Consideraţii preliminare cu privire la alegerile europarlamentare din Franţa[1]

Franţa trimite în Parlamentul European de 74 eurodeputaţi[2]. Aceștia sunt aleși în opt circumscripţii interregionale[3], dintre care șapte se află în Metropolă și una în teritoriile de peste mări, pe baza scrutinului de listă cu reprezentare proporţională, fără panșaj și fără vot preferenţial[4]. Circumscripţia de peste mări este împărţită în trei secţiuni, fiecare secţiune desemnând câte un eurodeputat[5].

Nr.	Numele circumscripţiei	Compoziţia circumscripţiei	Număr de locuri[6]	Nr. de candidaturi pe o listă
1.	Nord-Ouest	Basse-Normandie Haute-Normandie Nord-Pas-de-Calais Picardie	10	20
2.	Ouest	Bretagne Pays de la Loire Poitou-Charentes	9	18
3.	Est	Alsace Bourgogne Champagne-Ardenne Franche-Comté Lorraine	9	18
4.	Sud-Ouest	Aquitaine Languedoc-Roussillon Midi-Pyrénées	10	20
5.	Sud-Est	Corse Provence-Alpes-Cote d’Azur Rhone-Alpes	13	26
6.	Massif-Central – Centre	Auverge Centre Limousin	5	10
7.	Ile-de-France Francezii stabiliţi în afara Franţei	Ile-de-France Francezii stabiliţi în afara Franţei	15	30
8.	Outre-mer (Teritoriile de peste mări)	Saint Pierre et Miquelon Guadeloupe Martinique Saint-Martin Saint-Barthélemy Guyane La Réunion Mayotte Nouvelle-Calédonie Polynésie française Wallis și Futuna	3	9

Gradul de participare în cadrul alegerilor europene a scăzut permanent în Franţa. Cea mai scăzută rată a participării a avut loc în 2009, când participarea la vot a fost de 40.63%. Alegerile din 2014 au marcat o ușoară creștere a ratei de participare, cu aproximativ două procente – 42.43%. Acest lucru semnifică o lejeră remobilizare a electoratului francez.

Alegeri europene 25 mai 2014

	Număr	Înscriși
Înscriși în listele electorale permanente	46 544 712
Absenţi	26 796 819	57,57%
Votanţi	19 747 893	42,43%
Voturi albe	546 601	1,17%
Voturi nule	245 531	0,53%
Voturi valabil exprimate	18 955 761	40,73%

Gradul de participare la alegerile europene: 1979-2014[7]

Stat	1979	1984	1989	1994	1999	2004	2009	20141
Franţa	60.7	56.70 ø	48.80 ø	52.76 ø	46.76 ø	42.76 ø	40.63 ø	42.43 ö

Într-un sondaj realizat înainte de alegerile din 25 mai 2014, electorii francezi au motivat absenţa la vot astfel:

– alegerile europene nu ar schimba cu nimic viaţa cotidiană a francezilor – 32%;

– pentru a-și manifesta nemulţumirea faţă de responsabilii politici – 26%;

– pentru că nu deţin informaţii suficiente despre alegerile europene (listele de candidaţi, programul partidelor politice, mod de scrutin etc.) – 21%;

– pentru a-și manifesta nemulţumirea faţă de Uniunea Europeană – 17%;

– pentru a-și manifesta nemulţumirea faţă de Guvern și François Hollande – 16%[8].

Același sondaj a realizat și un un portret[9] al alegătorului francez care a optat pentru neparticipare la vot. Acesta este: tânăr, sub 35 de ani[10], salariat cu un salariu mai mic de 20.000 de Euro brut, pe an, absolvent doar de studii de bacalaureat[11].

Analizele care s-au realizat au arătat că 39% dintre cei care au votat au luat decizia foarte târziu: 17% în timpul campaniei electorale, iar 22 % au ezitat până în ultimul moment[12].

Participarea la vot nu a fost stimulată nici de o campanie electorală susţinută, căci partidele franceze au considerat aceste alegeri, alegeri „de rangul al doilea”.

Campania electorală s-a derulat între două borne: apatie și revoltă. Votanţii francezi nu au utilizat alegerile europene pentru a-și exprima preferinţele faţă de UE, ci mai degrabă pentru a-și spune punctele de vedere cu privire la politica naţională. Campania electorală a început târziu, motivaţia fiind pe de o parte alegerile municipale care s-au derulat în luna martie 2014[13], dar și întârzierea în definitivarea listelor electorale de către formaţiunile politice.

