Migranţi români, cetăţeni europeni

Imaginea imigranților români în presa internațională: mit sau realitate?¹

CĂTĂLINA-FELICIA COMĂNECI
[„Alexandru Ioan Cuza” University of Iași]

Abstract:
This article purports to analyse the migration phenomenon from an imagological perspective, focusing on the way Romanian immigrants are portrayed in the international press. Although stereotypes are as old as time, they can be harmful in this contemporary age, when spaces and borders have been largely abolished, with negative impact not only on the Romanians living abroad, but also on the ones left in the country, who are unfairly associated with delinquents. The extent of this discrimination wave promoted by both the international and national mass media is alarming and it is important to make a clear distinction between those Romanian intellectuals working abroad and the illegal immigrants of Romanian origin committing crimes abroad.

Keywords: immigrant; international press; imagology; Romanian; gypsy

Introducere

Migraţia este un fenomen care a existat dintotdeauna, dar care de-a lungul timpului s-a manifestat sub diferite forme: transhumanţă, invazii, colonizări, cruciade, iar exemplele pot continua. Deşi mecanismele migraţiei au evoluat, întrucât migraţia contemporană este foarte diferită de migraţia practicată în trecut, literatura de specialitate recunoaşte importanţa fenomenului migrator ca forţă care modelează lumea, acesta făcând parte integrantă din comportamentul uman.

Migraţia contemporană a românilor este o consecinţă directă a Revoluţiei din decembrie 1989, perioada de tranziţie care a urmat dovedindu-se a fi una dificilă pentru cetăţenii români care se confruntau în special cu neajunsuri de ordin financiar. La începutul anilor 1990, Europa de Vest şi de Sud – în special Italia, Spania şi Germania – se confrunta cu valuri neregulate de imigranţi din ţări precum România, Bulgaria, Polonia, Ucraina şi Albania. La rândul lor, ţări precum Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia şi Elveţia, urmate de Spania, Grecia, Norvegia şi Ţările de Jos s-au văzut nevoite să introducă programe speciale de facilitare a migraţiei temporare a forţei de muncă în special în scop sezonier². Pentru perioada 1989-2004, 60% din fluxul net al migraţiei (de aproximativ 3,2 milioane de persoane) din ţările A8 şi A2³ era reprezentat exclusiv de România şi Bulgaria (ţări tipice de imigranţi caracterizate de fluxuri temporare şi parţial neregulate de migranţi în căutare de locuri de muncă sezoniere, cu repercusiuni economice şi socio-culturale semnificative asupra societăţii), procentul imigranţilor români fiind dublu faţă de cel al Bulgariei⁴. Aderarea noilor state membre la UE (în special ţările A2) a fost primită cu reticenţă de statele membre vechi, care s-au grăbit să creeze portretul imigrantului din ţările terţe, al cărui singur şi principal rol consta în desfăşurarea unor activităţi cu calificare scăzută, cu un statut inferior şi, evident, prost plătite⁵.

De ce emigrează românii? Swanie Potot consideră că migraţia este de fapt o strategie de supravieţuire adoptată de români în perioada 1990-2007 pentru a putea face faţă depresiei economice care a urmat Revoluţiei din 1989⁶. Această strategie ar avea implicaţii pozitive întrucât poate genera noi stiluri de viaţă şi noi atitudini faţă de consum, îmbunătăţind nivelul de viaţă al imigranţilor (şi, inclusiv, al familiilor acestora). La rândul său, Dumitru Sandu consideră că experienţa de muncă a imigrantului român este unul dintre factorii modernizatori ai societăţii române atât la nivel de comunitate, cât şi la nivel regional, studiile acestuia indicând faptul că migraţia nu doar a stimulat şi diversificat consumul (indicator al modernităţii), ci a contribuit în mod considerabil la economia română în ansamblul ei⁷. Tendinţele migratoare ale românilor s-au intensificat simţitor după recenta criză economică şi financiară, acestea fiind cu precădere un mecanism de apărare, tot mai mulţi români considerând că „este bine să emigrezi”⁸.

