Alegeri

Despre fundamentarea afectivă a preferințelor utilizate în luarea deciziilor de vot

ALEXANDRU IULIAN BODNARIU
[„Petre Andrei” University of Iași]

Abstract:
Generally citizens are uninterested in information relevant to the voting decision, actually somewhat justified by the need for cognitive economy and efficiency and by the fact that the aggregation of their decisions usually lead to a satisfactory result. However, often in election contexts, the use of biased informations in estimating the utility associated with voting alternatives generates some inefficiency in representing citizens interests. Starting from a paradigm of average voter and how it builds its voting decisions and judgments solely on affective significance of information describing the attributes of political actors, we propose the concept of Affective Electoral Utility impaired as one that can support a method analysis on how the rule of decision is applied in electoral choosing based on biased informations.

Keywords: Voting decision; bias; heuristics; decision rules; affective codifications; Affective Electoral Utility

Introducere

Cu toate că în teoria politică clasică se susţine că o condiţie necesară pentru funcţionarea eficientă a democraţiei este ca cetăţenii şi potenţialii electori să se constituie într-un public informat şi atent, cercetări recente au demonstrat că democraţia pare să funcţioneze destul de bine în ciuda dezinteresului majorităţii cetăţenilor săi pentru informaţia relevantă ce poate fi utilizată în luarea deciziilor de vot „corecte” sau raţionale. Această constatare poate fi explicată şi de faptul că suma deciziilorde votexprimate poate reprezenta,pentru ansamblul procesului electoral, un rezultat mai stabil şi aparent mai „raţional” decât deciziile de vot individuale luate separat, atât timp cât se presupune că erorile conţinute deacestea sunt aleatorii¹. Chiar proporţii mari ale erorilor de decizie aleatorii în exprimarea opţiunilor de vot „se anulează” în totalul agregat, rezultând astfel „decizii colective” rezonabile ca eficienţă².

Cu toate acestea, beneficiile agre­gării deciziilor de vot dispar odată ce apare tendinţa de a face erori de judecată non-aleatorii (sau bias-uri³) generate de modul selectiv în care oamenii percep şi analizează informaţiile politice sau, în mod indirect, de poziţionarea factorilor media pe subiecte relevante în contextul alegerilor⁴. Legat de acest din urmă aspect trebuie să ţinem cont şi de faptul că, în anumite contexte electorale, indivizii pot evita cu greu expunerea la fluxul continuu de informaţii cu valenţe politice. Atunci când motivaţia şi capacitatea indivizilor umani de a analiza informaţiile sunt reduse sau mai puţin profunde, aceştia, în general, dorind să ia decizii care să-i avantajeze, utilizează o serie de mecanisme cognitive cu ajutorul cărora fac faţă supraîncărcării informaţionale. Denumite euristici şi însuşite şi dezvoltate în mod natural în cadrul procesului de adaptare a individului la lumea socială, mecanismele cognitive servesc atribuirii desemnificaţii şi analizei informaţiilor percepute⁵. Euristicile sunt activate mod automat, fără nicio intenţie conştientă şi pot simplifica atât procesele de evaluare a informaţiilor analizate, cât şi pe cele de alegere⁶. Situaţie oarecum normală, dacă ne gândim că acordarea unei atenţii sporite domeniului politic ar implica o deviere a resurselor cognitive spre această zonă, resurse de care individul are mai multă nevoie în alte dimensiuni ale existenţei sale⁷.

