|
Arhiva
Iuliu Maniu (I)
Arhivele Sfera Politicii
STELIAN TĂNASE
[The University of Bucharest]
București 1945 – Iluzii și mistificări
Anul 1945, a fost unul al schimbării radicale a
statutului României în Europa. Conferinţele de la Ialta și Postdam au reamenajat
harta continentului și au plasat România în zona de influenţă a U.R.S.S conform
principiului formulat de Stalin într- o întâlnire cu Milovan Djillas: graniţa
între sistemele politice este dată de prezenţa armatei proprii pe acel
teritoriu. Așadar angloamericanii vor controla vestul, iar URSS estul și centrul
Europei. Situaţia României a fost o consecinţa ocupării teritoriului ei de
Armata roșie urmată de amestecul brutal în treburile ei interne. Asta în ciuda
declaraţiei făcută de Viaceslav Molotov ministrul de externe sovietic la 2
aprilie 1944. O declaraţie scrisă evident pentru urechile angloamericane, ale
caror forţe se aflau cu câteva săptămâni înainte de debarcarea în Normandia.
Stalin nu avea nici un interes să indispună pe Roosevelt și Churchill,
respectând în vorbe înţelegerile de la Teheran dintre Aliaţi. Textul
armistiţiului încheiat la Moscova la 12 septembrie 1944 în U.R.S.S și România
clarifica pe deplin intenţiile sovieticilor. O lună mai târziu tot la Moscova
Stalin și Churchill se înţelegeau pe mutește, pe un serveţel de hârtie pe care
au notat procentele prezenţei proprii în Europa de est și Balcani în Europa
postbelică. Faptul a rămas secret dar a avut tăria unui acord oficial. Roosevelt
l-a acceptat. Asta a clarificat și mai mult situaţia. Pentru U.R.S.S, România
era o pradă de război, și nimic altceva. Un aspect interesant este acela că
Stalin nu a ţinut cont de statutul de dinaintea războiului al ţărilor ocupate.
Indiferent că i-au fost aliate (cazul Cehoslovaciei și Poloniei), sau adversare
(cazul Ungariei și României), el a trecut la sovietizarea lor, agenda Imperială
prevalând asupra celei diplomatice.
La București, politicienii români de factură democratică, sperau să refacă
România antebelică. În acest context, cu Armata roșie în ţară, în disperare de
cauză, s-au legat de declaraţia lui Molotov și de asigurările occidentale ca
înecatul de pai. Citind rapoartele publicate în aceste pagini, declaraţiile
făcute de Iuliu Maniu în cadrul PNŢ sau privat printre amicii politici
, nu îţi poţi reţine un zâmbet. Situaţia României era deja tranșată, chestiunea
era că Iuliu Maniu și ceilalţi credeau că nu, și că o luptă politică
pentru readucerea democraţiei era încă posibilă. Cel puţin atâta vreme cât
regele Mihai era pe tron, iar americanii și britanicii se găseau la
București. Nu își puteau imagina că pentru occidentali, România era partea de
pradă a U.R.S.S și printr-o înţelegere tacită, cedată complet Moscovei.
Washington și Londra declaraseră în repetate rânduri oficialilor sovietici că nu
au interese speciale privitoare la gurile Dunării sau în legatură cu câmpurile
de petrol. Era și o resemnare aici: oricum nu îi puteau opri pe sovietici în
vreun fel. Cedau la București și Sofia pentru a salva Grecia și Dardanelele.
Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu, Titel Petrescu și-au
dat seama prea târziu că americanii și britanicii și-au impus ca atitudine
reţinerea cea mai strictă și că lăsaseră “mână liberă” sovieticilor în România.
Occidentalii nu au avut decenţa să comunice românilor acest lucru. Nu știu la ce
ar fi folosit, dar am fi avut o iluzie mai puţin în istorie.