Imagologia: o explicaţie pentru imaginea stereotipă a unei naţiuni în raport cu altele

Migraţia implică întâlnirea cu alte limbi, culturi şi obiceiuri, modul în care o anumită ţară gazdă percepe imaginea celuilalt fiind practic o reflecţie a propriilor percepţii subiective. Interesant de analizat în contextul migraţiei contemporane este imaginea stereotipă a imigrantului în ţara şi cultura gazdă. În introducerea la De l’Allemagne (1813), Madame de Staël face o distincţie clară între francezi şi germani pe baza preocupării unei naţiuni cu lucrurile, iar a celeilalte cu ideile. Pe aceeaşi linie, scriitorul român Mihail Sadoveanu îşi începea opera Baltagul (1930) cu o scurtă istorioară despre cosmologie, prezentând modul în care Dumnezeu, după alcătuirea lumii, a decis să dea fiecărui neam un semn specific prin care să se deosebească de ceilalţi. Exemplele din literatura naţională şi internaţională ne arată cum obişnuim să atribuim unei naţiuni o anumită imagine, fie ea pozitivă sau negativă, sau anumite calităţi sau defecte identificatoare. Johan Soenen consideră că această viziune incompletă sau distorsionată asupra celuilalt reprezintă indubitabil una dintre principalele cauze ale originii imagologiei: în timp ce conceptul de imago se referă, în general, la noţiunea populară şi, de cele mai multe ori, incompletă pe care o persoană o are vizavi de alte naţiuni, ţări sau culturi, imagologia reprezintă acea parte a ştiinţelor care studiază noţiunile respective, nefiind o ştiinţă propriu-zisă, ci doar un aspect al unei ştiinţe auxiliare din cadrul altor discipline⁹.

Atitudinile oamenilor sunt astfel determinate cultural, iar atunci când două sau mai multe culturi şi ţări se întâlnesc, experienţa reală şi imaginile mentale intră în contact¹⁰, semănând prejudicii. În anii 1980, Daniel-Henri Pageaux a dezvoltat teoria numită imagerie culturelle şi conceptul de imaginar („imaginaire”) după studierea modului în care sunt percepuţi portughezii şi spaniolii de către francezi, imaginea relaţiilor pe care un individ le are în raport cu sine şi cu ceilalţi¹¹ constituind o confruntare culturală care îl ajută să îşi exprime întregul orizont ideologic. Potrivit lui Pageaux, în cadrul interacţiunii dintre imaginea de sine şi alteritate, miturile şi clişeele de tot felul constituie un sistem semiotic al culturii de origine, un imaginar exprimat sub formă de stereotipuri individuale¹².

În consecinţă, studiul imagologiei ne poate oferi o mai bună perspectivă asupra reflecţiilor naţionale în alte culturi şi acceptate ca atare de vecini (în mod justificat sau nu), cu efecte care pot ajunge până la a promova sau împiedica comunicarea politică, relaţiile economice sau dialogurile sociale. La începutul secolului XIX, o imagine transformată într-un clişeu de către observatorii străini se referă la aşa-numita indolenţă a românilor, Armbruster declarând că până spre sfârşitul secolului XIX imaginea românilor a fost una relativ insipidă, călătorii străini făcând trimitere la cultura romînă doar în contextul înrudirii dintre limba română şi limba latină¹³. O imagine mai pozitivă este cea de „buni sălbatici”¹⁴ în viziunea admiratorilor străini ai latinităţii române. Apatia şi resemnarea sunt caracteristici atribuite de către călătorii străini în urma contactelor cu românii în secolul XIX, în timp ce filozofii români ai secolului XX identifică fatalismul drept o altă caracteristică a poporului român¹⁵.

