Arhiva

Elena Ceaușescu în documente
 

STELIAN TĂNASE
[The University of Bucharest]

Nu ştiu de ce treptat a început să se contureze ideea că Elena Ceauşescu este personajul cheie al regimului patronat de soţul ei, Nicolae Ceauşescu. Teza e că pe masură ce îmbatrânea el îşi pierdea din capacitatea de decizie şi era tot mai dependent de ea. Ideea este acreditată de mai mulţi memorialişti şi istorici. Este o falsă perspectivă. Elena Ceauşescu depindea de puterea lui care se baza pe Securitate, aparatul de partid, armata, aparatul guvernamental pe care le controla strâns. Influenţa ei deriva din faptul că întâmplător era soţia dictatorului. Ea avea acces nemijocit la el, ceea ce o facea un factor de luat în seama. Cei din anturajul lor îi luaseră frica, pentru că era ranchiunoasă. Era bine sa nu te antipatizeze dacă te găseai pe culoarele C.C al P.C.R sau în Consiliul de miniştri. 

Problema puterii reale sau imaginare a Elenei Ceauşescu pune teoretic o chestiune de ordin general, rareori analizată de politologi – raportul formal/informal în exercitarea puterii. Raportul este esenţial în structura puterii politice din ultimele decenii de oriunde. În anturajele liderilor formali, selectionaţi de diferite mecanisme – în cazul nostru de unul închis, nedemocratic – există personaje care influenţează disproporţionat deciziile. Asta se întâmplă din cauză că liderii reali, formali, ai respectivelor structuri de putere se lasă confiscaţi, devin prizonierii acestor anturaje unde rolurile sunt definite neclar sau deloc. Ce rol joacă consilierii, experţii, rudele, amantele, secretarele, comparativ cu miniştrii şi parlamentarii? Este o întrebare la care încă trebuie răspuns în lipsa unor studii ştiintifice bazate o inventariere empirică a acestor situaţii extrem de frecvente.

Fără o bază teoretică e foarte greu să analizăm care a fost reala influenţă a Elenei Ceauşescu. Pâna la urmă a plătit cu viaţa rolul jucat în anii 1965-1989. Mulţi o consideră piaza rea a dictatorului. Acestuia, unii îi mai acordă circumstanţe  atenuante. Zic că raspunderea pentru deciziile dezastruoase din acei ani ar aparţine serviciilor secrete care nu l-au informat. Sau membrilor Biroului Politic şi Guvernului care nu i-au contestat niciodată hotărârile. Cel mai des, partizanii acordării de circumstanţe atenunate o consideră pe Elena Ceauşescu vinovată. Cred că are vinovaţiile ei, nu puţine, dar principalul responsabil rămâne totuşi Nicolae Ceauşescu.

 

Elena Ceauşescu In The Records

I don’t know why the idea that Elena Ceauşescu was the key element of her husband’s regime slowly stared to take shape. It is said that by growing older he started to lose his capacity of taking decisions, so he was more and more dependent on her. The idea is credited by a serious number of historians. However, this is a false perspective. In turn, Elena Ceausescu was herself dependent on Nicolae Ceausescu, whose power was backed by Securitatea, by the state apparatus, by the army and by the government, all of which he firmly controlled. Her influence was only a natural consequence of being her husband’s wife. She had immediate access to him, thus being a factor not to be ignored, and all the close ones were afraid of her because she was pretty spiteful. It would have been batter not to be despised by her if you had found yourself on the corridors of the C.C. of the RCP or in the Council of Ministers.

However, the whole discussion regarding Elena Ceausescu’s real or virtual power eventually brings forth a more general matter, rarely examined by political scientist, which is the formal/informal ratio in the exercise of power. In fact, this ratio is a truly core element in the structure of power of the last decades, anywhere in the world. In all the entourages of the formal leaders selected through different mechanisms – in our case a closed, undemocratic one – there are characters who disproportionately influence decisions. This happens because all the real and formal leaders belonging to the structures of power somehow surrender; they turn into prisoners of their own environment, where roles are blurred or not defined at all. What roles do all the advisers, experts, relatives, mistresses, ministers, secretaries or the MPs actually play? In the absence of an empirical based inventory or of scientific studies of these very common situations it remains a question yet to be answered.

In the absence of a theoretical basis, it becomes very difficult to estimate how big Elena Ceausescu’s influence really was. Eventually she paid with her of own life for the role she played between ‘65 and ‘89. Many consider her the dictator’s evil eye, thus granting him some circumstances. They believe that the responsibility for all the disastrous decisions taken during those years belong to the secret services that have not accurately informed Ceausescu. Or to the members of the Politburo and the Government who never dared to dispute his decisions. Most often, Nicolae Ceausescu’s proponents blame Elena Ceausescu. I personally find her guilty in many ways, but I strongly believe Nicolae Ceausescu remains the main responsible.