Bucharest 1945 – Illusions and Mystifications
During the year of 1945 Romania’s status in Europe
underwent some radical transformations. Both Yalta and Potsdam Conferences
redesigned the map of Europe, placing Romania in the USSR’s sphere of influence,
abiding by Stalin’s principle, as dictated in a meeting with Milovan Djillas:
the boundary between the political systems should be given by the military
presence in that territory. Thus, the Anglo-Americans would control the Western
part, while the Eastern and the Central parts of Europe went under the reign of
the USSR. Romania’s situation was the result of the Red Army’s occupation of its
territory, followed by the brutal interference in its internal affairs. The
facts thus ignored the statement made by Soviet Foreign Minister, Vyacheslav
Molotov, on April 2, 1944. A statement which was obviously written for the
Anglo-Americans to hear, as the event had took place just few weeks before the
landing in Normandy. Stalin had no interest in infuriating neither Roosevelt nor
Churchill, theoretically sticking to the agreements concluded between the Allies
at Tehran.
The text of the armistice signed between the USSR and Romania in Moscow, on
September 12, 1944, fully clarified the intentions of the Soviets. A month
later, also in Moscow, Stalin and Churchill silently saw eye to eye, and
sketched on a paper towel their shares in Eastern Europe and in the Balkans, in
the post-war Europe. The fact remained secret but it undoubtedly had the
strength of a formal agreement. Roosevelt supported the agreement, fact which
further consolidated the situation. For the USSR Romania was a war revenue, and
nothing more. An interesting aspect is that Stalin did not take into account the
pre-war status of the occupied countries. Whether allied (as the case of
Czechoslovakia and Poland) or opponent (Hungary and Romania), he moved to
Sovietization, the imperial agenda prevailing over the diplomatic one.
In Bucharest, the democratic political elite were still hoping for a pre-war
Romania. Reason for which, facing the Soviet occupation, the political leaders
desperately turned to Molotov’s statement and to the Western reassurances. That
is why, after reading the reports published in the following pages, the
statements made by Iuliu Maniu, both in private and in public, during
the gatherings of his National Peasants’ Party, you can’t help but smile.
Romania’s fate had already been decided, even if neither Iuliu Maniu
nor any of his colleagues were aware of that, still hoping for a fair democratic
revival. At least as long as King Mihai was ruling and the British and
the Americans remained on the streets of Bucharest. Nobody could have ever
imagined that in the eyes of any Western citizen Romania was USSR’s war revenue,
and that, following a tacit agreement, fully forwarded to Moscow. Washington and
London repeatedly confessed in front of the Soviet leaders that they did not
have any special interest in the Danube or in the Romanian oil fields. There was
also a trace of resignation in this strategy: they couldn’t have stopped the
Soviets anyway. They were yielding Bucharest and Sofia in order to save Greece
and the Dardanelles.
Iuliu Maniu, C.I.C Brătianu, Titel Petrescu became
aware far too late about the fact that the Americans and the British forced
themselves to strict non-intervention, granting free path for the Soviets to
enter Romania. The Western countries did not have the decency at least to inform
the Romanian officials about their decisions. It would have been useless,
anyway, but maybe our history would have had an illusion in minus.
Arhivele Naţionale ale României
D 60
Fd 65/1945
Filele 98, 99
EXPOZEUL FĂCUT DE Dl. IULIU MANIU
ASUPRA SITUAŢIEI POLITICE
ÎN FAŢA
BIROULUI PARTIDULUI
ÎN ZIUA DE 4 SEPTEMBRIE 1945
Preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc a declarat următorele:
D-lor, ne-am adunat aici pentru a ne consulta cu privire la situaţia politică internă, după ce Preşedintele actualului guvern, dl.
Petru Groza a refuzat să ia act de hotărârile de la Potsdam şi de a capitula în faţa adevăratelor interese ale ţării.
Dar inconştienţa guvernului a mers mai departe, şi refuzând a da ascultare cererii exprese a Majestăţii Sale Regelui, de a demisiona, pentru ca
România să fie reprezentată de un guvern cu adevărat democratic, pentru a putea lua parte la mult aşteptata Conferinţă ce se deschide zilele acestea la Londra, guvernul actual a găsit cu cale de a da publicităţii şi prin Radio,
Comunicatul, pe care prea bine l-aţi ascultat cu toţii, mergând până acolo încât ameninţările lor să depăşească cadrul politic, atacând Coroana.
Mintea noastră nu mai găseşte explicaţie, pentru a atribui încăpăţânarea guvernului unei pur şi simple cramponări, cuvintele noastre nu găsesc termenul potrivit pentru încriminarea abominabilei lor acţiuni.
