|
Arhiva
Miron Radu Paraschivescu
Arhivele Sfera Politicii
STELIAN TĂNASE
[The University of Bucharest]
Miron Radu Paraschivescu – cum s-a păstrat în arhive.
În anii ‘30, Miron Radu Paraschivescu era o figură a subteranei, membru U.T.C din anul 1933. A făcut parte din sectorul „presă” a PC(d)R, secţiune care a fost condusă de Dinu Gheorghe, (Ştefan Roll), ca o parte a secţiei de propagandă. Respectiva secţie a fost condusă din 1936 – când iese din închisoare – până în 1940 – când este numit de către Komintern, şef suprem al partidului – de Ştefan Foris. Dealtfel şi N.D. Cocea (cultivat de Miron Radu Paraschivescu), a jucat un rol împortant în acei ani.
După august 1944, se aştepta ca, răsplată pentru trecutul său „antifascist”, să primească demnităţi importante. I s-a oferit însă prea puţin. De ce?
Pentru că a oferit în timpul războiului, cu autograf, pe un exemplar al cărţii sale intitulată „Cântece ţigăneşti” (o imitaţie după Garcia Lorca), lui Ică Antonescu cerând şi un post în diplomaţie. Se gândea, poate, la un alt intelectual de stânga care a avut şansa asta, Eugen Ionescu. Poate la alţii, de extremă dreaptă: Eliade, Cioran (demis de Ică în 1941) etc. Tovarăşii au considerat în 1945 gestul ca o trădare a cauzei. Era şi un om dificil. La dosarul de cadre nu corespundea. Ca efect, a fost plimbat pe la diverse la reviste, fără să i se ofere nimic important. În vreme ce alţii „fără trecutul şi meritele lui” (vezi „Jurnalul unui cobai”) s-au vazut cocoţaţi în locurile râvnite de el.
Paraschivescu era o figura aparte, era mereu pus pe harţă, însă executa comenzile partidului. Înjura regimul în jurnal, între prieteni – cum arată şi documentele din acest număr – dar scria la Scânteia ca un propagandist. În şedintele Uniunii Scriitorilor, când nu i se dădea ce credea că merită, (posturi, călătorii, premii, diverse sume, concedii în vilele Uniunii Scriitorilor, cărţi, traduceri etc.) se „revolta şi făcea mult caz de el. Trecutul său comunist îl apăra. Se cunoştea bine cu mulţi dintre tovarăşii din C.C al P.M.R. Pe Gogu Rădulescu, Miron Constantinescu, Constanţa Crăciun, Iosif Chisinevshi, Leonte Răutu, Sorin Toma îi cunoştea încă din anii ‘30. Era aşadar oarecum invulnerabil. Era un tolerat. Era „gură mare”, cum se zice. Ameninţa, se lăuda, cu un jurnal unde apăreau aceştia ca personaje. Fragmente din acest jurnal au aparut la Paris sub ingrijirea lui Virgil Ierunca, pe care îl stia de la România Liberă. Apărut integral după 1990, acest jurnal, deşi oferă unele informaţii preţioase, e dezamăgitor prin sărăcia detaliilor, a mediocrităţii personajului şi a perspectivei.
Miron Radu Paraschivescu – as retained in the archives
During the 30s, Miron Radu Paraschivescu was a notable figure of the underworld and, since 1933, a proud member of the Union of Communist Youth. He worked for the press department of the PCR, subdivision of the larger Propaganda section, lead by Dinu Gheorghe (Ştefan Roll). The press department had been lead from 1936 – when released from prison – until 1940 – when named Supreme Leader of the RCP – by Ştefan Foriş. N. D. Cocea (worshiped by Miron Radu Paraschivescu) played a very important role during those years, too.
Following August 1944, Paraschivescu was quite sure he would be rewarded for his „anti-fascist” background, with some high rank positions. Eventually, this scarcely happened. Why? Simply because during the War he signed a copy of his book, entitled Cantece Ţigăneşti / Gypsy Songs, for Ică Antonescu, asking in the same time for the possibility to work for the Foreign Office. He was probably having in mind Eugen Ionescu’s example – a well known left-wing intellectual, who in the course of time had this chance; or, he could very well think of some right-wing illustrations: Eliade, Cioran (dismissed by Ică in 1941). However, in 1956 his comrades appreciated his gesture as treason. He was also a very fastidious person, not matching with the personnel files. For this reason, he was carried around randomly, spent his time working for various magazines, doing nothing important after all. In the meantime, some of his acquaintances, having none of his „past or merits”, were named in high positions.
Paraschivescu was a very special man, always engaged in a fight, but very devoted to the Party. He was always swearing the Party in his journal and when he was surrounded by friends – as the disclosed documents well prove – but when writing for Scânteia he was the perfect propagandist. At the Writers’ Union meetings, when he did not received what he thought he deserved (jobs, the opportunity to travel, prizes, money, holidays, books, translations etc.) he used to rage and make a huge fuss. Nevertheless, his communist past continued to keep him safe. He was very close to a number of notable members of the C.C.; he knew for instance Gogu Rădulescu, Miron Constantinescu, Constanţa Crăciun, Iosif Chisinevshi, Leonte Răutu, Sorin Toma, since the early 30s. Hence, he was almost untouchable. He was tolerated, even though he was quarrelsome and always threatened, boasting with a journal where all these characters and their actions were taken into account. Some parts of this journal were actually published in Paris, in an edition curetted by Virgil Ierunca, whom he knew form Europa Liberă. After 1990 the journal was entirely published. Still, even if at a point it disclosed some precious information, overall it remains disappointing due to the character’s mediocrity and his poor perspective.