Comentarii pe marginea rezultatelor obţinute de partidele franceze în scrutinul european din 25 mai 2014

Cea mai vizibilă ascensiune din cadrul scrutinului european din Franţa a avut-o fără îndoială formaţiunea de extremă dreapta, Frontul Naţional, condusă de Marine Le Pen[14]. Partidul acesteia a obţinut aproape un sfert din voturile francezilor (24.86%). Pe locul al doilea s-a clasat Uniunea pentru o Mișcare Populară (UMP), formaţiune de opoziţie, cu 20,81 %, iar pe locul trei – Partidul Socialist (PS), aflat la guvernare, cu scorul de 13,98%.

Analizele care s-au făcut după alegeri au reliefat faptul că decizia alegătorilor francezi a fost influenţată de următoarele elemente:

– Politica privind imigraţia – 31%;

– Puterea de cumpărare – 30%;

– Criza din zona Euro – 27%;

– Șomajul – 27%;

– Menţinerea păcii în Europa – 21%.

Rezultate alegeri europarlamentare în Franţa
24-25 mai 2014[15]

Partid politic	Nr. de voturi	Procente	Mandate
Extrême gauche	302 436	1,60%	0
Front de Gauche	1 200 713	6,33%	3
Union de la Gauche	2 650 357	13,98%	13
Divers gauche	602 294	3,18%	1
Europe-Ecologie-Les Verts	1 696 442	8,95%	6
Divers	827 526	4,37%	0
Union du Centre	1 884 565	9,94%	7
Union pour un Mouvement Populaire	3 943 819	20,81%	20
Divers droite	1 133 811	5,98%	0
Front National	4 712 461	24,86%	24
Extrême droite	1 337	0,01%	0
TOTAL			74

Din totalul celor 74 de eurodeputaţi francezi: 34 sunt femei (45.95%), iar 40 sunt bărbaţi (54.05%). Procentul ridicat al reprezentantelor Franţei în Parlamentul European se datorează, în principal, reglementării legale care prevede ca listele electorale să cuprindă alternativ un candidat din fiecare sex.

Din punct de vedere al vârstei celor care au obţinut mandate de europarlamentari, observăm că 90% dintre aceștia un vârsta între 40 și 70 de ani, deci sunt persoane cu experienţă.

Vârsta	Femei	Bărbaţi	Total
30-39 ani	1	-	1
40-49 ani	4	6	10
50-59 ani	17	12	29
60-69 ani	11	17	28
70-79 ani	1	4	5
Peste 80 ani	-	1	1

Frontul naţional – câștigătorul detașat al alegerilor europene din Franţa

Frontul Naţional, partidul lui Marine Le Pen a câștigat, la alegerile din 24-25 mai 2014, 24 de mandate în noul Parlament European, o creștere spectaculoasă faţă de cele 3 mandate obţinute la scrutinul anterior din 2009. Scorul obţinut de Frontul Naţional este cu atât mai uimitor cu cât această formaţiune politică a obţinut în procesele electorale europene anterioare scoruri modice, media fiind de 9.15%:

Rezultate FN în alegeri europarlamentare (1984-2014)[16]

An	(%)
1984	10.9%
1989	11.7%
1994	10.5%
1999	5.7%
2004	9.8%
2009	6.3%
2014	24.9%

Rezultatele deosebite obţinute de partidului lui Marine Le Pen[17] se explică în primul rând prin votul sancţionator dat de electoratul francez guvernanţilor din Partidul Socialist și Președintelui Hollande[18]. Pentru Partidul Socialist, aflat la guvernare, alegerile europene au reprezentat o înfrângere usturătoare, fiind a doua bătălie electorală pierdută de socialiști după alegerile municipale, în interval de cîteva luni.

Rezultatele FN au fost surprinzătoare din punct de vedere al procentului obţinut, căci altfel, toate sondajele realizate înainte de vot anticipau victoria frontiștilor. Este uimitor, cum un partid care în luna martie 2014, în cadrul alegerilor municipale obţinea doar 6.7% din voturile acelorași cetăţeni francezi, reușește, ca în luna mai, să obţină aproximativ 25 % din voturile acestora. Una dintre explicaţii o reprezintă gradul ridicat de nemulţumire al electoratului francez faţă de guvernarea de stânga, dar și faţă de Președintele Hollande[19]. Analiștii politici consideră că scorul istoric înregistrat de Frontul Naţional s-a bazat în afară de lipsa majoră de popularitate a puterii socialiste, și pe o divizare a opoziţiei de dreapta. Pentru a ne da seama de ascensiunea puternică a partidului condus de Marine Le Pen, relevante sunt rezultatele scrutinului electoral european din 2009, atunci când Frontul Naţional reușea să obţină doar 6,3 % din voturile electorilor francezi, într-un scrutin condus de conservatorul Nicolas Sarkozy, președinte al UMP.

