Recenzie

Școala gustiană din nou revizuită

---

Mihai Pop, Vreau și eu să fiu revizuit, Publicistica din anii 1937-1940, Antologie de Zoltán Rostás
București: Paideia, 2010, pagini 416

---

Cu antologia de texte jurnalistice publicate de Mihai Pop în perioada interbelică, profesorul Zoltán Rostás surprinde din nou lumea sociologilor, etnologilor şi antropologilor din România. Atunci când se încetăţenea afirmaţia că totul ar fi fost spus despre Şcoala de Sociologie de la Bucureşti a lui Dimitrie Gusti, Rostás aducea la lumina tiparului manuscrisele cu interviurile de istorie de viaţă pe care le-a luat în anii ’80 membrilor şcolii gustiene şi pe care nu spera că le va publica vreodată. Apoi, Rostás a trecut de la apropierea de lumea gustiană prin metoda istoriei orale la abordarea Şcolii gustiene prin tehnicile specifice sociologiei organizaţionale. De această dată, prin antologia publicată în 2010 la Editura Paideia, Zoltán Rostás ne invită să-l vizităm pe unul dintre gustişti prin întoarcerea la documentele sociale: presa interbelică.

Antologia Mihai Pop, Vreau şi eu să fiu revizuit, Publicistica din anii 1937-1940, poate fi citită pe mai multe paliere. Pasionaţii de istoria presei o pot răsfoi ca pe o colecţie de articole de opinie ale unuia din sociologii echipelor lui Gusti. Amatorii de memorialistică o pot citi ca pe un fals jurnal intim, poate şi graţie faptului că textele, multe dintre ele emoţionante, au fost publicate sub pseudonim. Volumul este în fapt o nouă piesă de puzzle în proiectul reconstrucţiei universului gustian. Istoricii sociologiei au la dispoziţie o carte despre faţa necunoscută a antropologului Mihai Pop, în ipostaza lui de publicist şi comentator politic. Cercetătorul în domeniul istoriei sociale a ştiinţei va fi atras de înţelegerea contextului social şi politic în care îşi desfăşura activitatea Mihai Pop, cu atât mai mult cu cât selecţia evenimentelor comentate a fost opera nemijlocită a jurnalistului.

Fondatorul antropologiei culturale în România, Mihai Pop, a primit frecvent vizita lui Zoltán Rostás în anii ’80, pe vremea când cel din urmă desfăşura, cu magnetofonul, proiectul său de istorie orală a Şcolii Monografice. Din aceste interviuri Zoltán Rostás nu a cules informaţia că Mihai Pop este Petre Buga, cel care analiza situaţia internă şi internaţională cu atâta luciditate în revistele Lumea românească şi Azi între 1937-1940. Dezvăluirea adevăratei identităţi a lui Petre Buga îi aparţine lui Mihail Straje şi a fost făcută, după precizările lui Rostás, în Dicţionarul de pseudonime din 1973, de la Ed. Minerva.

Mihai Pop, sub pseudonimul Petre Buga, a semnat analize de politică externă privind relaţiile internaţionale tensionate din preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Antihitlerist, Pop este preocupat de relaţia Hitler-Mussolini, de consolidarea Axei, de reacţiile târzii ale Angliei şi Franţei la anexările teritoriale ale Germaniei din preambului războiului, de raportul ţărilor balcanice cu marile puteri. În preajma campaniei electorale din 1937, în articole ca Trădătorii Ardealului (Lumea Românească, Anul I, nr. 49, 20 iulie 1937), Alegătorii vor una... (Lumea Românească, Anul I, nr. 68, 8 august 1937), Mai tare ca d. Vaida Voevod (Lumea Românească, Anul I, nr. 153, 1 noiembrie 1937) sau Ultimul rol al d. Vaida, (Lumea Românească, Anul I, nr. 170, 18 noiembrie 1937), Mihai Pop îi ironizează pe ţărăniştii ardeleni Alexandu Vaida-Voievod şi pe Valer Pop şi îl susţine fără echivoc pe Iuliu Maniu. Nici Octavian Goga nu scapă înţepăturilor în pamfletul Amaro them (Lumea Românească, Anul I, nr. 86, 26 august 1937), deoarece politicianul naţionalist „a călcat uneori din fantezie de poet în străchini”. Mihai Pop îl aşează „definitiv în rândul personagiilor caraghioase ale vieţii noastre politice” (pag. 61).

Guvernarea de 100 de zile Goga-Cuza îi prilejuieşte lui Mihai Pop publicarea articolului Vreau şi eu să fiu revizuit (Lumea Românească, Anul I, nr. 235, 25 ianuarie 1938), în care autorul se solidarizează cu cetăţenii aparţinând unei minorităţi religioase care printr-o nouă lege „nu vor mai putea să ocupe nicio slujbă la stat, nu vor avea niciun drept politic, nu vor fi obligaţi să facă armata şi vor fi toleraţi în această ţară doar atât cât bunul plac al guvernanţilor le va permite.”

Mihai Pop este dezolat din cauza acestei măsuri cu caracter antisemit: „Voiam să mă simt printr-un decret scos în afară de lege, ca să nu mai fiu obligat să votez cu guvernul sau să îmi bat capul cu numărarea punctelor pe buletinele de vot pentru a-mi exprima liber convingerile şi a contribui prin aceasta la conducerea statului, indicând spre cine merge vrerea mea şi pe cine cred mai vrednic să mă reprezinte în parlament. Voiam să mă simt eliberat de răspunderea morală care apăsa asupra mea şi să fiu străin cu totul de ruşinea fără seamăn a vieţii noastre politice. Aş fi fost cu conştiinţa împăcată că orice se va întâmpla de acum înainte măcar nu mă priveşte [...] M-aş fi închinat altor valori şi aş fi luptat pentru alte idealuri. Aş fi fost mai om.”

Antonio Momoc
[The University of Bucharest]

ANTONIO MOMOC – Lect. dr. la Facultatea de Jurnalism și Ştiinţele Comunicării, Catedra de Antropologie culturală și cercetător post-doctoral al Universităţii București.

 sus