În ceea ce priveşte presa occidentală, Dennis Deletant atrage atenţia asupra faptului că percepţia Europei de Vest despre România în anii 1980 se limita în mare parte la realizările gimnastei Nadia Comăneci, şi că revoluţia de la 1989 a fost cea care a plasat de fapt România pe harta mentală a lumii¹⁶, presa tabloidă transformându-l pe Dracula într-un punct de referinţă pentru cultura română. Mai târziu, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, atenţia presei occidentale s-a îndreptat spre corupţia din România, Deletant preconizând chiar că poporul român va purta mereu cu sine această imagine negativă atunci când va păşi în Uniune, fapt care s-a şi întâmplat¹⁷.

La rândul ei, presa naţională nu se fereşte să arate cu degetul lucrurile negative care se scriu în presa internaţională la adresa imigranţilor români. Dimpotrivă, remarcăm o tendinţă de autovictimizare şi autodemonizare mai mare decât cea manifestată de străini la adresa românilor, în special ca răspuns la atacurile frecvente ale presei internaţionale la adresa poporului român, majoritatea imigranţilor fiind văzuţi ca ţigani, violatori, mafioţi, hoţi şi cerşetori, într-un cuvânt, infractori. De altfel, potrivit spuselor lui Sorin Mitu, autodenigrarea este recunoscută drept o componentă esenţială a imaginii de sine a românilor, înrădăcinată adânc în matricea culturii naţionale, o tendinţă teoretizată şi de Emil Cioran în eseul său din 1936, Schimbarea la faţă a României. Mitu insistă asupra faptului că, în viziunea lui Cioran, până şi calităţile românilor sunt negative: inteligenţa se confundă cu îngăduirea propriilor slăbiciuni, toleranţa lor provine din lipsa spiritului de contradicţie, în timp ce celebrul dor nu echivalează decât cu lenevia şi că aceştia pot fi descrişi, într-un cuvânt, ca fiind pasivi¹⁸.

Un popor de ţigani, infractori şi cerşetori în ... ?

Este îngrijorătoare asocierea tot mai frecventă a tuturor românilor cu ţiganii şi cerşetorii în presa internaţională, cuvântul de ordine pentru a descrie imaginea României în străinătate fiind, pe scurt, criminalitate. Imigranţii sunt catalogaţi drept parasites¹⁹, freeloaders²⁰, spongers²¹ sau scroungers²² care beneficiază pe nedrept de ajutoarele de stat, în special cetăţenii români de etnie rromă şi din alte ţări est-europene. Valul masiv de imigranţi ilegali din Europa de Est i-a determinat pe cetăţenii occidentali să găsească un ţap ispăşitor pentru rata crescândă a infracţionalităţii şi a traficului de droguri din principalele oraşe europene, cu repercusiuni grave care ajung până la xenofobie şi rasism împotriva imigranţilor²³.

În Italia, unde se află o comunitate impresionantă de imigranţi români, lucrurile au denaturat semnificativ, aversiunea italienilor faţă de acest val de migraţie fiind una vehementă²⁴. Conform unui sondaj rezervat imigranţilor, publicat în Metropolis (publicaţia on-line a ziarului La Repubblica),

„[...] o treime din italieni afirmă că nu sunt de acord cu prezenţa românilor pe teritoriul italian. În acest fel, comunitatea românească rezultă a fi pe locul trei în ierarhia comunităţilor străine nedorite de italieni pe teritoriul italian. Românii sunt devansaţi, pe locul doi, de albanezi (faţă de care se declară împotrivă 35% dintre cei ce au răspuns la sondaj). Pe primul loc în acest clasament sunt rromii faţă de care se declară împotrivă 61%.”²⁵

rezultatele fiind comentate astfel de către Metropolis:

„Această opinie se datorează parţial unei impresii, în general, defavorabile faţă de imigranţi. Nu mai puţin de 57% din populaţie are o opinie defavorabilă despre imigranţi în timp ce doar 34% au o opinie bună, sau foarte bună. Motivul acestei opinii este dat de o explicaţie foarte simplă. Opinia generală este că a fi imigrant este egal cu a fi criminal.”²⁶