Figura carismatică a lui Marine Le Pen, discursul naţionalist, populist al acesteia și al candidaţilor frontiști, cu accente demagogice, o campanie susţinută, axată pe teme de interes major pentru cetăţenii francezi, reprezintă alte argumente pentru victoria FN.

Campania electorală sub semnul naţionalismului exacerbat

Discursul lui Marine Le Pen pe parcursul campaniei electorale s-a bazat pe ideea de suveranitate naţională și libertate a Naţiunii franceze, dar și pe teme de interes curent pentru cetăţenii francezi precum: securitatea, reducerea șomajului.

Marine Le Pen a continuat linile directoare ale partidului pe care le-a promovat încă din 2012 atunci când a candidat în alegerile prezidenţiale[20]. În martie 2012 înainte de alegerile prezidenţiale, Președintele FN afirma: „Cred că e o eroare de analiză, să continuăm să gândim în termeni de dreapta și stânga. În nicio parte din Europa, fractura asta nu mai are sens. Realitatea este că fractura e de fapt între cei care mai cred în existenţa naţiunilor și cei care nu mai cred. Cei care cred că structura naţională e încă cea mai în măsură pentru a proteja securitatea, prosperitatea identitatea popoarelor și cei care au renunţat la naţiune în favoarea unei structuri supranaţionale de genul Uniunii Europene sau guvern mondial. Există o prăpastie și pe un mal sunt cei ca mine, care mai cred în Franţa și cei care nu mai cred”.[21]

În aprilie 2014, înainte de alegerile europene, Marine Le Pen revine cu discursul naţionalist, antieuropean și califică în termeni extrem de duri Uniunea Europeană: „Europa este o mașină de zdroibit popoarele, ceea ce vrea eu este mai multă Franţa și mai puţin Europa”[22] . Uniunea Europeană a fost catalogată de președintele FN drept o „închisoare a popoarelor”. La conferinţa de lansare a campaniei electorale, Marine Le Pen afirma cu tărie că: „A susţine Uniunea Europeană azi înseamnă să acţionăm împotriva Franţei”. (...) Poporul francez trebuie să-și recâștige libertatea și odată cu aceasta să-și regăsească securitatea, prosperitatea, protecţia unei Naţiuni”.[23]

Principalele teme de campanie ale Frontului Naţional s-au axat pe următoarele teme:

– lupta împotriva imigraţiei[24];

– opoziţia faţă de acordul de liber schimb transatlantic[25];

– lupta împotriva politicii agricole comune și înlocuirea ei cu politica agricolă franceză;

– închiderea pieţii muncii;

– opoziţia faţă de spaţiul Schengen[26];

– opoziţia faţă de FMI[27];

– protecţia identităţii naţionale etc.

Într-un scrutin marcat de absenteism, capacitatea partidelor de a-și determina alegătorii să participe la vot este decisivă. Marine Le Pen a înţeles acest lucru și și-a axat discursul său ofensiv pe necesitatea mobilizării alegătorilor proprii: „Nu mă decepţionaţi și mergeţi să votaţi!”. Partidul lui Le Pen a reușit așadar să-i mobilizeze mai bine pe electorii francezi decât partidele de stânga sau de dreapta, măcinate de lupte intestine după municipalele din martie 2014, ceea ce a contribuit la creșterea dinamicii sale și, în final, la câștigarea alegerilor.

Cine sunt votanţii Frontului Naţional?

Analizele sociologice au arătat că listele FN au reprezentat prima opţiune a tuturor categoriilor de vârstă, cu o singură excepţie, cea a celor de 65 de ani și peste, dar și a majorităţii categoriilor socio-profesionale.

Cu sprijinul unui muncitor din doi (46%) și a unui salariat din trei (36%), Frontul Naţional și-a întărit bazinul electoral ouvrier, fiind pentru prima dată opţiunea primă a clasei de mijloc (24%).

