Discriminări

Pata care devine din ce în ce mai vizibilă.
Cazul segregării entice din ghetoul Pata Rât, Cluj-Napoca
 

VIOREL MIONEL
[The Bucharest Academy of Economic Studies]

Abstract:
This paper presents, in the first part, a brief theoretical analisys of the ethnic segregation and the causes entailing this kind of urban fragmentation. Undoubtedly, discrimination is one of the main reasons of segregation, closely followed by the countless social disadvantages. Besides all these, we may point out the poor quality of public policies which instead of improving the marginalized people’s situaion, pushes them deeper into poverty and stigma, as in the case study of Pata Rât, Cluj-Napoca. This paper aims at drawing attention to discrimination and segregation of the Gypsy people living in the outskirts of Cluj-Napoca city, usually called Pata Rât ghetto, and the urgent need for new inclusion policies.

Keywords: Pata Rât; Cluj-Napoca; ethnic segregation; discrimination; marginalisation; local government

Introducere

Complexitatea spaţiului urban creşte odată cu dimensiunea spaţială şi umană a oraşelor. De pildă, cu cât un oraş este mai mare (metropolă, conurbaţie, megalopolis etc.), cu atât mai mult se amplifică şi se radicalizează procesele şi fenomenele urbane. Totodată, în acest mediu antropic cele mai importante procese şi fenomene sunt legate de cele două componente de bază ale oraşelor: componenta fizică şi componenta socio-economică. Cele două componente fundamentale ale spaţiului urban evoluează în strânsă legătură cauzală, completându-se reciproc sau, dimpotrivă, generând dezechilibre grave în peisajul urban. Aşadar, atunci când componenta socio-economică nu ţine cont de cea fizică, apar acele dezechilibre de care vorbeam anterior, materializate, de exemplu, prin apariţia segregării urbane şi a unei „arhitecturi” specifice arealelor de acest gen.

Încă de la jumătatea secolului trecut segregarea din mediul urban a reprezentat un obiect de studiu foarte important pentru cercetători. Specialişti din domeniul geografiei, sociologiei, economiei, istoriei, arhitecturii sau al filozofiei, au încercat să desluşească cauzele segregării pentru elaborarea unor proiecte care să ajute în perspectivă la elaborarea unor planuri concrete de coeziune socială. Observaţiile amănunţite au dovedit că segregarea socială din marile oraşe dezintegrează spaţiul urban, împărţindu-l în mai multe nuclee socio-spaţiale, fiecare având o identitate proprie. În acest sens, cea mai prodigioasă muncă a fost întreprinsă de prestigioasa şcoală sociologică de la Chicago. Principalul obiect de studiu l-a reprezentat însuşi oraşul Chicago, afectat foarte tare de procesele de disoluţie teritorială. Datorită diversităţii umane, precum şi a discriminării rasiale şi etnice, Chicago a generat forme noi în evoluţia spaţiului urban. Dintre cele mai vechi studii în domeniu se remarcă cel al lui Ernest Burgess, publicat în anul 1928 în Annals of American Academy of Political and Social Science, intitulat Residential Segregation in American Cities. Odată cu apariţia acestui studiu, Burgess deschide calea spre analizele de acest gen, după ce cu numai doi ani mai înainte (1926) lansase teoria organizării spaţiului urban sub forma unor cercuri concentrice. Către sfârşitul primei jumătăţi a secolului XX şi începutul celei de-a doua, Franklin Fraiser publică două lucrări importante în care pune accent pe segregarea rasială: Segregation: Color pattern from the past - our struggle to wipe it out (1947) şi The Negro in the United States (1957).

