|
Semnale
Semnale
Originile şi tipologia
revoluţiilor Est-Europene
Autor: Adrian Pop,
Editura Enciclopedică
|
Anul
apariţiei: 2010
Număr pagini: 440
ISBN: 978-973-45-0624-8
Lucrarea abordează subiectul revoluţiilor est-europene dintr-o dublă perspectivă – diacronă şi sincronă – ce facilitează înţelegerea sa adecvată. Metodologic, lucrarea se subsumează şcolii dependenţei de cale şi metodei reconstrucţiei raţionale, ce reconciliază abordarea evenimenţială, proprie istoriografiei (focalizată pe ceea ce este specific şi singular), cu cea structurală, proprie politologiei (centrată pe construirea de tipuri şi modele). Dubla perspectivă din care este abordat subiectul se reflectă şi în titlurile celor două secţiuni ale lucrării – durata lungă a tranziţiei şi, respectiv, durata scurtă a tranziţiei.
|
|
Secţiunea întâi prezintă crizele majore din blocul sovietic în epoca poststalinistă: revolta muncitorilor din RDG (1953), destalinizarea şi efectele sale în „imperiul exterior” – „octombrie polonez” şi revoluţia maghiară (1956) – „primăvara de la Praga” (1968) şi crizele regimului comunist din Polonia, ce au culminat cu „momentul Solidaritatea” (1980-1981). Tototdată, secţiunea sintetizaeză formele prin care s-a manifestat activismul civic al Europi Centrale şi explică clar cauzele care au condus la prăbuşirea comunismului în Europa de Est.
Secţiunea a doua subliniază specificul revoluţiilor est-europene, argumentează caracterul revoluţionar al schimbărilor politice sistemice din Europa de Est, desluşeşte semnificaţia conceptului şi practicii „revoluţiei autolimitate” propuse de disidenţii central-europeni şi oferă o tipologie inedită a modalităţilor pe care le-a urmat abandonarea comunismului şi tranziţia la democraţie şi economia de piaţă în Europa Centrală, Europa de Sud-Est şi Uniunea Sovietică. Postfaţa oferă, din unghiul de vedere al domeniului relaţiilor internaţionale, câteva repere majore privitoare la lecţiile „globale” ale revoluţiilor est-europene. |
|
|
|
|
sus
|
|