|
Recenzie
Cazul Rinaldeschi
William J. Connell, Giles Constable, Sacrilegiu
şi răscumpărare în Florenţa renascentistă. Cazul lui
Antonio Rinaldeschi
traducere de Teodora Cărăuşu, prefaţă de
Gheorghe Lencan Stoica, Iaşi, Editura Institutul
European, 2011, pp.159
Lucrarea publicată de editura Institutul European din Iaşi în anul 2011 cu titlul Sacrilegiu şi răscumpărare în Florenţa renascentistă. Cazul lui Antonio Rinaldeschi, îi are ca autori pe doi profesori americani, specialişti în Renaşterea italiană; William J. Connell şi Giles Constable.
William J. Connell a fost profesor la Princeton. Actualmente este profesor de istorie şi conduce catedra de italienistică din cadrul Universităţii Seton Hall din New Jersey (SUA). Specializându-se în studierea perioadei renascentiste, Connell a urmat mai multe stagii de perfecţionare şi de cercetare în Italia, cu precădere la Florenţa. Rezultatul acestor stagii petrecute la Florenţa au fost fructificate prin publicarea unor cărţi de referinţă cum ar fi: Eseuri despre Renaştere, Florenţa Tuscană, Cetatea Crucii, Statul teritorial florentin şi Societatea şi individul în Florenţa renascentistă.(p.8) În plus, Connell se distinge prin activitatea de traducător din limba italiană, reuşind să publice traducerea în limba engleză a lucrării Principele de Nicolo Machiavelli.
Giles Constable a fost profesor la două universităţi de prestigiu; la Princeton şi la Harvard. În calitate de profesor de istorie medievală a activat la Institutul de Studii Avansate de la Priceton. Ca specialist în domeniul istoriei medievale a scris lucrări relevante de specialitate, dintre acestea amintim: Scrisorile lui Peter cel venerabil (2 volume), Oameni şi Putere în Bizanţ, Impozitele monastice: de la origini până în secolul XII (1964), Renaştere şi Reînnoire în secolul XX, Istoria medievală şi Preceptul Augustinian (1999).Alături de acestea, Constable a publicat peste 20 de cărţi şi mai mult de 80 de articole ştiinţifice.(p.9)
Abordarea temei care a stat la baza elaborării cărţii, respectiv delictul lui Antonio Rinaldeschi şi pedepsirea ulterioară a acestuia, a fost realizată prima dată prin publicarea unui studiu în revista Journal of the Warburg and Courtauld Institutes în anul 1998. Atenţia de care s-a bucurat acest articol i-a îndemnat pe cei doi autori să dezvolte studiul şi publicarea unei cărţi.
Lucrarea cu titlul Sacrilegiu şi răscumpărare în Florenţa renascentistă. Cazul lui Antonio Rinaldeschi, este împărţită în trei capitole, precedat de o Prefaţă, o Listă a ilustraţiilor, Abrevieri de Arhivă , un Cuvânt Înainte, şi o Notă aupra monedei. Cele trei capitole se intitulează Inculpatul şi faptele sale, Natura ofensei şi Contextul istoriei florentine. Cartea se încheie cu o prezentare a ilustraţiilor şi un Apendice de documente. Autorii prezintă 28 de figuri, primele 10 dintre acestea exprimând etapele „cazului Rinaldeschi”. În figura nr.11 este prezentată, în facsimil, sentinţa comisiei de judecată. În cele 17 figuri rămase, autorii cărţii prezintă mai multe gravuri în care sunt prezentate diferite instituţii, portrete sau imagini cu oameni sfinţi.