Utilizarea informaţiilor biasate în aplicarea regulii deciziei de vot

Raportându-ne la contextul alegerilor de tip electoral, dincolo de unele particularităţi impuse, cum ar fi amânarea concretizării manifeste a deciziei până la momentul dinainte precizat al votului, putem spune că acesta nu este cu mult mai deosebit faţă de celelalte dimensiuni ale existenţei sociale a indivizilor, astfel încât să-i facă să-şi depăşească limitele capacităţilor şi disponibilităţii de efort cognitiv pentru a căuta, genera şi utiliza informaţii de o calitate superioară în luarea deciziilor. Dimpotrivă, pentru majoritatea cetăţenilor, politica este de obicei un motiv de îngrijorare minor, poate şi datorită faptului că decizia de vot este percepută de individ ca având un impact extrem de limitat în masa opţiunilor electorale exprimate de întregul electorat. Putem estima că, adesea, alegerea unui actor politic (partid sau candidat) este abordată de votanţi în mod similar cu alegerea obişnuită unui produs, aceştia ghidându-se după aceleaşi principii prin care caută să aleagă alternativa (actorul politic) care prezintă cea mai bună ofertă prin care poate să-şi satisfacă anumite preferinţe sau nevoi. Credem că tocmai afectarea de către structura informaţiilor utilizate, care de multe ori poate fi una biasată, a modalităţii de estimare a acestei calităţi optime a produsului-actor politic modelează calitatea deciziei de vot ce urmează a fi luată: dacă voturile exprimate nu reuşesc să reprezinte interesele alegătorilor, legătura între vot şi responsabilitatea guvernului este grav deteriorată⁸.

Teoriile moderne definesc alegerea în funcţie directă de trei tipuri de factori despre care se presupune că afectează în mod direct procesul de analiză a informaţiilor şi care, prin combinaţie, creează percepţia subiectivă a electorului faţă de natura sarcinii curente de decizie. Un prim tip de factori este dat de caracteristicile de fond ale decidentului: abilităţile cognitive, educaţia, identificările de partid şi ideologice, vârsta, genul, etnia şi, nu în ultimul rând, expertiza sa politică, pot da indicii asupra direcţiei votului sau asupra tipului de candidat preferat. Aceste caracteristici influenţează modalitatea în care sunt analizate alternativele deciziei, care poate avea legătură cu biasurile generate prin procedee euristice de analiză a informaţiilor şi despre care am amintit mai sus câteva chestiuni care ni s-au părut esenţiale. Un al doilea tip de factori este reprezentat de atributele alternativelor disponibile – în cazul nostru ale actorilor politici, a căror evaluare este marcată tocmai de primul set de factori, iar a treia dimesiune se referă la regula aplicată în luarea deciziei: alternativele disponibile sunt fiecare evaluate în ceea ce priveşte utilitatea generală a atributelor pentru individul decident⁹.

Regula de decizie, fiind o funcţie probabilistă a preferinţelor sau utilităţilor¹⁰, se bazează pe maximizarea utilităţii potenţiale construite de alegător, fiind astfel ales candidatul ce reprezintă posibilitatea concretizării celei mai mari utilităţi estimate¹¹. Eijk notează că utilităţile pot fi construite ca funcţii ordinale sau cardinale¹², în primul caz putându-se vorbi de o ierarhizare a alternativelor în ordinea preferinţelor. În al doilea caz, preferinţele putând fi departajate prin intermediul unor calităţi măsurabile prin valori de tip numeric, Eijk reţine conceptul descriptiv de utilităţi. Sondajele de opinie centrate pe fenomene politice de tip electoral conţin de regulă un set de itemi care să măsoare utilităţile electorale asociate candidaţilor. De obicei, întrebările cer respondenţilor să poziţioneze candidaţii pe o scară a probabilităţii de a vota pe rând, pentru fiecare candidat. Cu cât probabilitatea de a vota cu un candidat este mai mare, cu atât se presupune că utilitatea electorală generală atribuită acelui candiat este mai importantă.

Prin urmare, o modalitate de a afla cum se fundamentează preferinţele de vot este şi aceea de a studia modul în care se construiesc utilităţile electorale asociate alternativelor alegerii sau actorilor politici. Ipoteza de la care se pleacă este aceea că votanţii evaluează utilităţile asociate cu actorii politici aflaţi în competiţia electorală şi îşi construiesc atitudini care reflectă aceste utilităţi, care, la rândul lor, fundamentează alegerile servind ca termeni ai regulii de decizie.