Totodată, şcoala americană este cea care a realizat cele mai multe studii în domeniu, întocmind modele de studiu pe baza unor teorii şi indici de calculare a segregării. Lucrarea Negro populaţion of Chicago: a study of residenţial succession a sociologilor Otis Dudley Duncan şi Beverly Duncan, din 1957, se înscrie în acelaşi registru al studiilor de segregare rasială, precum şi analizele realizate de Karl Taeuber şi Alma Taeuber¹ în anul 1965. Noutatea adusă de către Otis şi Beverly Duncan este dată de crearea unor indici obiectivi pentru măsurarea şi standardizarea segregării urbane². Un alt cercetător important a fost sociologul şi antropologul Nathan Kantowitz³, de la Kent State University, Ohio, datorită contribuţiilor aduse asupra segregării etnice şi rasiale. Anii ‚80 debutează cu studiile sociologului american Michael White de la Princeton University şi cele ale sociologului chilian din cadrul Chatolic University of Chile, Santiago, Francisco Sabatini⁴. Ultimul, publicând foarte multe studii cu accent pe problematica urbană din Chile, se remarcă şi după 2000 cu lucrarea Barrios cerrados en Santiago de Chile: entre la exclusión y la integración. La fel de importante pentru evoluţia conceptului de segregare urbană au fost lucrările despre concentrarea spaţială a sărăciei, formarea ghetourilor şi a spaţiilor urbane de tip barrios întreprinse de Paul Jargowsky⁵, sau cele ale sociologilor contemporani Massey Douglas şi Nancy Denton⁶, în care autorii analizează cauzele segregării şi formarea claselor sociale sărace.

Aportul destul de important al cercetătorilor din America de Sud, graţie abundenţei de spaţii urbane segregate care se „cereau” a fi cercetate, a întregit cunoaşterea procesului. Astfel de studii abundă, atât în Brazilia (Eva Machado Barbosa⁷, Mílton Santos⁸, Haroldo da Gama Torres, Eduardo Marques, Maria Paula Ferreira, Sandra Bitar⁹), Uruguay (María José Alvarez¹⁰), Chile (Miguel Vargas, Francisco Sabatini), Venezuela, şi Peru, cât şi în Columbia, Ecuador, sau Paraguay. Se poate afirma, cu o oarecare rezervă, faptul că spaţiul urban sud-american este cu predilecţie unul segregat. Altă direcţie de studiu este concentrată în spaţiul european unde, pe de o parte se bucură de importante realizări ştiinţifice şcoala franceză (Julie le Gallo, Frédéric Gaschet¹¹, Thierry Oblet¹², Jacqueline Beaujeu-Garnier, Paul Claval), iar pe de altă parte şcoala anglo-saxonă (britanică, olandeză, germană etc.).

Câte ceva despre segregarea etnică şi discriminare

Cercetătorii au analizat, au descris şi totodată, au încercat să cartografieze diferitele grade de separaţie ale grupurilor etnice în mediile lor rezidenţiale. Deseori problema segregării etnice este văzută în strânsă legătură cu cea rasială. Cele mai multe studii cuprind ambele dimensiuni ale segregării deoarece, în mediile urbane, mixtura şi diversitatea populaţiei este atât de mare încât este aproape imposibil să nu întâlnim concomitent grupuri aparţinând diferitelor rase sau etnii. De exemplu, în Paris se întâlnesc atât albi (europeni), negri (africani) şi asiatici, cât şi francezi, spanioli, tunisieni, români sau algerieni.

Pentru a observa mai atent asemănarea segregării etnice cu cea rasială, trebuie să acordăm atenţie studiului The Geography of Ethnic Residential Segregation: A Comparative Study of Five Countries realizat de un grup de trei cercetătorii de la University of Bristol (School of Geographical Sciences) şi Macquarie University, Sydney (Department of Human Geography), în care autorii identifică trei procese care stau la baza segregării grupurilor etnice în marile oraşe: discriminarea, dezavantajarea şi alegerea personală¹³. Practic cele trei procese reprezintă tot atâtea cauze de producere a segregării. Totuşi, să nu uităm că şi în cazul segregării sociale pe considerente rasiale, cele mai importante cauze sunt discriminarea şi alegerea sau preferinţele personale. Astfel cel de-al treilea factor, dezavantajarea, este practic derivat din discriminare. Cu toate acestea, segregarea, marginalizarea sau excluderea urbană pe considerente etnice este provocată, la o privire mai detaliată după cum remarcau Nevin Turgut Gültekin şi Özlem Güzey¹⁴, de mult mai mulţi factori, între care şase par a fi foarte importanţi:
– stabilirea locaţiei sociale care diferă faţă de societatea dominantă (cartiere excluse);
– respingerea valorilor generale (dorinţa de detaşare la nivel individual faţă de valorile generale ale societăţii urbane);
– ineficienţa valorilor generale reflectate în nevoile sociale şi culturale ale grupurilor minoritare; această situaţie fiind o reacţie la modul cum sunt priviţi de către societatea dominantă;
– relevanţa caracteristicilor unităţii grupurilor la o scară mai mică (serviciu, educaţie, achiziţionarea de locuinţe etc.) „derivată din experienţa excluderii¹⁵”;
– problema locuinţelor (lipsa accesului la locuinţe „bune” care să le permită să trăiască într-un mediu sigur);
– problema discursului cu privire la excludere unde, în loc de incluziune se face apel la integrare, care reflectă cu totul altceva.