Marea Britanie – o altă mărturie a urii pe care o trezesc imigranţii români o reprezintă articolele despre ţigani. The Sun a publicat la 19 mai 2011, în ediţia sa electronică, un articol intitulat A gypsy Beverly Hills…built with British benefits (in Romania)²⁷, în care denunţa practicile ilegale ale populaţiei de etnie rromă originară din România, care a fraudat statul britanic pentru a-şi construi vile luxoase în Ţăndărei, în apropiere de Bucureşti. Tonul articolului este batjocoritor şi foarte acid, ilustrând constrastul dintre aceste vile impunătoare şi restul caselor deţinute de localnicii de rând. Singurul elogiu adus la adresa poporului român face trimitere la colaborarea excelentă dintre autorităţile britanice şi cele române. Presa românească a tratat şi ea acest subiect în cel puţin două articole intitulate The Sun: Grupare din Ţăndărei care a scos peste 800.000 de lire din infracţiuni, condamnată în Anglia²⁸ şi The Sun: „Arată ca Berverly Hills, dar este orăşelul Ţăndărei”²⁹.

Modul în care jurnaliştii britanici aleg să descrie situaţia acestor imigranţi români este una terifiantă, semănând ură şi dispreţ în rândul cititorilor. La 17 august 2011, Daily Mail relata în ediţia sa online povestea unui funcţionar (ironic!) al serviciului de migraţie care s-a întors acasă pentru a descoperi o familie de ţigani români instalată în casa sa - Immigration officer comes home to find family of Romanian gypsies squatting in her house, wearing her clothes and drinking her wine (after telling neighbours she’d died)³⁰. Potrivit Daily Mail, cei cinci adulţi şi trei copii au devastat locuinţa şi au aruncat bunurile femeii în pungi de plastic în grădină, furând un calculator şi câteva camere digitale. După ce au fost evacuaţi forţat, aceştia s-au instalat într-o altă casă la doar două străzi distanţă. Jurnaliştii români au încheiat articolul cu mărturia Laurei Eparu, vecina victimei, care a declarat că îi este ruşine că este româncă. Toate aceste relatări negative la adresa poporului român, care ajunge să fie identificat cu infractorii de origine română, nu fac decât să prejudicieze imaginea acelor români care trăiesc în legalitate şi care vor să schimbe ceva în bine în ţara în care au emigrat (temporar sau permanent).

Franţa – o altă ţară care găzduieşte un număr semnificativ de imigranţi români. Daily Mail titrează că 1 din 10 infractori arestaţi la Paris este român³¹. România Liberă preia această ştire şi declară că românii au fost implicaţi în 28% din cazurile de criminalitate itinerantă din Belgia în anul 2010, fiind urmaţi de sârbi (7%), bulgari (6%) şi lituanieni (6%) şi că 4200 de români au fost reţinuţi de poliţie în prima jumătate a anului 2011, comparativ cu 2500 în aceeaşi perioadă a anului trecut, ceea ce l-a determinat pe ministrul de interne francez Claude Guéantsă sublinieze necesitatea autorităţilor de la Paris de a limita numărul vizitatorilor care provin din România, caracterizată drept „o ţară a cărei sărăcie şi corupţie au devenit notorii.”³²

Aceste statistici conduc la atitudini xenofobe împotriva celorlalţi români din UE, cum ar fi, de exemplu, arestarea a trei tineri români doar pentru că deţineau un iPhone, unul masterand la Sorbona, iar altul antreprenor. Trei dintre cele mai importante publicaţii româneşti au comentat incidentul în ediţiile lor electronice: „VINOVAŢI pentru că suntem ROMÂNI. Incredibila poveste a trei români ARESTAŢI în FRANŢA pentru că aveau iPhone. Unul este masterand la SORBONA, altul antreprenor”³³, „Franţa: Trei români cu iPhone, arestaţi după furtul unui telefon mobil”³⁴ şi „Trei români arestaţi în Franţa pentru că aveau iPhone. Unul este masterand la Sorbona, altul antreprenor”³⁵. Din declaraţiile tinerilor, cei doi poliţişti care i-au arestat au avut un comportament rasist, unul dintre ei fiind foarte mirat că există români care studiază la Sorbona, întrebând chiar dacă există o Sorbona pentru săraci, colegul acestuia somându-i să tacă din gură pentru că nu-i plac românii.