Înainte de a insista asupra modului în care se construiesc utilităţile electorale ni se pare interesant să amintim o perspectivă a lui McGraw, Lodge şi Stroh, care descriu atitudinile ca fiind forme dedicate de afecte sau emoţii a căror sursă poate fi neclară, deoarece evenimentul care a dus la formarea lor nu a fost remarcat sau reţinut ca sursă. În compunerea atitudinii intră multe evenimente sau stimuli informaţionali ce pot declanşa trăiri afective, fapt care îi face greu identificabili¹³. În acest context, putem reţine şi perspectiva lui Holbrok şi a colegilor săi asupra efectelor de memorare, aceştia menţionând că indivizii acumulează involuntar informaţii despre un obiect fără a urmări în mod precis a-şi face o impresie despre acesta. Cu alte cuvinte, impresiile sau perspectivele cu rol de cunoaştere se pot forma şi în lipsa acumulării voluntare a informaţiilor, simpla prezenţă a individului în contextul informaţional fiind în principiu suficientă¹⁴.

Fundamentarea afectivă a utilităţilor electorale

Revenind la construcţia utilităţilor asociate alternativelor alegerii electorale, reţinem modelul lui Himmelweit¹⁵, care ilustrează o perspectivă în care identificarea partinică şi votul ca proces¹⁶ de punere în practică a unei decizii sunt fundamentate pe anumite utilităţi aşteptate asociate actorilor politici aflaţi în competiţia electorală. La rândul lor, aceste utilităţi au fost estimate prin procese cognitive de analiză de tip probabilistic, luând în calcul scenarii alternative, plecând de la informaţiile deţinute de individ şi ţinând cont de profilul său social şi psihologic¹⁷. Asupra acestor procese îşi exercită influenţele şi elemente ale mediului extern individului, de la care provin scenarii ce pot fi preluate şi utilizate de procesele cognitive¹⁸.

Observăm că structura informaţiilor deţinute de individ poate influenţa, aşa cum am presupus, construcţia utilităţilor electorale. Se poate presupune că într-un context al deciziei marcat de condiţii de incertitudine sau caracterizat de inexistenţa unor informaţii suficiente, cum pentru foarte mulţi votanţi se prezintă la un moment dat contextul electoral, mulţi dintre aceştia se bazează în luarea deciziilor pe utilităţi construite doar pe baza semnificaţiilor afective asociate cu atributele sau caracteristicile alternativelor deciziei, chiar dacă situaţia nu este una ce necesită o decizie imediată sau rapidă. Aceste semnificaţii informaţionale de tip afectiv prezintă un avantaj real, şi anume acela că sunt obţinute foarte uşor, fiind generate automat, fără implicarea sistemului cognitiv. Astfel, votanţii şi-ar putea baza aplicarea regulii de decizie pe un procedeu care de obicei nu dă greş, „salvându-se” de la un efort cognitiv şi energetic suplimentar pe care l-ar necesita acumularea şi analiza unor informaţii relevante despre candidaţi¹⁹. Pe de altă parte, în condiţiile în care care semnificaţiile informaţionale de tip afectiv nu sunt analizate critic cu ajutorul mecanismelor raţionale sau logicii, acestea pot fi considerate informaţii biasate²⁰.