Cercetările au arătat că atât salariaţii înscriși într-un sindicat, cât și ei care nu erau înregimentaţi în nicio mișcare sindicală au avut ca opţiune primă în cadrul scrutinului european listele Frontului Naţional[28]. Această opţiune a fost determinată de faptul că în campania electorală, Frontul Naţional a optat pentru prezentarea unor teme de interes major pentru salariaţi: locurile de muncă, eradicarea șomajului, creșterea puterii de cumpărare etc.

Listă partid politic	Ansamblul salariaţilor %	Total salariaţi înscriși într-un sindicat %	CGT %	CFDT %	FO %	Sud – Solidaires %	Alt sindicat %	Salariaţi neînscriși într-un sindicat %
Parti Socialiste et Parti Radical de Gauche	13	19	19	29	15	19	13	8
UMP	13	8	3	9	8	2	17	17
Front National	30	25	22	17	33	27	29	34

De asemenea, listele FN obţin cele mai multe voturi din partea persoanelor care nu desfășoară activităţi lucrative (femei casnice, studenţi). Formaţiunea lepenistă se impune ca prima forţă politică în mediul rural, mai mult de un alegător din patru (28%) votând pentru lista FN[29].

Cercetările sociologice au arătat că, spre deosebire de ansamblul electoratului francez a cărui opţiune a avut ca fundament problematica europeană, opţiunea celor care au votat FN a avut în vedere problemele naţionale – 71% și doar 29% pe cele europene[30].

Vot în funcţie de...	Alegeri europene 1999	Alegeri europene 2004	Alegeri europene 2009	Alegeri europene 2014
Problematica naţională	52%	64%	56%	45%
Problematica europeană	36%	31%	34%	55%

Printre cele mai importante elemente care au influenţat votul alegătorilor FN s-au aflat:

– imigraţia – 88%;

– insecuritatea – 82%;

– locurile de muncă, activitatea economică – 78%;

– puterea de cumpărare, nivelul preţurilor  – 76%;

– impozitele și taxele – 75%;

– acţiunea Uniunii Europene în faţa crizei economice – 63%;

– locul Franţei în Uniunea Europerană – 52%;

– funcţionarea instituţiilor Europene – 46% etc[31].

Portretul robot al electoratului frontist arată că acesta este: în majoritate feminin, salariat, cu venituri modeste, cu studii medii, tânăr (1/3 din electori au mai puţin de 35 de ani). Electoratul frontist este un electorat ce reunește o stângă minoritară și o dreaptă majoritară[32].

Reflectarea rezultatelor obţinute de FN în mass-media. De la „Seism” la „Șoc” – superlativele din presa franceză și internaţională după alegerile europene din Franţa

Victoria Frontului Naţional, condus de Marine le Pen nu a rămas fără ecouri în rândul mass-media sau al politicienilor. Presa din Hexagon, dar și cea internaţională au catalogat cu cuvinte grele victoria Frontului Naţional. „Seism”, „big bang”, „ tsunami” „cutremur” au fost doar câteva din superlativele folosite de media, de analiștii politici și chiar de politicieni pentru a descrie rezultatele obţinute de FN la alegerilor europarlamentare din 2014[33].

”Frontul Naţional a crescut ca o tumoare pe seama impopularităţii politice a Președintelui și a Guvernelor socialiste”. „Victoria Frontului Naţional rămâne un șoc care va zgudui Franţa și toată Europa”. „Unda de șoc creată de partidul lui Marine Le Pen depășeste cu mult frontierele naţionale”. Este „o ameninţare reală pentru ideea europeană”[34], sunt cuvintele pe care le regăsim în cotidianul francez Liberation[35]. 

„FN se impune (...) ca primul partid al Franţei”, constata Le Figaro. „Pentru Marine Le Pen, este o victorie personală pentru că a reușit, cu un nou stil, să facă să doboare primul obstacol în calea progresului Frontului Naţional, diabolizarea sa”, comentează publicaţia franceză[36].

„Doamna Le Pen conduce marșul extremei drepte din Europa”, titra și cotidianul britanic Daily Mail, în timp ce Financial Times vede FN „în fruntea unui cutremur populist”.

„Pentru Președintele Hollande, este un dezastru”, considera Die Welt, care numește și el acestă situaţie un „seism politic”. „Din cauza acestei catastrofe electorale, Președintele francez, François Hollande, învins, este din ce în ce mai slăbit. Îi va fi și mai greu să facă reformele necesare”, sublinia cotidianul german.

„Cutremur în Franţa”, considera la rândul său cotidianul italian La Repubblica. „Șoc în Franţa?”, scria și Corriere della Sera.