Probabil că această atitudine suspicioasă la adresa imigranţilor români este justificată, în parte, de o ştire apărută cu doar câteva zile înainte de arestarea tinerilor români, care publica o hartă detaliată a clanurilor mafiote româneşti din Franţa sub titlul Claude Guéant s’attaque à la délinquance roumaine³⁶. Aceeaşi hartă, în variantă tradusă, poate fi regăsită în presa naţională, care denunţă astfel practicile ilegale ale conaţionalilor români: Harta clanurilor mafiote româneşti din Franţa. VEZI unde trăiesc românii care i-au speriat pe francezi³⁷ sau Infografie Le Figaro: Zonele de unde provin infractorii români, pe culori. De la Constanţa vin hoţii de telefoane³⁸.

Concluzii

De ce presa românească insistă să prezinte elementele negative din presa internaţională la adresa imigranţilor români? Pentru a denunţa aceste abuzuri sau pentru a spori numărul publicaţiilor vândute, pe principiul senzaţionalismului? Edificator în acest context este interviul acordat unui site italian în aprilie 2009 de Violeta Barbu, directoare a Departamentului de istorie socială din cadrul Institutului de istorie Nicolae Iorga aflat în componenţa Academiei Române şi profesor asociat la Universitatea din Bucureşti, în care explică că delincvenţa românească este de fapt un ţap ispăşitor pentru fricile care bântuie societatea italiană (şi am putea adăuga, alte societăţi europene) pe fondul crizei economice, al lipsei de siguranţă publică şi, nu în ultimul rând, pe fondul xenofobiei. Un alt element ar fi ruşinea: „Opiniei publice româneşti îi este foarte clar că cea mai mare parte a faptelor antisociale grave sunt comise de români de etnie rromă, totuşi distincţia între români şi rromi nu este o scuză.”³⁹ Pe de altă parte, percepţia românilor şi a străinilor deopotrivă despre românii plecaţi la muncă în străinătate este un produs al modului în care presa românească şi oamenii politici de la Bucureşti decid, în cele din urmă, să o prezinte.

Există eforturi disperate din partea imigranţilor români aflaţi în legalitate şi care nu doresc să fie asimilaţi laolaltă cu celelalte cazuri negative de a sensibiliza opinia publică din străinătate cu privire la situaţia românilor intelectuali care sunt etichetaţi pe nedrept doar pentru simplul fapt că sunt români. Un exemplu în acest sens sunt îndemnurile românilor din capitala italiană pe afişe amplasate în zona Anagnina de organizaţia Noua Dreaptă: „Spune NU inculturii, spune NU manelelor”⁴⁰. O altă iniţiativă a românilor de peste hotare stabiliţi în Paris a implicat o manifestaţie pe esplanada Drepturilor Omului de la Trocadéro, relatată de televiziunea France 3. Sub lozinca „Românii sunt ca voi”, manifestaţia în cauză şi-a propus să denunţe confuzia pe care mulţi francezi o fac între naţionalitatea română şi delincvenţă, prezentându-le acestora pe acei români mai puţini vizibili în societatea franceză din simplul motiv că respectă legile şi nu ies în evidenţă prin fapte reprobabile⁴¹.