Discutând asupra importanţei configurării afective a utilităţii electorale, putem menţiona dezvoltările iniţiale ale teoriei utilităţii, care iau în considerare o perspectivă de tip afectiv asupra valorii acesteia. Astfel, Daniel Bernoulli argumentează că oamenii utilizează, în calitate de criterii ale evaluării utilităţii unei alternative a alegerii, pe lângă valorizările absolute, plăcerea şi durerea pe care acea alternativă o poate provoca²¹. Stări afective precum regretul anticipat sau dezamăgirea anticipată marchează deci utilităţile în cadul unui proces dinamic de evaluare²². Trebuie reţinut şi că estimarea utilităţilor aşteptate implică credinţa în concretizarea acestora,acestea ne-fiind influenţate atât de probabilitatea ca ele să apară, cât de estimarea momentului posibil al apariţiei, de intensitatea care le este asociată, precum şi de sentimentul de control al individului asupra mediului în care trăieşte²³. Barbara Melles argumentează şi ea că reacţiile emoţionale nu apar pur şi simplu ca răspuns la utilitatea şi probabilitatea unui rezultat aşteptat sau atins, ci un rol important îl are semnificaţia acestor rezultate²⁴. Printr-o logică a similarităţii, psihicul uman permite evaluarea de tip afectiv a situaţiilor „solicitante” emoţional. O astfel de situaţie poate fi considerată şi decizia de vot în contexte în care este percepută ca implicând un anumit risc care se poate traduce prin valoarea emoţională ridicată a unui beneficiu aşteptat dată de context sau de miza implicată²⁵.

Legat de ordinalitatea şi cardinalitatea preferinţelor utilităţilor de tip afectiv trebuie să menţionăm că, pentru a putea fi construită, utilitatea unei alternative, pe care o putem traduce şi prin atractivitate, presupune ca toate atributele alternativei să poată fi exprimate printr-o codificare unitară²⁶. Utilităţile construite pe baza unor semnificaţii afective prezintă unele avantaje cum ar fi: rapiditatea în semnificare, utilizarea unor informaţii deja codificate afectiv precum şi a unor unităţi de codificare recunoscute de sistemul care gestionează luarea deciziei. În asocierea acestor utilităţi se poate presupune că funcţionează o regulă aditivă, până la un punct critic, dincolo de care sunt reţinute doar semnificaţiile care sunt considerate extrem de importante.

În consecinţă, maximizarea utilităţii va implica şi o evaluare anticipatorie a consecinţelor afective despre care se presupune că vor fi derivate din anumite alegeri. Ipoteza markerilor somatici menţionează că, chiar şi atunci când utilitatea nu poate fi estimată, deciziile sunt totuşi ghidate de stări afective ce sunt experimentate în timpul aplicării regulii de decizie, contribuind la construcţia unor utilităţi de tip afectiv pentru alternativele deciziei²⁷. De aici deducem că, pentru orice decizie, sistemul cognitiv uman construieşte cel puţin acest tip de „utilităţi iniţiale” de tip afectiv, destinate să evalueze consecinţele avantajoase sau dezavantajoase asociate alternativelor. Tot ipoteza markerilor somatici menţionează că în construcţia utilităţilor afective sunt implicate sisteme neurale catre stimulează stări afective şi sisteme neurale care le identifică, le înregistrează şi le utilizează²⁸.

Cercetările evidenţiază faptul că deciziile alegătorilor pot fi foarte bine prezise de codificări afective ale atibutelor candidaţilor, fie că aceste atribute au generat în mod direct stări afective (reacţii afective) sau au fost asociate retrospectiv cu stări afective în urma unor analize cognitive. Astfel, Ragdale demonstrează eficienţa unui model de estimare ale alegerii electorale pe baza reacţiilor afective faţă de candidaţi, în faţa a două modele bazate pe alegerea de tip raţional²⁹. Rahn, Aldrich şi Borgida constată, de asemenea, că efectul afectivităţii şi al partizanatului asupra comportamentului de vot sunt „desul de similare” şi explică o mare parte din varianţa din cadrul deciziei de vot³⁰.