De altfel aceeaşi atmosferă încărcată bântuie în tot Balcanul. Să fie oare o epidemie răspândită de la o ţară la alta, sau cooperarea simultană a unor forţe oculte, ce urmăresc a crea în aceste ţări o situaţie imposibilă, pentru a împlânta adânc pumnalul otrăvit al unei dictaturi, dacă nu mai mult, dar tot atât de odioasă ca acele pentru a căror stârpire
Naţiunile Unite au dus în colaborare la bun sfârşit acest crâncen război.
O delegaţie a guvernului având în frunte pe domnii Petru Groza şi
Gheorghe Tătărăscu se găsesc în momentul de faţă la Moscova pentru a primi instrucţiuni cu privire la viitoarea situaţie a guvernului. Este un lucru cert că
Nota Americană care a fost adresată guvernelor Marii Britanii şi
U.R.S.S., la prima găsind un răspuns imediat de asociere cu iniţiativa guvernului
Nord American de a sprijini cu tot elanul cererea Suveranului nostru, în schimb cea de-a doua a refuzat un răspuns de orice natură.
În urma presiunilor diplomatice exercitate în ultimele zile pe lângă guvernul de la
Moscova, acesta a găsit cu cale ca înainte de a se pronunţa, să ia informaţii de la chiar netrebnicele lor slugi. E nevoie să ne închipuim modul în care reprezentanţii guvernului din
România vor lămuri direct guvernul rusesc? Noi ştim prea bine că informaţiile lor vor consta în rezultatele obţinute pentru „democratizarea ţării”, acordurile economice încheiate cu ţările vecine ( care şi în ce fel!) şi cu
U.R.S.S (?), starea de spirit din ţară care este cu mic şi mare „alături” de ei, afară doar de o infimă clică de „reacţionari”, în fruntea cărora se află „fasciştii”
Maniu şi Brătianu.
Speranţele noastre se împletesc în credinţa că, de data aceasta, Generalisimul
Stalin sesizat de situaţia internă a ţării noastre, creată după 6 Martie, va şti el însuşi că nu mai poate dăinui, făcându-ne pe noi Românii să ne întărim încrederea în frumoasele cuvinte adresate ţării noastre de guvernul de la
Moscova, prin glasul dlui. Molotov în Martie 1944.
Iar dacă până acum aceste cuvinte, ce preziceau începutul unei adevărate ere de descătuşare de sub jugul hitlerist, nu şi-au găsit ecoul ce în vremea aceea ne descreţiseră frunţile, scrutându-ne un viitor mai bun, apoi atunci să fi fost numai o greşeală a succesului îmbătător, şi o clemenţă a noastră, care ca întotdeauna a ştiut să uite şi să întindă mâna prietenească chiar şi celor mai neânduplecaţi vrăşmaşi.
Pentru că să se ştie bine, dealungul frământatei noastre istorii, nu noi am fost provocatorii, ci popor blând şi inimos, care cu sângele nostru am apărat cu repetate rânduri, independenţa şi liniştea statelor vecine nouă.
Am primit asigurări zilele acestea din partea Misiunii Americane şi
Britanică, că guvernele respective ne vor da tot concursul nelimitat şi imediat, pentru ca şi în ţara noastră, care a contribuit cu atâtea jertfe pentru idealul
Naţiunilor Unite, idealul nostru, să fie şi puţin aceeaşi atmosferă ce există în
Germania ocupată de puterile Anglo-Saxone, Germania opresoare care a propagat şi declanşat acest groaznic război.
Când zilele acestea se deschide Conferinţa de la Londra, cu greaua misiune să învelească rănile provocate de război, ale acelor ţări lovite în destinul lor şi de alianţa cu
Germania, printr-o pace dreaptă şi respectarea integrală a suverantăţii celor în cauză, gândul lor se îndreaptă către acel
Apus, a cărei lumină a hotărât, şi în alte rânduri, minunate clipe din epoca de glorie a
României, şi că nici de data aceasta el nu se va desminţi, prin minunaţii lui bărbaţi de Stat, vrednici urmaşi şi părinţii lor.
