Recenzie

Ceva și nimic – două paradigme între care se mișcă lumea contemporană

---

George Ritzer, Globalizarea nimicului: cultura consumului și paradoxurile abundenţei
Trad. Raluca Popescu – București: Humanitas 2010.

---

Tema globalizării a generat până în prezent o producţie livrescă impresionantă. Abordată din perspectivă filosofică, sociologică, economică sau de altă natură, globalizarea se prezintă ca un fenomen provocator. Pentru cunoaşterea ştiinţifică sau comună a umanităţii, manifestările globalizării sunt puternic incitante. Faptul că nenumărate lucruri şi experienţe pot fi puse la dispoziţia a tot mai multor oameni este anunţă că globalizarea nu are doar o dimensiune economică şi una culturală. George Ritzer înGlobalizarea nimicului: cultura consumului şi paradoxurile abundenţei. Doreşte să surprindă tocmai această complexitate a fenomenului. Sociologul american¹ îşi întregeşte analiza cu numeroase exemple fără a dori o simplă descriere a actelor polivalente ce compun acest fenomen. Ritzer arată că globalizarea se produce prin adoptarea locală a unor practici, principii şi maniere de operare universal tipizate. Modelul de analiză de influenţă fenomenologică este extins şi la alte exemple din domenii diferite. În esenţă, întregul demers al autorului se centrează pe ideea conform căreia scena mondială este puternic supusă fluxurilor de lucruri şi cu mult mai mult practicilor hegemonice ale marilor companii transnaţionale. Analiza pe care o face autorul globalizării, îl ajută pe acesta să identifice două noi sub-fenomene ale acesteia: glocalizare şi grobalizare.

1. Noutăţi conceptuale

În titlul cărţii, globalizarea nimicului, este o formulă oarecum paradoxală căreia, la o primă vedere, nu-i găsim nici un corespondent în realitatea imediată. Înţelesurile profunde ale acesteia ni se relevă însă pe măsură ce pătrundem în esenţa cărţii.

Dacă prin globalizare se înţelege răspândirea transnaţională a diferitor practici, cum se poate tranzacţiona şi vehicula nimicul? Aceasta însemnă că nimicul nu este un nimic în sine ci prin valoarea pe care el o dobândeşte. Relaţia, nimic - ceva este dezbătută pe larg în această carte iar înţelesurile şi semnificaţiile cu care operează autorul depăşesc, cu siguranţă simţul comun. Aşadar, ce este acel nimic?

În primul rând nimicul pentru autor este o consecinţă a globalizării uniformizatoare. Datorită acestui fapt se estompează orice dorinţă de a oferi celuilalt cu adevărat ceva. Aşadar, nimicul este acea formă socială concepută şi controlată de obicei la nivel central şi lipsită de conţinut semnificativ (p 57). La polul opus nimicului, ceva-ul, este tot o formă socială însă de natură locală, plină de distincţie şi semnificaţie (p 60).

Creatorii şi susţinătorii consumului global identificaţi în marile companii şi branduri mondiale, deşi diferiţi prin obiectele lor de activitate, vehiculează obiecte şi servicii impersonale, mai precis, nimicul. Acesta este şi motivul pentru care Ritzer adoptă un discurs destul de critic la adresa lor. El le consideră vinovate de faptul că oferă oamenilor experienţe înşelătoare, anonime şi lipsite de personalitate. Constatarea pe care autorul o expune în repetate rânduri este aceea că globalizarea, prin actele sale, reprezintă o emanare a unor lucruri şi experienţe lipsite de substanţă distinctivă. Acel ceva capabil sa transmită consistenţă, identitate este tot mai marginal în cazul societăţilor moderne, puternic dezvoltate. În acest sens George Ritzer identifică interminabile tentative (deseori reuşite) de alienare culturală a localului, de uniformizare a particularităţilor comunităţilor după modele globale.

Reuşind să-şi imagineze o întrepătrundere a globalului cu localul specialiştii s-au gândit că aceasta ar genera hibride culturale. Pentru Ritzer, o astfel de terminologie nu pare cuprinzătoare. El propune o îmbinare gramaticală a termenilor ce intră în ecuaţia acestor hibridări: global si local.

Termenul de glocalizare (având totuşi un trecut în literatura de specialitate) restrânge consecinţele hibridărilor actelor globale cu cele locale. El reuşeşte să surprindă acest lucru fără să discrediteze cumva rezistenţa distincţiilor de natură locală şi neignorând acţiunea globalului.