Ceea ce deosebeşte cele două tipuri este amprenta rasismului asupra primei forme de separare socială şi intensiatatea cu care s-a manifestat în mediul urban, pe de o parte, iar pe de altă parte migraţiile¹⁶. Importanţa migraţiilor creşte în intensitate în contextul globalizării deoarece, aşa cu afirmau Anthony Giddens şi Simon Griffiths¹⁷, există anumite tendinţe migraţioniste cu impact direct asupra modelelor geografice viitoare (de evoluţie urbană – n.a.):
1. Accelerarea – migraţiile transfrontaliere înregistrează valori foarte mari, cum nu au mai fost până acum;
2. Diversificarea – multe ţări recepţionează în prezent imigranţi de diferite tipuri în comparaţie cu perioadele trecute când se înregistrau doar anumite modele; dominante fiind migraţiile pentru căutarea unui loc de muncă şi refugiaţii;
3. Globalizarea – migraţiile au devenit mult mai globale prin natura lor, întrucât, implică un număr foarte mare de ţări, deopotrivă emitente şi receptoare;
4. „Feminizarea” - un număr din ce în ce mai mare de imigranţi sunt femei, făcând ca migraţiile contemporane să fie mai puţin dominate de sexul masculin decât erau în trecut, iar sporirea femeilor în balanţa migraţionistă face dovada schimbărilor petrecute pe piaţa globală a muncii.

În timp ce segregarea rasială a afectat în mod special şi la o intensitate foarte mare – în unele cazuri vorbindu-se chiar de hipersegregare¹⁸ – oraşele americane şi pe cele sud-africane, segregarea etnică afectează mai toate spaţiile urbane ale lumii unde valuri importante de imigranţi multiplică structura etnică şi geografică. Foarte adesea imigranţii sosesc în anumite state, şi, implicit, în anumite oraşe, pentru a căuta slujbe mai bine plătite decât cele din locul de origine. Aceştia, odată sosiţi în oraşul de destinaţie, au tendinţa naturală de a se stabili în spaţiile geografice populate cu indivizi din acelaşi spaţiu din care provin şi ei. În acest mod formându-se enclave etnice în sânul oraşelor. Desigur, dacă situaţia locului de muncă este una favorabilă, etnicii se vor stabili definitiv în oraşele care le oferă cadrul propice unui trai mai bun, întemeindu-şi astfel familii si sporind enclava etnică. Totuşi, subliniază Ron Johnston, Michael Poulsen şi James Forrest, enclavele etnice din spaţiile urbane au în unele cazuri caracter temporar¹⁹, deoarece odată ce copiii imigranţilor cresc şi se inserează pe piaţa forţei de muncă, ei vor fi asimilaţi şi nu vor mai dori să se manifeste diferit faţă de populaţia oraşului; astfel de cazuri au fost întâlnite sporadic în Australia, Canada şi Noua Zeelandă.

Discriminarea ce afectează comunităţile urbane etnice este dată preponderent de modul social de manifestare al acestora. Locurile de muncă ocupate de aceştia sunt foarte adesea prost plătite, iar locuinţele în care domiciliază sunt precare, fapt ce face ca populaţia originară a oraşului să deteste modul lor de viaţă. Înteltnicirile etnicilor în general sunt dezavuate de majoritate. Un alt element pentru care nu sunt doriţi etnicii urbani, este cultura. Odată cu venirea lor se inserează în spaţiul urban şi cultura acestora. Cel mai elocvent exemplu de segregare etnică şi inserţie etno-culturală este dat de China Town. Iată cum, prin astfel de practici – atât ale grupurilor etnice, cât şi ale populaţiei locale –, care generează lipsa interacţiunii, integrării şi coeziunii sociale, apar enclave de excludere şi marginalizare etnică. Exemplele sunt nenumărate atunci când se doreşte susţinerea unor ipoteze de acest gen: turcii din oraşele germane, indonezienii din spaţiul urban olandez, algerienii, tunisienii sau marocanii din Paris, românii din Roma şi Milano, romii din Bucureşti, Cluj-Napoca ori cei din oraşele Olteniei, şi exemplele pot continua.