Însă, în ciuda acestor reacţii, Frontul Naţional își continuă parcursul european, promovând și în cadrul noului Parlament European dicursul antieuropean, prin vocea lui Marine le Pen.

Concluzii

Victoria lui Marine Le Pen în alegerile europarlamentare din mai 2014 îi oferă acesteia o poziţie extrem de puternică pentru viitoarele alegeri regionale din 2015 și mai ales pentru cele prezidenţiale, programate pentru 2017[37]. Despre o asemenea posibilitate, președinta Frontului Naţional a arătat că este pe deplin conștientă. Duminică seară, imediat după anunţarea rezultatelor, din postura de câștigător a votului popular, Marine Le Pen s-a grăbit deja să-i ceară Președintelui francez dizolvarea Adunării Naţionale, să stopeze proiectul de reformă administrativă, iniţiat de Partidul Socialist, și să iniţieze dezbateri pentru introducerea scrutinului bazat pe reprezentare proporţională: „Ce poate face Președintele (François Hollande) altceva decât să revină la popor, să aplice sistemul proporţional pentru ca fiecare cetăţean francez să fie reprezentat și să organizeze noi alegeri”[38].

Reultatele obţinute de FN au reliefat, în opinia lui Marine Le Pen, o consolidare netă a dinamicii partidului faţă de alte alegeri, o consolidare omogenă, pe întreg teritoriul Franţei. Creșterea numărului de voturi pentru FN a fost explicată de președinta partidului și prin faptul că proiectul prezentat de FN în alegerile europene a fost „un proiect patriot, un proiect naţional”, iar votul francezilor a fost și „un vot de adeziune” la FN.

Alizând rezultatele scrutinului european din Franţa, Sonia Piedrafita, cercetător al Centre for European Policy Studies (CEPS) afirma: „În Franţa, contextul este diferit. A fost un protest cetăţenesc faţă de situaţia economică și politică din ţară, sub conducerea socialiștilor. Această nemulţumire a cetăţenilor s-a văzut în votul pentru Frontul Naţional”[39].

La rândul său, Doru Franţescu, director VoteWatch (Bruxelles) sublinia: „Rezultatul alegerilor europarlamentare va avea semnificaţii zdravene asupra politicilor naţionale, în sensul libertăţii de circulaţie a forţei de muncă, în cazul UK, a tuturor libertăţilor de circulaţie, în cazul Franţei. Frontul Naţional este și anti-imigraţie, și protecţionist și ar vrea să elimine și celelalte libertăţi de circulaţie (a persoanelor, capitalului și serviciilor), despre care crede că sunt în detrimentul Franţei”[40].

Votul electorilor francezi pentru un partid naţionalist, populist, eurosceptic nu este singular la nivelul Uniunii. Opţiunea din ce în ce mai extinsă a ceţenilor europeni pentru partidele care promovează teme anti europene trebuie să reprezinte pentru noul Parlament European, dar și pentru ceilalţi decidenţi europeni un semnal de alarmă – construcţia europeană de la momentul actual nu mai corespunde idealului european pentru care a fost creată.

Rezultatele alegerilor europene din Franţa se traduc și prin creșterea euroscepticismului în rândul francezilor, din ce în ce mai neîncrezători faţă de Europa și decidenţii săi, la noua ani după ce au spus „NU” Tratatului Constituţional European. Cetăţenii francezi și-au exprimat astfel și dezamăgirea faţă de modul în care Uniunea Europeană a făcut faţă crizei economice și fiscale care a afectat Europa. Lipsa unei armonizări sociale și fiscale a reprezentat un motiv important pentru care electoratul francez s-a îndepărtat de idealul european.

Însă nu trebuie să excludem din ecuaţia alegerilor europene și faptul că Franţa este un stat care întotdeauna și-a afirmat în cadrul Uniunii Europene atașamentul faţă de valori profund naţionale (suveranitate, libertate), iar ideea Statului Naţiune rămâne clé de voûte a politicii franceze.

 

Bibliografie

OFFERLÉ, Michel, Les partids politiques, Coll. Que sais-je? 7ème édition, PUF, Paris, 1987.

PERRINEAU, Pascal, La France au Front : essai sur l’avenir du Front national, Fayard, Paris, 2014.

Resurse online

http://www.frontnational.com

http://www.results-elections2014.eu/

http://www.interieur.gouv.fr/

http://www.cevipof.com

http://www.ifop.fr/

http://www.ceps.eu

http://www.liberation.fr

 

 

NOTE