|
Arhiva
Ceaușescu
ucenic
STELIAN TĂNASE
[The University of Bucharest]
Ceauşescu ucenic. Un raport.
Tiparul Komintern funcţiona indiferent de contextul politic. În vara anului 1939 când se desfăşoară şcoala de partid despre care e vorba mai jos, conform unui raport al Poliţiei de Siguranţă, s-a ţinut cu o lună înainte de semnarea pactului Ribbentrop- Molotov. Acesta a răsturnat sistemul de alianţe al comuniştilor din Europa. Razboiul civil din Spania se încheiase cu victoria lui Franco, şi Stalin a decis să facă o cotitură. Dacă după 1933 pentru că Hitler câştigase alegerile din Germania, Kremlinul a ordonat Kominternului să formeze fronturi populare care să reunească forţele antifasciste, de data asta el se aliază cu Germania împotriva „plutocarţiilor”Anglia şi Franţa. Pentru Stalin era clar, Hitler câştigase partida pe continent şi voia să se înţeleagă cu cel mai tare. Limbajul practicat în şcoala despre care se vorbeşte mai jos, trădează acest moment politic.
Acest raport al Poliţiei de Siguranţă Prahova surprinde existenţa unei şcoli de cadre a P.C.R ţinută la Ploieşti, vreme de o lună de zile. Mai mulţi lideri U.T.C cu răspunderi în diverse regiuni au fost strânşi clandestin pentru a li se preda cursuri de formare ideologică. Printre ei Nicolae Ceauşescu. Cel care răspundea de şcoală era Bela Breiner, în acel timp şeful P.C.R. Va muri nici un an mai târziu şi va fi înlocuit de Ştefan Foris. Trebuie să ne imaginăm că au ţinut lecţii Stefan Foris, şeful propagandei, Iosif Chisinevschi, poate Teohari Georgescu. Presa a fost unul din capitolele dezbătute, Facla (director N.D Cocea) şi Azi (director Zaharia Stancu) fiind gazetele unde se găseau mulţi gazetari comunişti. De altfel aceste gazete erau stipendiate în bună măsură de P.C.R.
Punctul cheie al acestei şcoli de îndoctrinare era că „ Sarcina PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN este să lupte pentru acordarea dreptului de autoeterminare al popoarelor conlocuitoare din ţara noastră, până la completa despărţire de Statul român şi alipirea lor la U.R.S.S. Deocamdată însă, cum integritatea României este ameninţată de tendinţa de expansiune a ţărilor fasciste, sarcina PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN este de a face propagandă pentru unirea tuturor minorităţilor în jurul Statului român, pentru a rezista fascismului până la îngenunchierea lui şi numai atunci lozinca AUTODETERMINAREA POPOARELOR CONLOCUITOARE PÂNĂ LA COMPLETA DESPĂRŢIRE DE STATUL ROMÂN va constitui punctul principal de program al PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN.”
Nu va trece o lună, şi Germania va înceta să fie în textele P.C.R duşmanul numărul 1. Germania şi U.R.S.S atacau la 1 si respectiv 17 septembrie Polonia. Nicolae Ceauşescu are deja poliţia pe urme şi este arestat, judecat, trimis în inchisoare, apoi în lagărul de la Tg. Jiu, de unde este eliberat în august 1944.
Ceauşescu as an apprentice. A report.
The Comintern pattern worked the same, regardless of political context. As described in a report wrote by the Siguranţa secret police, the party school depicted below had took place during the summer of 1939, precisely two months before the Ribbentrop-Molotov Pact was signed. This alliance overthrew the system of alliances in Europe. The Spanish Civil War ended with Franco’s victory and Stalin decided to make a turn. If after 1933 Hitler winning the elections in Germany urged Kremlin to instruct the Comintern to form popular fronts in order to bring together the anti-fascist forces, on this occasion, Stalin decided to make Germany his ally against the English and French “plutocracies”. For Stalin everything was clear-cut: Hitler had won the game on the continent and therefore he wanted to ally himself with the most powerful. The political language engaged by the party school depicted below reveals this political moment.