Integrarea grupurilor etnice²⁰ a îmbrăcat trei tipuri sau modele în societăţile urbane multietnice:
– modelul asimilării – grupurile etnice au adoptat/împrumutat atitudinile şi limba comunităţii dominante;
– modelul „creuzet” – diferitele culturi şi viziuni ale grupurilor etnice urbane convieţuiesc;
– modelul pluralist – reprezentând existenţa separată a grupurilor etnice în mediul urban.
În finalul acestei secţiuni trebuie adăugat un aspect foarte important, poate chiar cel mai important aspect cu privire la cele două tipuri de segregare prezentate. Oraşele multietnice şi multirasiale pot fi – dacă nu chiar sunt! – foarte fragile. Uneori sistemul urban poate fi afectat de conflictele dintre diferitele comunităţi umane care îl locuiesc. Astfel, evenimentele de acest gen trebuie evitate prin politici sociale concrete care provin din aşa-numita guvernare a oraşului²¹.

***

Pentru a înţelege cum funcţionează şi ce înseamnă segregarea etnică şi discriminarea în spaţiul românesc, am decis să analizăm una dintre cele mai cunoscute comunităţi de romi din spaţiul urban naţional, şi anume cea din periferia oraşului Cluj-Napoca – Pata Rât. Dramaticul situaţiei este dat de amplasarea comunităţii de romi în vecinătatea gropii de gunoi a oraşului. Aici sunt localizate trei colonii de romi (Cantonului, Dallas şi Noul Pata Rât), ce formează un spaţiu de maximă pauperizare socio-urbană.

Zona Pata Rât din periferia oraşului Cluj-Napoca: între poluare şi segregare

Groapa de gunoi de la Pata Rât în vecinătatea căreia îşi duc traiul zilnic aproape 2.000 de romi, este cel mai toxic areal urban al Clujului, din cauza faptului că, de ani buni de zile, gunoaiele produse de locuitorii oraşului au fost depozitate aici fără ca autorităţile să ia vreo măsură de tratare a solului²². Într-un studiu din anul 2009, realizat de către Centrul de Mediu şi Sănătate din Cluj-Napoca, se arată cât de îngrijorătoare este problema poluării în arealul Pata Rât. Din mostrele de sol prelevate şi analizate au reieşit următoarele²³:
• valoarea concentraţiei de plumb este de 38,6 mg/kg s.u. (substanţă uscată), valoarea normală fiind de 20 mg/kg s.u.;
• concentraţia de seleniu este de 8,2 mg/kg s.u., valoarea normală fiind de 1 mg/kg s.u.; pragul de intervenţie fiind depăşit;
• concentraţia de cupru este de 103,5 mg/kg s.u., valoarea normală de 20 mg/kg s.u. fiind cu mult depăşită;
• concentraţia de mangan este de 11.398,4 mg/kg s.u., valoare ce depăşeşte cu mult pragul de alertă; valorile normale se înscriu în jurul a 900 mg/kg s.u.;
• valoarea concentraţiei de bariu este de 338,4 mg/kg s.u., cu 188,4 mg/kg s.u. mai mult decât valoarea normală.

Această zonă, cunoscută deja şi de autorităţile europene, reprezintă o adevărată provocare pentru autorităţile locale. Comunităţile din zonă au apărut în urmă cu mai bine de 10 ani şi au luat amploare cu precădere după anul 2007. Cauza principală a apariţiei coloniilor de la Pata Rât este groapa de gunoi, care oferă oamenilor o sursă importantă de materiale reciclabile ce pot fi vândute contra unor sume de bani, e drept infime, dar care asigură subzistenţa. Astfel nevoiaşii – fără locuinţe sau la limita subzistenţei – şi-au găsit utilitatea în zonă cu acceptul tacit al celor care exploatau groapa de gunoi şi prin ignorarea îndelungată a autorităţilor locale.

