Istanbul, iar călătorii au fost transportaţi la Istanbul cu trenul;

b) că vasul Mefkure, i s-a dezlipit fundul pentru că, pe de o parte, vasul era neapt, fiind probabil vechi și putred, iar pe de alta supraîncărcat de două ori, odată la redactarea listelor și a doua oară la îmbarcare, cu care prilej s-au urcat pe vase numeroși călători netrecuţi pe liste, încât circa 300 de călători s-au înecat, iar numai 5 au fost salvaţi; așa că în decurs de doi ani, din 3000 de emigranţi, o treime s-au înecat cu Struma și Mefkure, deci o mortalitate de 33%, ceea ce prejudiciază nu numai emigrarea, în general, adică și intereselor românești și intereselor evreiești, dar aruncă și o umbră asupra statului;

c) că vasele n-au fost expertizate înainte de plecare; nu erau prevăzute nici cu bărci de salvare, nici cu centuri de salvare.
În concluzie, domnul comisar general Radu Lecca, spune că întrucât Oficiul n-a putut fi în stare să execute nici una din obligaţiile ce a asumat, a hotărât să propună domnului prim-ministru:

I. Pentru trecut

1. Instituirea unei comisiuni de anchetă care să stabilească răspunderile și să aplice sancţiunile.

2. Desfiinţarea Oficiului de Emigrare și deci a autorizaţiei dată domnului A. L. Zissu, întrucât în loc să salveze vieţi omenești, le-a suprimat, în loc de ordine a introdus anarhia, în locul gratuităţii a introdus scumpetea.

II. Pentru viitor

Să se revină la legea organică a Centralei Evreilor, făcând să funcţioneze secţia de emigrare, constituindu-se și o comisie autonomă în genul celei de la asistenţă, sau poate chiar acea secţie, care să aibă atributele Oficiului, adică să desemneze și să taxeze emigranţii, precum și să încheie contracte cu posesorii mijloacelor de transport.
Temerea, că emigranţii nu vor debarca - fluturată de dl, Zissu - întrucât dsa ar avea monopolul certificatelor, n-ar fi exactă, căci după informaţiile culese, orice evreu ajuns la Istanbul pleacă în Palestina; iar în ce privește gratuitatea vapoarelor, adică plata lor de către Jewish Agency, de care dispune Domnul Zissu, credem că va fi supleată de ofertele diverșilor armatori, care sc obligă a prelua transporturile și fără plata făcută de Jewish Agen­cy, dacă această organizaţie nu va fi de acord cu propunerile Guvernului, ceea ce se speră că nu se va întâmpla.
La întrebarea dlui Dr. Filderman, dacă este adevărat că vasul „Smirni” a fost rechiziţionat, domnul comisar general răspunde că va face tot posibilul ca vasul să plece, dar că el nu va pleca decât dacă se desfiinţează Oficiul de Emigrare cu conducerea actuală și dacă se admit punctele de vedere expuse.
La întrebarea dlui. dr. Filderman dacă la vreuna din conferinţele ministeriale care au rezolvat problema emigrării a participat și dl. Zissu, dl. comisar general răspunde că dl. Zissu n-a
participat la niciuna din conferinţele ministeriale, ci numai la o convorbire cu domnul prim ministru, dimpreună cu dl. ministru Șova și cu domnia sa.
Subsemnaţii am declarat că nu putem lua nici o atitudine întrucât suntem surprinși de cele auzite, așa că urmează să ne consfătuim și cum domnul comisar general ne anunţă că invita­ţia de astăzi la domnul prim ministru se amână pentru mâine, 17 august la orele 7,30 d.a., s-a hotărât ca mâine la orele 13, să revenim la domnul comisar general.

dr. W. Filderman                              J. Pineas
dr. Zimmer                            A. Grossman-Grozea

ALEXANDRU FLORIAN – Prof. univ., Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, director general, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel”.

 sus