Realitatea arată că negocierea globalului cu localul poate lua forme extreme şi diferite: fie localul poate supravieţui fluxurilor globale, fie cultura globală o acaparează cu totul pe cea locală. Această a doua situaţie este numită de sociologul american drept grobalizare , termen construit gramatical tot pe o analogie cu realitatea corespondentă (grow = a creste). Tocmai această creştere caracterizează, în opinia autorului, ambiţiile hegemonice ale organizaţiilor, companiilor şi chiar a unor naţiuni de a se impune. Pe de altă parte, globalizarea este posibilă datorită diversităţii revendicate de omul modern neoliberal dornic sa acţioneze liber şi neîngrădit.

Dacă pentru conceptele de globalizare, glocalizare şi grobalizare Ritzer dedică un prim capitol, pentru analiza acestor sub-fenomene va aloca un spaţiu mai generos pentru ca mai apoi să realizeze asocieri cu domeniul economic şi antropologic.

2. Realităţi întortocheate

Dinamica constructelor sociale de tipul nimicului, lipsit de distincţie şi unicitate, nu se orientează doar unidirecţional şi absolut. În această privinţă, Ritzer susţine faptul că, oricând unele lucruri se pot transforma în ceva iar altele în nimic. Această mişcare este mereu influenţată de dinamica relaţiilor umane: ce era odată lipsit de sociabilitate şi autenticitate astăzi poate fi ceva. Desigur, este valabilă şi reciproca. În plus, marginalizarea autenticităţii de către modernitate aduce în prim plan nimicurile, prin abundenţa lor cantitativă. Prin prezenţa intensă, ele devin noile ceva-uri, substituindu-le pe cele vechi. Ideea că globalizarea a ajutat la dezvoltarea societăţilor, la creşterea calităţii vieţii şi a bunăstării este criticată de Ritzer. De această dată discursul antiglobalizare foloseşte argumente din sfera economică. Autorul arată că situaţia economică a fost de fapt înrăutăţită tocmai de desfacerea titanică a bunurilor fabricate fapt ce a adâncit prăpastia economică inter- şi intrasocietală. Globalizarea este departe de a fi social egalizatoare.

Ritzer recunoaşte o serie de beneficii prin care nimicul îşi justifică existenţa în această lume globalizată. În primul rând, accesibilitatea şi preţurile ieftine ale bunurilor devin extrem de utile şi pentru cei săraci.

Adevărul este că prin atributele sale, nimicul, pe care Ritzer l-a demascat în numeroasele acte globale ale prezentului, constituie soluţia optimă în asigurarea confortului şi continuităţii într-o societate supraaglomerată şi grăbită cum este cea modernă.

Autorul remarcă că globalizarea nu este una absolută. Dovezile rezidă în existenţa unor actori care nu rămân indiferenţi acestui fenomen neacceptând fără discernământ anumite practici culturale străine. Pentru unii, preocuparea pentru local capătă conotaţia unei lupte pentru supravieţuire. În unele cazuri, respingerea globalului şi a produselor sale ia forma unor mişcări. Slow Food începută în Italia odată cu apariţia primului restaurant McDonalds este un exemplu ilustrativ. Credem că aceste atitudini de rezistenţă a unor grupuri sau comunităţi în faţa răspândirii formulelor uniformizatoare sunt reacţia firească în faţa necunoscutului, străinului, în faţa a ceea ce este lipsit de individualiatate. Reacţia oarecum conservatoare a în faţa noului şi a nimicului globalizant îşi găseşte resursele în structurile identitare profunde ale comunităţilor şi societăţilor. Acestea devin repere solide în asumarea unor noi valori, norme reguli şi tipare sociale.

Alăturându-se celor ce propun o perspectivă critică asupra societăţii globale şi binefacerilor sale, sociologul George Ritzer, oferă cititorului o analiză sociologică complexă asupra fenomenului. Teoriile sale, chiar dacă nu pot fi asumate de toată lumea, sunt benefice celor ce vor să-şi dezvolte spiritul critic şi de analiză.

Pentru aceasta, dar şi pentru altele care nu au putut fi prezentate în aceste rânduri, Globalizarea nimicului devine ceva pentru cei preocupaţi de fenomenele lumii contemporane.

Cristina Gavriluță
[„Alexandru Ioan Cuza” University of Iași]

Andrei Băcanu
[„Alexandru Ioan Cuza” University of Iași]

NOTĂ

CRISTINA GAVRILUŢĂ – Conferențiar la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, este autor a mai multor volume: Socioantropologia fenomenului religios (Iași, Editura Fundației Axis, 2003), Sacrul și californizarea culturii, (București, Editura Paideia, 2008), Socioantropologia fenomenelor divinatorii, (Iași, Editura Institutul European, 2008), Sociologia sportului, (Iași, Polirom, 2010).

ANDREI BĂCANU – Student în anul al III-lea al Facultăţii de Filosofie și Știinţe Social-Politice din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași, specializarea Sociologie.

 sus