În urma analizei datelor obţinute cu ajutorul unui sodaj naţional, Marcus a constatat că reacţiile afective faţă de candidaţi au un efect independent şi mai ridicat asupra comportamentului de vot şi preferinţelor pentru candidaţi decât alte reacţii de tip cognitiv³¹. Tot Marcus afirmă că afectul joacă un rol important şi în întregime legitim în luarea deciziei, prin furnizarea unei stucturi de analiză a informaţiei şi prin motivarea votanţilor³². Prin intermediul unor experimente ce urmăresc să descrie modul în care emoţiile sunt utilizate în construcţia alegerilor cu miză financiară, Mellers Schwartz şi Ritov constată şi ei că utilităţile asociate regulilor de decizie sunt marcate de experienţe emoţionale, depinzând sistemic şi de credinţele individului³³. Şi alte studii accentuează asupra interacţiunii dintre afect şi cogniţie în evaluarea candidaţilor politici, fapt care nu dovedeşte decât natura complexă a procesului de luare a deciziilor de vot³⁴. Sniderman şi colegii săi vorbesc despre o euristică a preferinţei pe bază emoţională, existând ca un reziduu al unei „lungi biografii de tranzacţii cognitive”, utilizată pentru a face alegeri în contexte electorale³⁵.

Plecând de la aceste premise evidenţiate în literatura de specialitate, putem defini utilităţile electorale de tip afectiv drept concepte-cheie despre care considerăm că pot fi utilizate în fundamentarea unor analize ale mecanismelor de luare a deciziilor de vot care să ne permită să răspundem unor întrebări legate de modul în care informaţiile contextuale şi profilul electorului influenţează acest tip de decizie.

Utilităţile electorale de tip afectiv pot fi măsurate cu ajutorul întrebărilor din cadrul sondajelor de opinie. În acest caz, răspunsurile cerute ar trebui să reprezinte, pentru fiecare candidat, măsuri directe ale unor preferinţe codificate afectiv, care să poată fi exprimate prin valori de tip cardinal. Validitatea utilităţilor electorale măsurate, în calitate de factori utilizaţi în aplicarea regulii deciziei de vot, poate fi verificată post-electoral prin măsurarea asocierii acestora cu deciziile de vot exprimate. O altă cerinţă a întrebărilor de sondaj trebuie să fie non-ipsativitatea sau proiectarea opţiunilor de răspuns astfel încât să nu se inducă plasarea proporţională a utilităţilor candidaţilor pentru care este cerută estimarea într-un un anume total sau sumă fixă.

Concluzii

Plecând de la caracteristicile utilităţilor afective asociate alternativelor deciziei de vot, putem atribui următoarele propritetăţi conceptului de Utilitate Electorală Afectivă:
a) Valorile sale reprezintă stări afective asociate cu plasarea unui candidat într-o situaţie specifică asociată cu alegerile electorale la un moment clar definit – de obicei în poziţia de câştigător al alegerilor;
b) Valorile sale pot fi influenţate de efectul însumat al mai multor stări afective generate de atributele candidatului;
c) Modelează funcţia deciziei de vot, maximul valorii sale determinând alegerea actorului politic care o deţine;
d) Poate fi calculată sau poate fi ajustată până la momentul exprimării votului;
e) Opţiunile de răspuns pentru fiecare dintre alternative (candidaţi sau partide) nu se constrâng una pe cealaltă, un scor ridicat pentru o alternativă nu constrânge votantul să acorde un scor scăzut celeilalte sau celorlalte alternative (non-ipsativitate).

Totuşi, în afara unei economii de efort cognitiv, ce altceva îl poate determina pe un individ să recurgă la criterii afective în construirea utilităţilor alternativelor deciziei de vot? Estimăm că următoarele atribute ale alegătorului ar putea face probabil acest proces:
• Lipsa expertizei politice care se poate traduce prin lipsa de experienţă în evaluarea stimulilor cu semnificaţii politice, sau lipsa unor categorii cognitive de evaluare comparativă a stimulilor, pentru a le atribui astfel semnificaţii complexe. În acest caz, selectarea şi analiza raţională a informaţiilor de tip politic ar implica costuri cognitive destul de ridicate³⁶. Cu cât expertiza politică este mai semnificativă, cu atât costurile cognitive ale achiziţionării, atribuirii de semnificaţii, utilizării, stocării şi re-utilizării informaţiilor sunt mai scăzute.
• Lipsa unui acces suficient de semnificativ la surse de informare furnizate de alţi indivizi, pentru ca subiectul să-şi poată achiziţiona şi deţine descrieri suficient de consistente ale informaţiilor-stimuli, astfel încât să-şi permită o evaluare complexă a semnificaţiei acestora. Astfel de surse sunt conversaţiile de tip informal, expunerea directă la discursurile candidaţilor, dar mai ales ştirile şi discuţiile pe teme politice furnizate de mass-media.
• Atenţia limitată acordată informaţiilor care conţin semnificaţii politice, acest fapt având consecinţe în ceea ce priveşte ajustarea (complexităţii) semnificaţiilor informaţiilor deja existente sau care ar putea fi corelate cu acestea³⁷.