Similar spaţiilor de aceeaşi factură din Bucureşti, şi în Cluj-Napoca s-a încercat, fără sorţi de izbândă însă, controlarea fenomenului şi asanarea zonei. Există totuşi o dilemă a autorităţilor, şi anume, înfiinţarea unei „colonii” – înclusiv prin construirea unor module de locuit şi crearea unor forme de asistenţă socială şi educaţionale –, care să izoleze sau să ţină la distanţă de oraş, o populaţie în creştere accelerată, care nu are acte legale de identitate şi de locuire, neplătitoare de taxe şi impozite sau rău-platnică, în unele cazuri generatoare de infracţiuni (unele dintre ele soldate cu vătămare corporală), sau să încerce să relocheze prin dispersare această populaţie în continuă creştere (atât prin natalitate, cât şi prin adaosul noilor veniţi). Fără o susţinere certă/palpabilă, reintegrare, incluziune sau metode moderne de relocare, această zonă ar putea deveni în viitorul previzibil o problemă, atât geografică, cât şi una socială majoră a oraşului, prin prisma celor expuse anterior sau a acelor care urmează.

Educația şi ocupaţia romilor (asigurarea venitului pentru subzistență)

Toate cele trei comunităţi compacte, dar diferite, de romi de la Pata Rât (Cantonului, Dallas şi Noul Pata Rât), formează, după cum se exprimă jurnalistul Adrian Dohotaru, „cel mai mare ghetou din apropierea unei gropi de gunoi din Europa²⁴”. În mare parte, membrii comunităţilor de romi de la Pata Rât se ocupă cu colectarea diferitelor materiale din cuprinsul gropii de gunoi de aici. Îndeletnicirea lor este cunoscută de întregul oraş şi de către autorităţi, care de multe ori, tacit, au consimţit această crudă realitate. O altă activitate a romilor din acea zonă este colectarea fierului vechi, fie de pe rampa de gunoi, fie din proximitate. Preţul încasat pe materialele feroase colectate reprezintă pentru majoritatea romilor singura sursă de venit necesară traiului cotidian. Colectarea se realizează de către toţi membrii familiei, fără deosebire femei sau bărbaţi, adulţi sau copii. Nu de puţine ori – după cum declară anumiţi indivizi din şatră –, între deşeurile de pe rampa de gunoi romii găsesc şi bunuri de uz casnic, electronice şi electrocasnice sau, în dese rânduri, resturi de alimente pe care, se pare, nu ezită să le consume²⁵.

Lăsarea de izbelişte în ceea ce priveşte educaţia şi planificarea familială agravează şi adânceşte pe viitor segregarea. De pildă, nu mai târziu de anul trecut (2011), un bebeluş de numai trei săptămâni a fost aruncat de către mama lui la groapa de gunoi, şi găsit de către rudele acesteia care l-au salvat. Gravitatea terifiantei întâmplări este fără egal întucât copilul, în intervalul de timp care s-a scurs de la abandonare şi până la descoperire, a fost muşcat de şobolani (întâlniţi la tot pasul în cuprinsul rampei)²⁶.

Evenimentele anterioare sunt, în mare măsură, rodul lipsei educaţiei. Îngrijorător este că nici în viitor nu se întrevede o schimbare majoră în privinţa educaţiei. Lucrarea coordonată de Laura Surdu, Participare, absenteism şcolar şi experienţa discriminării în cazul romilor din România ne arată că, atât abandonul şcolar mascat, cât şi cel propriu-zis, sunt frecvent întâlnite în toate cele trei comunităţi (Cantonului, Dallas şi Noul Pata Rât) din zona Pata Rât. În afara situaţiei materiale precare, se mai arată în lucrarea citată, fenomenul abandonului şcolar a mai fost pus pe seama condiţiilor de locuire şi a drumului anevoios şi, în anumite cazuri, periculos pe care copii trebuie să-l parcurgă până la şcoală. Drumul către şcoală presupune traversarea unei şosele cu trafic ridicat şi a căii ferate. Ca urmare a unor accidente cărora le-au fost victime persoane din comunitate, părinţii refuză să-şi mai trimită copii la şcoală, îndeosebi pe cei înscrişi în ciclul primar – neînsoţiţi. Pentru o bună bucată de vreme, un membru al comunităţii a fost angajat ca însoţitor, cu salariul plătit de autorităţile clujene, dar poziţia a fost desfiinţată, iar în prezent însoţirea copiilor se face benevol, pe bază de reciprocitate, de către diferiţi membri ai comunităţii²⁷.