This report prepared by the Prahova branch of the Siguranţa secret police speaks about the existence of a Romanian Communist Party (RPC) school which took place in Ploieşti for an entire month. Several leaders belonging to the Union of Communist Youth (UCY), with responsibilities in various regions of the country, were secretly gathered in order to receive ideological training. Among many others, Nicolae Ceausescu was also present. Bela Breiner was in charge. He was, at that time, the head of RCP. However, after his death one year later Ştefan Foriş would take his place. We can imagine that the lessons were held by Stefan Foriş, by Joseph Chisinevski, the chief of propaganda, and maybe even by Teohari Georgescu. The press was one of the chapters discussed, “Facla” (director N D Cocea) and “Today” (director Zaharia Stancu) being the newspapers where many communist journalists wrote. Moreover, these newspapers were largely financed by the RCP.
The key point of this indoctrination school was that „the task of the ROMANIAN COMMUNIST PARTY should be fighting for the granting of the right of self-determination to the peoples inhabiting our country, until their complete separation from the Romanian State and their annexation to the USSR. For the moment, however, as Romania's integrity was threatened by the growing expansionistic tendencies of the fascist countries, the ROMANIAN COMMUNIST PARTY’s task was to make propaganda for the unification of all Romanian minorities around the Romanian State in order to resist fascism until its defeat. It would be only then that the slogan THE SELF-DETERMINATION OF PEOPLES INHABITING OUR COUNTRY UNTIL THEIR COMPLETE SEPARATION FROM THE ROMANIAN STATE would become the main point of the ROMANIAN COMMUNIST PARTY’s program.”
In less than a month, Germany would cease to be the number one enemy of the RCP. On September 1st , respectively September 17th , Germany and the USSR would join forces in attacking Poland. By that time, Nicolae Ceauşescu had already been tracked by the police and arrested, judged and sentenced. First he was sent to jail, and afterwards to the Tg. Jiu camp from where he would only be released in August 1944.
Arhivele Naţionale ale României
F 95
Dosar 14481
Filele 101-107
Nicolae Ceauşescu 24 iulie 1939
Şcoala Superioară de Cadre a
PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN
Între 26 iunie şi 20 iulie a.c a funcţionat la Ploieşti, într-o casă conspirativă ce urmează a fi identificată, prima şcoală superioară de cadre a PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN.
Programul Şcoalei, fixat de Comitetul Central al PARTIDULUI COMUNIST, s-a desfăşurat sub conducerea unei evreice, conducătoarea PARTUDULUI COMUNIST din Prahova, care a predat cursurile şi a menţinut legăturile cu exteriorul, asigurând completa conspiraţie a şcoalei.
Cu organizarea deplasării primei serii de tineri comunişti cari au urmat cursurile s-a ocupat evreul Bela Breiner fost condamnat , în două rânduri, pentru activitate comunistă, delegatul Comitetului Central al PARTIDULUI COMUNIST pentru controlul activităţii Regionalelor din ţară, care a şi inspectat în ultimele zile activitatea şi gradul de pregătire a cursiştilor.
Au participat şase tineri comunişti, dintre care Nicolae Ceauşescu , cismar, Neagu Andrei şi un setebist din partea organizaţiunei locale a PARTIDULUI COMUNIST din Bucureşti; un muncitor metalurgist Carp din Iaşi, din partea Regionalei Moldovei; un comunist turc, care acţionează în Regionala comunistă a Dobrogei cu numele conspirativ de Suleiman şi un reprezentant al Regionalei Bucovinei, cu numele conspirativ de Mişu în curs de identificare.