Dar în acelaşi timp, amărăciunea coboară în sufletele noastre, când asistăm la
Cehoslovacia, prietena dintotdeauna a României, legată prin eliberarea şi de astăzi de sângele neamului nostru, e reprezentată la Conferinţa de la
Londra, de primul ei ministru şi de ministrul afacerilor streine. Iar noi, „România progresului”, şi a altor fanfaronade, România cu guvernul de „foarte largă concentrare”, rămâne pe dinafară, pentru ........că ochii ei astăzi orbiţi de o clică trădătoare de neam şi criminală o ţine îndreptată în partea de unde niciodată nu am găsit devotamentul.
Încrezători în destinele neamului nostru, cu ajutorul lui Dumnezeu ce ne-a luminat totdeauna în vremurile de restrişte, ne strângem în jurul tânărului şi înţeleptului nostru Suveran, având ferma convingere că după această prelungită furtună, pe cerul ţării noastre va apărea şi curcubeul.
......................................................................
D 60
Fd 65/1945
Fila 169
30.XI.1945
Întrebat aupra faptului dacă în viitoarele alegeri, Partidul Naţional Ţărănesc va face cartel electoral liberal, şeful partidului naţional a răspuns: „Avem o înţelegere cu partidul liberal de a merge împreună până la constituirea primului parlament liber, ales, al ţării. Cu toată opoziţia unora dintre prietenii mei politici, va trebui să mergem împreună în viitoarele alegeri cu partidul liberal.”
......................................................................
D 60
Fd 65/1945
Fila 168
30.XI.1945
În cercurile naţional ţărănistese comentează cu un deosebit interes, o declaraţie cu care
Iuliu Maniu, a făcut-o ieri 29 noiembrie unor intimi ai săi, privitor la situaţia politică şi la acţiunea Partidului Naţional Ţărănesc.
Întrebat care este rezultatul anchetei făcute de dl. Mark Ethridge în România, dl.
Maniu a răspus următoarele: „Am promis domnului Mark Ethridge, că voi ţine secrete concluziile sale, privitor la ancheta domniei sale în România, până când domnia sa va raporta rezultatul misiunii sale domnului Byrnes- ministrul Statelor Unite. Un singur lucru pot să afirm, că sunt mulţumit de concluziunile trimisului american şi cred că ele nu diferă de cele ale Partidului Naţional Ţărănesc. Am fost însărcinat de către dl. Mark Ethridge să comunic celorlalte forţe opoziţioniste, concluziile sale.
Dealtfel dl. Ethridge, a încunoştinţat asupra rezultatelor sale şi pe dl. general Susaicov- Preşedintele Comisiei Interaliate de Control şi guvernul, prin dl. Gheorghe Tătărăscu.”
Întrebat asupra activităţii privitor la Partidul Naţional Ţărănesc,
Iuliu Maniu, a răspuns următoarele: „De acum încolo activitatea Partidului Naţional Ţărănesc trebuie să ţină seama de două obiective principale: câştigarea luptei electorale, care se va da cel mai târziu la începutul primăverei lui 1946, precum şi pregătirii rapoartelor, pe care delegaţii ţării, vor trebui să reprezinte la Conferinţa, prin care se va încheia pacea cu România”.
......................................................................
D 60
Fd 65/1945
Fila 166
4.XII.1945
În cursul zilei de ieri, 8 decembrie, într-o convorbire pe care Iuliu Maniu a avut-o cu
N. Penescu, i-a spus acestuia că deţien informaţia de la dl.
Gheorghe Tătărăscu- vicepreşedintele Consiliului de Miniştri- urmează să facă în zilele ce vine mari dificultăţi Cabinetului
Groza.
Iuliu Maniu crede că acest lucru se datoreşte faptului că, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, ştiind care sunt concluziile
dlui. Mark Ethridge precum şi faptul că URSS înclină spre formarea unui guvern de coaliţie politică în România, caută actualmente să găsească o posibilitate pentru a putea realiza la timpul oportun, reîntregire partidului liberal sub conducerea lui Dinu Brătianu.
STELIAN TĂNASE – Profesor de știinţe politice la
Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea București. Publicaţii recente:
Cioran și Securitatea, Iași, Polirom, col. „Istorii subterane”, 2010;
Clienţii lu’ tanti Varvara, București, Humanitas, [2005], a 2-a ediţie,
2008; Istoria căderii regimurilor comuniste. Miracolul revoluţiei,
București, Humanitas, [1999] a 2-a ediţie, 2009.
sus
|