Autorii au decis să analizeze cazul Antonio Rinaldeschi deoarece evenimentele au avut loc într-o perioadă delicată, de nesiguranţă şi tranziţie pentru regimul republican florentin, restaurat după moartea violentă a lui Savonarola. Procesul lui Rinaldeschi a avut loc în anul 1501 la doar trei ani de la moartea pe rug a preotului dominican. În perioada acelor ani, o mare parte din populaţia oraşului Florenţa considera că prin moartea lui Savonarola s-a comis un păcat, şi că ei au fost martorii şi chiar autorii acestuia. Este perioada în care, florentinii credeau că preotul venit din Ferrara nu a fost altceva decât un sfânt, martirizat în scopuri politice.(p.70) Sentimentele de vină, frustrare, şi de frică au creat cadrul emoţional general care a condus la apariţia cazului Rinaldeschi.
Ne aflăm în vara anului 1501, în luna iulie, la Florenţa. Un cetăţean al oraşului, pe numele său Antonio Rinaldeschi se afla într-o tavernă unde se distra participând la jocuri de noroc. Se vede că norocul nu a fost de partea sa în acea zi deoarece a pierdut suma de bani de care dispunea şi mai multe obiecte de îmbrăcăminte. Ieşind furios din tavernă, el a blestemat numele Fecioarei, după care, în drum spre casă, a luat un pumn de bălegar uscat şi a aruncat către o frescă a Bunei Vestiri a Fecioarei, cunoscută şi sub numele de Madonna de Santa Maria de’Ricci. Nenorocul lui Rinaldeschi a fost că o mică bucată din acel bălegar a rămas lipit de diadema Fecioarei, situată la baza gâtului. Încă de dimineaţă, locuitorii din zonă au observat că s-a dus o ofensă imaginii Fecioarei, l-au înştiinţat pe episcop, iar acesta a dispus căutarea şi identificarea vinovatului. După câteva zile, acesta a fost identificat în persoana lui Rinaldeschi şi arestat. La momentul arestării, vinovatul a încercat să se sinucidă înfigându-şi un pumnal în piept. Tentativa de sinucidere a eşuat, Rinaldeschi fiind transportat de urgenţă la spital. Ulterior, acesta a fost interogat de o comisie, recunoscându-şi fapta. Magistraţii au decis condamnarea la moarte prin spânzurare a acuzatului de una din ferestrele de la Bargello, fapt neobişnuit, deoarece nu s-a decis executarea acestuia la locul obişnuit de execuţie din afara oraşului. Motivaţia care a stat la luarea acestei decizii a fost că, în faţa sacrilegiului înfăptuit de acuzat, exista riscul ca mulţimea să perturbe execuţia. Pe 22 iulie 1501, condamnarea la moarte a fost pusă în executare, Rinaldeschi fiind spânzurat.
Acest eveniment, poată să pară, în ochii unui nespecialist, un eveniment ca oricare, ce a avut loc la un moment dat. Ceea ce au scos în evidenţă autorii a fost că faptele în sine pentru care a fost acuzat Rinaldeschi nu au condus înainte, în alte cazuri, la moartea celui considerat vinovat. Practicarea jocurilor de noroc erau un fapt obişnuit în Florenţa vremii, înjurăturile la adresa sfinţilor şi tentativa de sinucidere nu au fost niciodată pedepsite cu moartea. Şi atunci de ce Rianaldeschi a fost atât de dur pedepsit? Răspunsul stă exact în ceea ce Connell şi Constable au prezentat în preambulul cărţii. Starea emotivă a florentinilor din acea perioadă datorată dispariţiei lui Savonarola, luptele de putere din interiorul oraşului au creat condiţiile care au condus la pedepsirea cu moartea a nefericitului Rinaldeschi.
Cazul acesta a constituit, totodată, un moment propice, bine exploatat de liderii bisericii florentine pentru a aduce în atenţia populară „inovaţiile savonarolane”.
Concluzia recenzorului este că William J. Connell şi Giles Constable au reuşit ca prin episodul prezentat în carte, să ofere pretextul ideal pentru realizarea unei analize valoroase asupra elementelor culturale, politice şi religioase din Florenţa de început de secol XVI.
Sabin Drăgulin
[„Dimitrie Cantemir” Christian
University]
SABIN DRĂGULIN – Lect. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, secretar general de redacţie Sfera Politicii. Cercetător postdoctoral Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti.
sus
|