Avem de-a face cu un cerc vicios: odată cu refuzul mai degrabă inconştient al procesării raţionale a informaţiilor de tip politic se stabileşte o lipsă de expertiză politică care face şi mai grea înţelegerea şi utilizarea noilor informaţii, cu consecinţe asupra cantităţii şi complexităţii informaţiilor deţinute de votant, deci şi a expertizei politice sau a capacităţii de a gestiona eficient viitoarele situaţii ce necesită luarea unei decizii de vot.

Ţinând seama de argumentele enunţate şi dezvoltate mai sus, considerăm că un model de analiză a deciziei de vot în care construcţia utilităţilor electorale este focalizată pe semnificaţii de tip afectiv ale informaţiilor asociate atributelor actorilor politici poate fi unul care poate explica eficient sursele fundamentării deciziilor de vot pentru o categorie extinsă a populaţiei electorale.

BIBLIOGRAFIE
ALTHAUS, Scott L., „Information Effects in Collective Preferences”, The American Political Science Review, 92 (3), (1998).
BEN-AKIVA, Moshe E., LERMAN, Steven R., Discrete Choice Analysis: Theory and Application to Travel Demand (Cambridge, Massachusetts: Massachusetts Institute of Technology Press 1985).
BERNOULLI, Daniel, „Exposition of a new theory on the measurement of risk”, Econometrica 22 (1), (1954).
CRAIG, Fergus I. M., LOCKHART, Robert S., „Levels of Processing: A Retrospective Commentary on a Framework for Memory Research”, Canadian Journal of Psychology, 44 (1), (1990).
DOWNS, Anthony, „An Economic Theory of Political Action in a Democracy”, The Journal of Political Economy, 65 (2), (1957).
EIJK, Cees van der, BRUG, Wouter van der, KROH, Martin, FRANKLIN, Mark, „Rethinking the dependent variable in voting behavior – on the measurement and analysis of electoral utilities”, European Parliament Election Study 2009, (2005).
GLASER, Jack, SALOVEY, Peter, „Affect in Electoral Politics”, Personality and Social Psychology Review, 2 (3), (1998).
GRANBERG, D., Brown, T.A., „On affect and cognition in politics”, Social Psychology Quarterly, (52), (1989).
HARDER, Joshua, KROSNICK, Jon A., „Why Do People Vote? A Psychological Analysis of the Causes of Voter Turnout”, Journal of Social Issues, 64 (3), (2008).
HIMMELWEIT, Hilde T., HUMPHREYS, Patrick, JAEGER, Marianne, How Voters Decide. A Model of Vote Choice Based on a Special Longitudinal Study Extending over Fifteen Years and the British Election Surveys of 1970-1983 (Philadelphia: Open University Press, 1985).
HOLBROOK, Allyson L., KROSNICK, Jon A., VISSER, Penny S., GARDNER, Wendi L., CACCIOPO, John T., „Attitudes toward Presidential Candidates and Political Parties: Initial Optimism, Inertial First Impressions, and a Focus on Flaws”, American Journal of Political Science, 45 (4), (2001).
HUANG, Li-Ning, „Examining candidate information search processes: the impact of processing goals and sophistication”, Journal of Communication, 50 (1), (2000).
KROSNICK, Jon. A., VISSER, Penny. S., HARDER, Joshua, The Psychological Underpinnings of Political Behavior (Handbook of Social Psychology, 2: John Wiley & Sons, Inc., 2010).
LAU, Richard, REDLAWSK, David P., „Advantages and Disadvantages of Cognitive Heuristics in Political Decision Making”, American Journal of Political Science, 45 (4), (2001).