S-a predat ISTORIA PARTIDULUI COMUNIST RUS de la 1861 până astăzi, în paralelă cu desvoltarea şi activitatea PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, subliniindu-se concluziunile ce trebuiesc trase în vederea acţiunei în viitor a mişcărei comuniste din România, din experienţa comuniştilor bolşevici.
Programul, aplicat cu stricteţe în fiecare zi a constat din conferinţe explicative ţinute în cursul dimineţei de către conducătoarea şcoalei, seminarii care aveau loc după amiaza, când se discuta în contradictoriu problemele explicate în conferinţa de dimineaţă.
Ultima parte a programului se desfăşura seara în orele 21-23 când cursiştii descriau şi discutau fapte personale din viaţa de toate zilele, întâmplări din viaţa de partid, dorinţe, slăbiciuni, etc., discuţiunile fiind stimulate cu mult tact de conducătoarea şcoalei cu scopul de a fixa precis individualitatea fiecăruia.
Din analiza conduitei PARTIDULUI COMUNIST RUS faţă de momentele sociale şi politice, în raport cu situaţia economică şi politică din ţara noastră s-au fixat următoarele puncte cari constituie tot atâtea sarcini pentri membrii PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN:
1: ATITUDINEA PARTIDULUI COMUNIST ÎN DUMĂ
Concluzia la care s-a ajuns din desbaterea acestei chestiuni este că există două căi prin care se poate transforma Parlamentul într-o instituţie revoluţionară:
printr-un partid legal de opoziţie;
prin creierea unei facţiuni opoziţioniste în sânul Parlamentului legal.
Sarcina PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN faţă de actualul regim politic, care exclude creierea unui partid legal de opoziţie este de a forma în sânul Parlamentului actual o grupare opoziţionistă formată din elementele democrate, care să susţie punctul de vedere al PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN în politica internă şi externă a ţării.
S-a precizat că, în acest sens, comuniştii au asentimentul deputaţilor democraţi: Mata, Leanca, Vajoreanu, Georgescu.
2: PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN şi PRESA
Concluzia: Activitatea pe calea presei ilegale şi penetraţiei în presa legală. PARTIDUL COMUNIST ROMÂN posedă publicaţiunea clandestină SCÂNTEIA, organul central bilunar al comitetului central şi editează broşuri de propagandă tratând problemele mai importante de partid.
În presa legală s-a subliniat acţiunea pe care intelectualii comunişti o duc prin publicaţiunile de stânga FACLA şi AZI.
Sarcina PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN este să lupte pentru acordarea dreptului de autoeterminare al popoarelor conlocuitoare din ţara noastră, până la completa despărţire de Statul român şi alipirea lor la U.R.S.S. Deoacamdată însă, cum integritatea României este ameninţată de tendinţa de expansiune a ţărilor fasciste, sarcina PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN este de a face propagandă pentru unirea tuturor minorităţilor în jurul Statului român, pentru a rezista fascismului până la îngenunchierea lui şi numai atunci lozinca AUTODETERMINAREA POPOARELOR CONLOCUITOARE PÂNĂ LA COMPLETA DESPĂRŢIRE DE STATUL ROMÂN va constitui punctul principal de program al PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN.
3: PROBLEMA ŢĂRĂNEASCĂ
Ţărănimea este socotită de comunişti ca o mică burghrzie, prin faptul că este legată de mica proprietate prin pământul pe care îl posedă. Sarcina PARTIDULUI COMUNIST este de a câştiga ţărănimea de partea de partea proletariatului pentru prepararea revoluţiei. Calea de urmat pentru realizarea acestei sarcini, este propaganda intensă în populaţia de la sate, pentru a se cere împărţirea tuturor marelor proprietăţi la ţărani, fără plată. Numai după de cauza revoluţiei este câştigată se trece la colectivizarea proprietăţii în cadrul statului.