BIBLIOGRAFIE
ANGHEL, George, „Protest al unor intelectuali români în Franţa pe esplanada Drepturilor Omului”, Cotidianul, 31 octombrie 2011.
AVRAM, Eliza, „Franţa: Trei români cu iPhone, arestaţi după furtul unui telefon mobil”, România Liberă, 16 septembrie 2011.
BAINS, Inderdeep, NEVILLE, Simon, „Immigration officer comes home to find family of Romanian gypsies squatting in her house, wearing her clothes and drinking her wine (after telling neighbours she’d died)”, Daily Mail, 17 august 2011.
BELLER, Manfred, LEERSSEN, Joep (coord.), Imagology: The cultural construction and literary representation of national characters. A critical survey, Amsterdam, New York: Rodopi, 2007.
BLACK, Richard, ENGBERSEN, Godfried, OKÓLSKI, Marek, PANŢÎRU, Cristina (coord.), A Continent Moving West? EU Enlargement and Labour Migration from Central and Eastern Europe, Amsterdam: Amsterdam University Press, 2010.
CIOCOIU, Paul, „Harta clanurilor mafiote româneşti din Franţa. VEZI unde trăiesc românii care i-au speriat pe francezi”, Evenimentul Zilei, 13 septembrie 2011.
COSTACHE, Aura, „Trei români arestaţi în Franţa pentru că aveau iPhone. Unul este masterand la Sorbona, altul antreprenor”, Adevărul, 16 septembrie 2011.
GRAHAM, David T., POKU, Nana K., Migration, Globalisation and Human Security, London, New York: Routledge, 2000.
GRIGORIU, ANIŢA, „Românii din Italia, între identitate şi alteritate”, Sfera Politicii, 158, 2011.
HARJA, Alina, MELIS, Guido, Românii. Minoritatea contemporană decisivă pentru Italia de mâine, trad. de Sabin Drăgulin, Iaşi: Institutul European, 2011.
LECLERC, Jean-Marc, „Claude Guéant s’attaque à la délinquance roumaine”, Le Figaro, 12 septembrie 2011.
POSTELNICU, Elena, „Români din Italia nemulţumiţi de conaţionali”, Radio România Actualităţi, 28 septembrie 2011.
RUS, Ciprian, „DUPĂ 20 DE ANI. Cum ne vede lumea: „Ţară coruptă, fără bani şi fără guvern”, Capital, 21 decembrie 2009.
SCHIAU, Mihai, „VINOVAŢI pentru că suntem ROMÂNI. Incredibila poveste a trei români ARESTAŢI în FRANŢA pentru că aveau iPhone. Unul este masterand la SORBONA, altul antreprenor”, Gândul, 16 septembrie 2011.
SILAŞI, Grigore, SIMINA, Ovidiu Laurian (coord.), Migration, Mobility and Human Rights at the Eastern Border of the European Union – Space of Freedom and Security, Timişoara: Editura Universităţii de Vest, 2008.
SOENEN, Johan, „Imagology and Translation”, în Linguistica Antverpiensia 26, 1992.
STANCA, Andrei, „1 din 10 infractori arestaţi la Paris este român”, România Liberă, 13 septembrie 2011.
STOICA, Mihaela, „Infografie Le Figaro: Zonele de unde provin infractorii români, pe culori. De la Constanţa vin hoţii de telefoane”, Adevărul, 13 septembrie 2011.
SYSON, Neil, „A gypsy Beverly Hills…built with British benefits (in Romania)”, The Sun, 19 mai 2011.
VARGA, Noémi, „The Sun: Arată ca Berverly Hills, dar este orăşelul Ţăndărei”, Adevărul, 19 mai 2011.
*** „The Sun: Grupare din Ţăndărei care a scos peste 800.000 de lire din infracţiuni, condamnată în Anglia”, Mediafax, 18 mai 2011.
www.adevarul.ro
www.capital.ro
www.cotidianul.ro
www.dailymail.co.uk
www.evz.ro
www.gandul.info
www.lefigaro.fr
www.mediafax.ro
www.romania-actualitati.ro
www.romanialibera.ro
www.thesun.co.uk

CĂTĂLINA-FELICIA COMĂNECI – Drd. Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.

 sus