LAU, Richard R., REDLAWSK, David P., How voters decide: information processing during election campaigns (Cambridge studies in public opinion and political psychology; Cambridge; New York: Cambridge University Press, 2006).
LAZARSFELD, Paul F., BERELSON, Bernard, GAUDET, Hazel, Mecanismul votului. Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidenţială (București: Comunicare.ro, 2004).
LITVAK, P. M., LERNER, J. S. , „Cognitive Bias”, în M.B. Goudbeek, Scherer, K.R. (ed.), Oxford Companion to the Affective Sciences (Oxford University Press,2009).
LOEWENSTEIN, G. F., WEBER, E. U., Hsee, C. K., WELCH, N., „Risk as feelings”, Psychological Bulletin, (127), (2001).
MARCUS, George E. The Sentimental Citizen: Emotion in Democratic Politics [online text], Penn State University Press (2002).
MARCUS, George E., „The Psychology of Emotion and Politics”, în Leonie Huddy, David Sears, and Robert Jervis (eds.), Oxford Handbook of Political Psychology (Oxford University Press, 2003).
MARIETTA, Morgan, BARKER, David C., „Values as Heuristics: Core Beliefs and Voter Sophistication in the 2000 Republican Nomination Contest”, Journal of Elections, Public Opinion and Parties, 17 (7), (2007).
McDERMOTT, Rose, „The Feeling of Rationality: The Meaning of Neuroscientific Advances for Political Science”, Perspectives on Politics, 2 (4), (2004).
McGRAW, Kathleen M., LODGE, Milton, STROH, Patrick, „On-line processing in candidate evaluation: the effects of issue order, issue importance, and sophistication”, Political Behavior, 12 (1), (1990).
MELLERS, Barbara, SCHWARTZ, Alan, RITOV, Ilana, „Emotion-Based Choice”, Journal of Experimental Psychology: General, 128 (3), (1999).
MELLERS, Barbara, SCHWARTZ, Alan, HO, Katty, RITOV, Ilana, „Decision affect theory: emotional reactions to the outcomes of risky options”, Psychological Science 8(6), (1997).
MELLERS, Barbara A., „Choice and the relative pleasure of consequences”, Psychological Bulletin, 126 (6), (2000).
MILLER, Arthur H., WATTENBERG, Martin P., MALANCHUK, Oksana, „Schematic Assessments of Presidential Candidates”, American Political Science Review, 80 (2), (1986).
NAQVI, Nasir, SHIV, Baba, BECHARA, Antoine, „The Role of Emotion in Decision Making: A Cognitive Neuroscience Perspective”, Current Directions in Psychological Science, 15 (5), (2006).
RAGSDALE, Lyn, „Strong feelings: Emotional responses to presidents”, Political Behavior, (13), (1991).
RAHN, Wendy M., ALDRICH, John H., BORGIDA, Eugene, „Individual and contextual variations in political candidate appraisal”, American Political Science Review, 88 (1), (1994).
SNIDERMAN, Paul M., BRODY, Richard A., TETLOCK, Philip, Reasoning and choice : explorations in political psychology (Cambridge England ; New York: Cambridge University Press, 1991).
WANG, Xiao Tian, „Decision Heuristics as Predictors of Public Choice”, Journal of Behavioral Decision Making, (21), (2008).

ALEXANDRU IULIAN BODNARIU – asistent universitar la Facultatea de Asistenţă Socială şi Sociologie a Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi şi doctorand în Statistică al Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi.

 sus