Locuințele sociale ale „noului” Pata Rât – măsură administrativă segregaționistă

În data de 15 iulie 2010, Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca s-a întrunit într-o şedinţă ordinară pentru a analiza proiectul de hotărâre privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal – str. Pata Rât, beneficiar fiind însuşi Consiliul local al municipiului şi o anume societate comercială. Prin aprobarea PUZ-ului din strada Pata Rât s-a propus introducerea în intravilan a zonei pentru construirea unor locuinţe de tip modular în regim înşiruit şi cu înălţime redusă, care să fie racordate la reţelele edilitare existente sau viitoare/extinse. Locuinţele, sociale sau de necesitate, cum este stipulat în referatul privind aprobarea PUZ-ului, sunt menite să găzduiască persoane fără adăpost. Astfel, chiar în anul european al luptei împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, 2010, pentru 76 de familii de etnie romă din Cluj-Napoca, adică 365 de persoane, a însemnat accentuarea marginalizării sociale, conturarea administrativă a segregării rezidenţiale şi adâncirea sărăciei²⁸. Pe data de 17 decembrie 2010, la numai două zile de la anunţarea lor oficială de către autorităţi, romii care locuiau cu chirie pe strada Coastei în spatele municipalităţii sau în locuinţe improvizate, au fost mutaţi în locuinţele modulare din zona Pata Rât. Un ansamblu de zece locuinţe sociale, inadecvate locuirii pe termen lung, aflat la o distanţă considerabilă de cea mai apropiată staţie de autobuz, a îngreunat accesul la o viaţă decentă celor care locuiesc la Pata Rât. Însumat, spaţiul locativ al caselor modulare în care sunt forţaţi să locuiască membrii familiilor amintite înseamnă 720m2 pentru camerele de locuit, şi 60m2 pentru baie.

Începând din martie 2010, mai multe organizaţii civice şi persoane individuale care militează pentru respectarea drepturilor omului, s-au alăturat într-un demers comun pentru a denunţa proiectul locuinţelor sociale din zona Pata Rât. Scopul explicit al acestora a fost acela de a stopa proiectul primăriei Cluj-Napoca de a muta familiile de romi evacuate din alte părţi ale oraşului, opinând că astfel de acţiuni administrative nu pot soluţiona problemele socio-economice ale familiilor nevoiaşe de romi, ci, dimpotrivă, nu fac altceva decât să agraveze situaţia. Mutarea la marginea oraşului, izolarea rezidenţială în apropierea deşeurilor toxice ale gropii de gunoi înseamnă ghetoizare, sporirea stigmatizării sociale a celor care trăiesc acolo sub forma stereotipului „ţigănie”, punând în pericol sănătatea oamenilor şi incluziunea lor socială. Printre altele, au fost criticate procedurile de evacuare a romilor de pe strada Coastei, fără a fi anunţaţi din vreme, demolarea rapidă a caselor în care locuiau, lipsa despăgubirii şi, mai ales, „mutarea în casele sociale finalizate şi predate în grabă²⁹”.

Spicuind din documentul Apel pentru solidaritate şi acţiune împotriva proiectului primăriei Clujene: „Locuinţe sociale” în Pata Rât, din data de 10 ianuarie 2011, observăm că situaţia se prezintă mult mai nuanţat decât am putea crede. De pildă, spune documentul mai sus citat, în contractele pe care le-au primit cei mutaţi la Pata Rât, era specificat că vor primi câte un apartament de două camere de 15-18m2, fiind menţionate, totodată, familiile care urmau să împartă aceste apartament, lăsând la o parte că apartamentele au doar o cameră şi că cele patru apartamente care formează un modul sunt deservite de o singură baie de 6m2, cu două WC-uri şi tot atâtea duşuri, însă cu apă rece³⁰. Prin urmare aceste locuinţe, afirmă autorii apelului, sunt mai degrabă locuinţe de necesitate şi nu satisfac criteriul minimului de spaţiu de care trebuie să dispună o persoană pentru ca locuinţa în care trăieşte să fie considerată adecvată. Mai mult decât atât, într-o cameră locuiesc în medie 4-9 persoane (uneori chiar mai multe!), ceea ce înseamnă că singura baie a modulului trebuie să satisfacă nevoile a 20-35 persoane. Fiind ridicate în grabă, „la numai o lună de la darea în folosinţă, pe pereţii modulelor a apărut igrasia, sub linoleumul de plastic s-a adunat apă din sol, iar tavanul prezintă numeroase crăpături prin care intră umezeala³¹”. Pentru a accede în oraş, în scop lucrativ sau educaţional, romii trebuie să parcurgă aproape 3 km pe jos pentru a putea lua un mijloc de transport în comun. Iar mirosul toxic de la depozitul fabricii de medicamente din vecinătate şi de la groapa de gunoi, îi sperie de-a dreptul pe romii forţaţi să trăiască în spaţiul segregat de la Pata Rât.