4: FASCISMUL- este definit de comunişti GUVERNAREA PIRAMIDALĂ A OLIGARHIEI CAPITALISTE ÎN DECADENŢĂ. Tratatul de la München este socotit ca o reacţiune a Angliei şi Franţei pentru a deruta popoarele de la drumul croit de comunişti, lăsând să se întrevadă forţa fascismului capitalist, singurul capabil de a aduce o soluţionare a crizei actuale.
5: DICTATURA REGALĂ- este socotită puntea de trecere către fascism. Politica externă de duplicitate a guvernului român are scop să ascundă tendinţele de fascizare a ţării care însă se demască prin aducerea elementelor fasciste: Vaida, Cuza, Argetoianu, în posturile de răspundere ale conducerii actuale.
6: SITUAŢIA ORGANIZATORICĂ A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN
Un partid unic cu conducere unitară şi cu o disciplină de partid, sub controlul INTERNAŢIONALEI a III-a. Situaţia organizatorică a PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN s-a întărit: posedă zece mii de membrii în toată ţara, dintre care 600 în capitală, constituiţi în 30 de celule.
7: TROTKISMUL
Mişcarea trotkistă este socotită de comunişti ca fiind în slujba fascismului, cu misiunea de a se infiltra în sânul organizaţiilor comuniste şi a determina dizolvarea lor. Sarcina: identificarea, demascarea şi excluderea lor din partid.
8: TINERETUL ŞI FORMAŢIUNILE FASCISTE
Sarcina partidului comunist român este de a se infiltra în mijlocul organizaţiilor de tineret cu caracter fascist ca străjeri, premilitari, etc., şi a căuta să întoarcă simpatiile acestora pentru mişcarea democratică.
9: FRONTUL RENAŞTERII NAŢIONALE
Baza de mase fictivă a guvernului de dictatură Regală. Sarcina mişcărei comuniste. PENETRAŢIA în cadrul Frontului, alături de masele care au fost forţate să militeze în acest partid, şi lupta pentru a nu da posibilitatea elementelor fasciste să predomine, cu ţintă finală răsturnarea guvernului şi alcătuirea unui GUVERN PATRIOTIC PENTRU APĂRAREA INDEPENDENŢEI ŢĂRII.
10: BRESLELE MUNCITOREŞTI
Breslele muncitoreşti sunt creaţiuni ale politicei muncitoreşti de suprafaţă a regimului actual, pentru îngrădirea libertăţii de manifestare a muncitorilor şi pentru distragerea lor de la adevăratele revendicări. Sarcina comuniştilor: realizarea unui FRONT UNIC MUNCITORESC cu toate elementele democratice, în lupta pentru cucerirea revendicărilor profesionale, transformată în acţiunea împotriva guvernului prin greve, demonstraţii de stradă, etc. Denigrarea lui Gherman, Flueraş şi Jumanca, arătându-i ca trădători ai mişcării muncitoreşti.
În cadrul acestor cursuri s-au scos şi 4 numere dintr-o publicaţiune (scrisă de mână) intitulată VIGILENŢA, organul şcoalei de cadre a PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN în care fiecare cursist a scris articole despre problemele dezbătute. S-au ţinut deasemenea trei şedinţe de partid, model, insistându-se, în special, asupra sancţionării exemplare a elementelor ce nesocotesc regulile de conspiraţie comunistă.
În ultima şedinţă s-a redacta o rezoluţiune prin care se aduceau elogii activităţii desfăşurată de comitetul central al PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, care a fost predată lui Bela Breiner pentru a o transmite comitetului central.
STELIAN TĂNASE – Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Publicaţii recente: Cioran şi Securitatea, Iaşi, Polirom, col. „Istorii subterane”, 2010; Clienţii lu’ tanti Varvara, Bucureşti, Humanitas, [2005], a 2-a ediţie, 2008; Istoria căderii regimurilor comuniste. Miracolul revoluţiei, Bucureşti, Humanitas, [1999] a 2-a ediţie, 2009
sus
|