 

Arhivele Naţionale ale României
CC al PCR
Secţia cadre
Fd 95
Dosar 653
Filele 27, 23, 20, 19, 18

CEAUŞESCU ELENA-M.DE P............................................
Origine socială ţărănească (mijlocaşi)
De profesie reparatoare în vârstă de 31 de ani

Tovarăşa a început, în 1936, să lucreze în fabrică ca ucenică. Aici, intrând într-un mediu muncitoresc sănătos, primind şi ajutorul fratelui său care era activist de Partid, s-a ataşat luptei clasei muncitoare activând pe linie sindicală, iar mai târziu pe linia Ajutorului Roşu. În 1939 tov. a fost atrasă în U.T.C unde a început a duce activitate, primind munci de răspundere (secretara sectorului 3 albastru UTC, în comitetul judeţean U.T.C).
A dus activitate pe linie de tineret luând parte activă la acţiunile organizatorice de Partid (sindicat, breaslă, cercuri culturale progresiste), până în 1942, când în urma unor discuţii avute cu legătura sa superioară, aceasta a întrerupt legătura, tov. rămânând fără legătură de Partid sau U.T.C până la 23 august 1944.
În 1941 tov. a fost sancţionată cu avertisment pentru călcarea regulilor conspiraţiei. În 1943 tov. a reluat legătura pe linie de apărare contribuind la apărarea muncitorilor antifascişti. (Perioada 1936-1944 subcomisia de verificare nu a putut verifica în adâncime negăsindu-se dosarul original al tov. iar materialele strânse până acum nu sunt suficiente).
După 23 august 1944 tov. lucrează pe linie de U.T.C, ca secretară de sector până în 1945. De la această dată lucrează în continuare ca activistă la judeţeana P.C.R Ilfov, până în anul 1947 când întrerupe complect viaţa de Partid până în noiembrie 1949, fiind bolnavă şi având şi doi copii mici, totuşi tov. a avut şi o delăsare nereuşind să-şi organizeze munca pentru a lua parte la viaţa de Partid.
În timpul cât tov. a activat a dat dovadă de orientare şi iniţiativă fiind o fire energică, activă, îndeplinindu-şi sarcinile primite.
În şedinţa colectivă de verificare tov. la început nu a analizat adânc lipsa ei de activitate din ultimii ani arătând tendinţe de autoritate şi orgoliu şi că primeşte greu critica. Ajutată de subcomisie şi de tov. din sală, prin discuţiile făcute, tov. a tras concluzia justă, sănătoasă, luându-şi angajamentul de a duce în viitor o muncă rodnică pentru Partid.

......................................................................

REFERAT

Rectificare de stagiu

Ceauşescu Elena- muncitoare
Născută la 7 ianuarie 1919 în comuna Petreşti-Dâmboviţa.
Originea socială ţăran mijlocaş.
A activat în ilegalitate.
Subcomisia de Verificare i-a confirmat calitatea de membru de Partid şi a înaintat dosarul Comisiei Centrale de Verificare pentru a-i stabili stagiul.

Cercetând cazul constatăm:

CEAUŞESCU ELENA a luat legătura cu mişcarea muncitorească în Bucureşti, în anul 1936, în timp ce lucra ca ucenică la fabrica de textile Lentex. A activat pe linie sindicală, participând la o acţiune în urma căreia a fost concediată.
Din 1937 până în 1939 a lucrat pe linia Apărării, apoi în U.T.C. Din 1939 i s-a comunicat că a fost încadrată în Partid şi i s-a dat muncă de răspundere în conducerea localei U.T.C ca secretară a Sect. III Albastru (comunicarea de încadrare în Partid i s-a făcut de către Ioniţă Ioan care are situaţia de partid neclarificată. El susţine că nu i-a comunicat că a fost încadrată în Partid)
A lucrat ca secretară a Sect. IIII Albastru până în 1941, când în urma unei greşeli de conspiraţie (l-a dus pe tov. Ceauşescu împreună cu gardianul care îl însoţea într-o casă conspirativă a C.C. al U.T.C) a fost suspendată din muncă (ref., tov. Răceanu Elena).
În septembrie 1941 a fost arestată în urma denunţului provocatorului Mitran. La cercetări nu a recunoscut nimic şi din lipsă de dovezi a fost eliberată.
În 1942 i s-a dat legătura cu Mişu Zugrafu. Ştiind că acesta are un frate provocator i-a cerut legătura superioară. În urma acestui fapt Zugravu a întrerupt legătura cu ea (din autobiografie).
Din 1943 a avut legături pe linie de ajutorul roşu cu tov. Revi Ileana. A muncit conştiincios, cu o mică întrerupere în 1944, când fiind plecată acasă cu învoirea Paartidului nu s-a întors la data fixată.
După 23 august 1944 a lucrat pe linie de U.T.C, ca secretară a Sectorului III Albastru, apoi la judeţeana P.C.R Ilfov, în Secţia de Cadre şi Educaţie Politică.
Din 1947 până în 1950 n-a activat deoarece, în acest timp, născuse doi copii. În prezent lucrează la C.C al P.M.R. Secţia Externe.
În concluzie:

CEAUŞESCU ELENA s-a ataşat de tânără mişcării muncitoreşti, în munca ilegală a avut unele greşeli însă acestea s-au datorat faptului că era foarte tânără şi cu nivel politic scăzut. Deasemenea n-a fost suficient ajutată în munca sa. Ţinând cont de faptul că în 1939 a fost secretară în un Sector al U.T.C, muncă ce nu se putea ţine fără a avea calitatea de m.d.p, propunem să i se dea stagiul de Partid din 1939.
26 oct. 1950

......................................................................

14 februarie 1951
Către,
COLEGIUL DE PARTID
ORGANIZAŢIA DE BUCUREŞTI

Comisia Controlului de Partid al C.C. al P.M.R., luând în discuţie cazul lui CEAUŞESCU ELENA, născută la 7 ianuarie 1919, în comuna Petreşti-Dâmboviţa, de origine socială ţăran mijlocaş, de profesie muncitoare, (în prezent lucrează la C.C. Secţia Externe) a constatat următoarele:
CEAUŞESCU ELENA a luat legătura cu mişcarea muncitorească în Bucureşti, în anul 1936, în timp ce lucra ca ucenică la fabrica de textile „ Lentex”. A activat pe linie sindicală, participând şi la o acţiune în urma căreia a fost concediată.
Din 1937 până 1939, a lucrat pe linia Apărării, apoi în U.T.C. A lucrat ca secretară a Sect III Albastru până în 1941, când în urma unei greşeli de conspiraţie a fost suspendată din muncă.
În septembrie 1941 a fost arestată în urma denunţului provocatorului Mitran. La cercetări nu a recunoscut nimic şi din lipsă de dovezi a fost eliberată.
În 1942 i s-a dat legătura cu Mişu Zugravu. Ştiind că acesta are un frate provocator i-a cerut legătura superioară. În urma acestui fapt Zugravu a întrerupt legătura cu ea şi astfel a pierdut şi legătura cu Partidul.
Din 1943 a avut legături pe linie de „ Ajurtorul Roşu” cu tov. Revi Ileana. A muncit conştiinciod cu o mică întrerupere în 1944, când fiind plecată acasă cu învoirea Partidului, nu s-a întors la data fixată.
După 23 august 1944 a lucrat pe linie de U.T.C. ca secretară a Sect. III. Albastru, apoi la judeţeana P.C.R. Ilfov, în Sedcţia de Cadre şi Educaţie Politică.
Din 1947 până în 1950 nu a activat deoarece în acest timp născuse doi copii.
Ţinând cont de faptul că, în ilegalitate, nu a avut activitate continuă pe linie de Partid, căci atunci când s-a pierdut legătura nu s-a străduit să o recapete, Comisia Controlului de Partid, în şedinţa din 14 noiembrie 1950, a hotărât:
– încadrarea în Partid a tov. CEAUŞESCU ELENA cu stagiul de la 23 august 1944, data când s-a încadrat efectiv în muncă.
– Tovarăşul Preşedinte al Colegiului de Partid, Organizaţia de Bucureşti, împreună cu un tovarăş, membru în Biroul Organizaţiei de Partid, este însărcinat să comunice personal lui CEAUŞESCU ELENA, hotărârea Comisiei Controlului de Partid al C.C al P.M.R
– Documentul de faţă este strict intern
PREŞEDINTE
Indescifrabil
Notă.
Document cu ştampila Comisiei Controlului de Partid al C.C al P.M.R

STELIAN TĂNASE – Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Publicaţii recente: Cioran şi Securitatea, Iaşi, Polirom, col. „Istorii subterane”, 2010; Clienţii lu’ tanti Varvara, Bucureşti, Humanitas, [2005], a 2-a ediţie, 2008; Istoria căderii regimurilor comuniste. Miracolul revoluţiei, Bucureşti, Humanitas, [1999] a 2-a ediţie, 2009.

 sus