Mai multe familii mutate aici locuiesc în continuare în locuinţe improvizate în ciuda faptului că scopul mutării lor era, potrivit autorităţilor locale, acela al asigurării unui trai civilizat. Este adevărat că unele familii nu au apucat loc în apartamentele din locuinţele modulare, însă municipalitatea le-a pus la dispoziţie teren şi materiale de construcţie „pentru a-şi ridica un acoperiş deasupra capului”. Mulţi dintre romi au afirmat că s-au îngropat în datorii pentru a-şi construi un acoperiş care nu diferă absolut deloc de locuinţele informale ale celorlalte comunităţi din vecinătate (Dallas şi Cantonului).

Aşa cum era şi normal, mutarea romilor de pe strada Coastei în periferia Clujului la Pata Rât, a fost considerată de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), drept o acţiune hazardată şi discriminatorie a autorităţilor locale. Primăria Clujului a fost astfel amendată cu suma de 8.000 de lei.

Concluzii

Este mai mult decât dificil să încercăm o previziune în ceea ce înseamnă viitorul comunităţii de romi de la Pata Rât şi cu atât mai greu de presupus ce model de integrare/incluziune/asimilare va urma aceasta. Cert este, însă, că politicile puse în aplicare de către autorităţile locale începând cu anul 2010 nu au niciun fundament pragmatic, care să vină în sprijinul celor din periferia Clujului. Cu alte cuvinte, măsurile luate de autorităţi nu s-au bazat pe un studiu prealabil care să dezvăluie câtuşi de puţin măsurile care trebuie luate, sau baza viitoarelor politici de incluziune. Necesitatea acestora din urmă este cu atât mai stringentă, cu cât amplasamentul geografic este situat în proximitatea nepermisă a gropii de gunoi, practic cel mai poluat areal clujean. După cum s-a putut constata din analiză, foarte multe elemente chimice din sol au depăşit cu mult limita de intervenţie ceea ce pune grav în pericol sănătatea celor din comunitate. Copiii se joacă în aceste spaţii şi sunt expusi permanent la riscul de îmbolnăvire, unele boli care provin din astfel de spaţii pot fi fatale.

O altă concluzie firească ar fi aceea că lipsa banilor, precaritatea locuirii, lipsa educaţiei şi sporirea abandonului şcolar pavează calea unei comunităţi care se închide în sine, se atomizează. În atari condiţii, cazuri precum cel al mamei care şi-a abandonat copilul pe rampa de gunoi vor fi din ce în ce mai dese şi mai dramatice. Cu toate acestea, autorităţile locale nu au făcut altceva decât să „ascundă gunoiul sub preş”, asta însemnând minimum de cost posibil pentru a rezolva o „cauză pierdută” întrucât stereotipul neitegrării romilor funcţionează şi la Cluj. Costul minim de acum, înseamnă imensitatea costului viitor. Efectul de bumerang apare atunci când ne aşteptăm mai puţin, iar lipsa guvernării oraşului – inclusiv a periferiei acestuia –, înseamnă umflarea unei bule sociale care, la un moment dat, se va sparge.

BIBLIOGRAFIE
ALVAREZ María José, „Golden Ghettoes: Golden Communities and Class Residential Segregation in Montevideo, Uruguay”, Research and Training Network on Urban Europe 2, 2005.
BARBOSA Eva Machado, Urban Spatial Segregation and Social Differentiation: Foundation for a Typological Analysis, Lincoln Institute of Land Policy, Cambridge, 2001.
CERE (Centrul de resurse pentru participare publică-), Rândul din faţă... pofta vine participând, Catalogul poveştilor premiate la Gala Premiilor Participării Publice, ediţia a III-a, Bucureşti, 2011.
DOHOTARU Adrian, „Romanian Beauty la Pata Rât. Primul marş anti-segregare din România”, Think Outside the Box, 15 decembrie 2011,  http://totb.ro/romanian-beauty-la-pata-rat-primul-mars-anti-segregare-din-romania.
DOUGLAS Massey, Denton Nancy, American Apartheid: segregation and the making of the underclass, Harvard University Press, Cambridge, 1995.
DUNCAN Otis Dudley, Duncan Beverly, „Residential distribution and occupational stratification”, American Journal of Sociology  60, 1955.
FUNDAŢIA COMUNITARĂ CLUJ, Catalog iniţiative. Maratonul Internaţional Cluj, Cluj-Napoca, 10 aprilie 2011.
GASCHET Frédéric, le Gallo Julie, „The spatial dimension of segregation: a case study in four french urban areas, 1990-1999”, 45th Congress of the European Regional Science Association, University of Amsterdam, Amsterdam, August, 2005, disponibil la http://wwwsre.wuwien.ac.at/ersa/ersaconfs/ersa05 /papers/704. pdf.
GIDDENS Anthony, Griffiths Simon, Sociology, Polity Press, Cambridge, 2006.
GROZA Alexandru, „Află care sunt cele mai poluate zone ale Clujului”, Citynews.ro, 13 ianuarie 2012.
GÜLTEKIN Nevin Turgut, Güzey Özlem, „Divided cities: social and residential segregation: a gipsy neighborhood in Menzilahir, Edirne, Turkey”, paper presented at 47th Congress of the European Regional Science Association, Paris, 29.08 – 2.09, 2007, http://sadapt.inapg.inra.fr/ersa2007/papers_theme.php? paper=887.
GURZĂU Sorin, Gurzău S. Eugen, „Studiu de evaluare a impactului asupra stării de sănătate în relaţie cu obiectivul: Staţie de tratare mecano-biologică şi depozit deşeuri intravilan Cluj-Napoca”, Consiliul judeţean Cluj, 2009.
JARGOWSKY Paul, Poverty and place: ghettos, barrios, and the American city, Russell Sage Foundation, New York, 1997.
JOHNSTON Ron, Poulsen Michael, Forrest James, „The Geography of Ethnic Residential Segregation: A Comparative Study of Five Countries”, University of Bristol, 2007,  http://rose.bris.ac.uk/dspace/bitstream/1983/937/3/aagcomparativefinal.pdf.
KANTOWITZ Nathan, Ethnic and racial segregation in the New York metropolis, Prager, New York, 1972.
OBLET Thierry, Guvernarea oraşului: căile urbane ale democraţiei moderne, Institutul European, Iaşi, 2008.
SABATINI Francisco, „Development theories and regional planning in Latin America”, 1987, http://books.google.com /books?id=6OpPHQAACAAJ&dq=francisco+sabatini&lr.
SANTOS Mílton, The shared space: the two circuits of the urban economy in underdeveloped countries, Methuen, New York, 1979.
SURDU Laura (coord.), Participare, absenteism şcolar şi experienţa discriminării în cazul romilor din România, Editura Vanemonde, Bucureşti, 2011.
TAEUBER Karl, Taeuber Alma, Negroes in cities; residential segregation and neighborhood change, Atheneum, New York, 1956.
TORRES Haroldo da Gama, Marques Eduardo, Ferreira Maria Paula, Bitar Sandra, „Poverty and Space: Patterns of Segregation in São Paulo”, Workshop on Spatial Segregation and Urban Inequality in Latin America, Austin, November, 2002, http://www.centrodametropole.org.br/pdf/texas.pdf.

Resurse internet:
„Abuz al poliţiei împotriva romilor”, Romani CRISS,  http://www.romanicriss.org/CRISS%20vs%20IPJ%20Cluj%20-%20Pata%20Rat.pdf.
„Bebeluş muşcat de şobolani la groapa de gunoi de la Pata Rât, după ce a fost abandonat de mamă”, Time4News.ro,  http://www.time4news.ro/social/bebelus-muscat-de-sobolani-la-groapa-de-gunoi-de-la-pata-rat-dupa-ce-a-fost-abandonat-de-mama.html.
„Apel pentru solidaritate şi acţiune împotriva proiectului primăriei clujene : locuinţe sociale în Pata Rât”, Cluj, 10.01.2011, http://femrom.ro/infopub/2011/apel%20pt%20solidaritate%20si%20actiune_evacuari%20Cluj_ian2011.pdf.

VIOREL MIONEL – Drd., Şcoala Doctorală a facultăţii de Geografie, specializarea Geografie Umană şi Economică, Universitatea Bucureşti, master Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, Master de Comunicare în Limba Engleză pentru Predare şi Cercetare Economică, Academia de Studii Economice;  licenţă la Facultatea de Geografie, secţia Geografie, specializarea Geografie Umană şi Economică, Universitatea Bucureşti, 2006.

 sus