Arhivele Naţionale ale României
Dosar 60, Fd 65/1945
Fila 165 7 decembrie 1945
C.N.S.A.S
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE STRICT SECRET
Dir III/ a
Fila nr 2,3,4
HOTĂRÂRE
De deschidere a dosarului de verificare cu privire la
PARASCHIVESCU MIRON RADU
I- Datele de identificare:
Numele PARASCHIVESCU, prenumele MIRON, RADU, născut la 2.10.1911, în Zimnicea, reg. Bucureşti, fiul lui Romulus şi al Paulinei, naţionalitate română, domiciliu Str. Abatorului, nr.5, Vălenii de Munte, profesiunea scriitor, locul de muncă neîncadrat, funcţia scriitor,
apartenenţa politică (în prezent).......................................
........................................................................
........................................................................
........................................................................
.....................................................................
originea socială mic burghez (tatăl institutor)
situaţia socială...................................................
alte date.........................................................
II.- Conţinutul pe scurt al materialelor compromiţătoare. Din materialele ce posedăm informative, materiale de arhivă, interceptarea corespondenţei prin Serviciul „ F”........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
care constitutie primele materiale de sesizare, reies următoarele:
MIRON RADU PARASCHIVESCU ne este semnalat în ultima vreme cu o serie de manifestări reacţionare la adresa U.R.S.S., şi conducătorilor ei, la adresa politicii de stat a R.P.R., şi conducătorilor ei din domeniile creaţiei literare şi din domeniul îndrumării ideologice a literaturii.
Cu toate că unele semnalări cu privire la manifestările lui reacţionare au fost trimise de mai mult, nu s-au întreprins măsuri de urmărire a lui sub o formă organizată de evidenţă, atribuind totul pe seama faptului cenzurat a fost în mai multe rânduri (prima dată în 1947) internat în Spitalul Central unde a urmat tratamente medicale.
În special în anii 1959-1960 MIRON RADU PARASCHIVESCU a întrecut orice limită în atitudinea lui de nemulţumit şi calomniator al organelor de creaţie în domeniul creaţiei. Astfel, agentul DRAGOMIR ne informează că discutând într-o împrejurarea cu MIRON RADU PARASCHIVESCU acesta şi-a exprimat dezamăgirea că „ literatura ar fi încătuşată, până la anihilarea ei de normativele de partid”. Susţinea că, în prezent, se cere o artă pe măsura „ inculturii” celor care o judecă şi prin toate mijloacele, cultura română este, astăzi, torturată, neavând voie „ să se manifeste fără aprobarea prealabilă a Moscovei”. Tot cu această ocazie arăta că „ destinele literaturii noastre mai sunt în mâinile unor slujbaşi ai partidului, care n-au nimic în comun cu poporul român- dar nici cu comunismul”.
Referindu-se la fugarul DUMITRIU PETRU, MIRON RADU PARASCHIVESCU afirma: „ nu vezi că trăim în lumea excrocilor şi a şmecherilor, în lumea celor care l-au ridicat şi l-au valorificat pe PETRU DUMITRIU”. În continuare el îl batjocoreşte pe PETRU DUMITRIU, pentru ca în finalul discuţiei să afirme: „ Niciodată n-am crezut în talentul lui PETRU DUMITRIU, dar faptul că a simţit nevoia să fugă, mă face să cred că acest om, totuşi, a râvnit la arta adevărată, şi a preferat să plece dându-şi seama că în ţara noastră nu poate trăi decât prostituîndu-şi scrisul”.
MIRON RADU PARASCHIVESCU are, uneori, ieşiri instigatoare căutând să abată anumite elemente de la creaţie. Agentului DRAGOMIR îi spunea în aprilie 1960 „s-a terminat pentru multă vreme cu arta. Te sfătuiesc să nu mai pictezi. N-are rost nici să faci exerciţii de prefăcătorie, nici să te laşi murdărit de «exigenţa dobitocilor». N-avem altceva de făcut, spunea el, decât să ne resemnăm”. Probabil că prin resemnare MIRON RADU PARASCHIVESCU înţelegea o resemnare activă, o abţinere de a crea lucrări publicabile, deoarece în aceeaşi împrejurare a vorbit despre cazul că s-a apucat să creeze pentru „ sertar”. Faptul că el are creaţii pentru „ sertar” ne este semnalat şi de către agentul STERE ION şi de către arestatul DENES IVAN (proces verbal de interogatoriu 11.12.1958).
Atitudinea reacţionară a lui MIRON RADU PARASCHIVESCU mai rezultă şi din corespondenţa lui cu PAUL ANGHEL – element urmărit de Biroul 31- căruia la data de 15.07.1960, MIRON RADU PARASCHIVESCU i-a trimis o vedere de la Băile Amara cu conţinut calomnios la adresa tovarăşului HRUSCIOV şi în care bagatelizează mesajul tov. HRUSCIOV adresat conducătorilor republicii Congo........
.............................................................................
.............................................................................
.............................................................................
III.- Categoria de evidenţă operativă. Din cele arătate rezultă că persoana......... indicată...... ar duce activitatea de diversiune ideologică în sectorul creaţiei literare........
.............................................................................
.............................................................................
............................................................
urmând a fi trecut.....................în evidenţa operativă ca suspect de activitate de diversiune ideologică în sectorul creaţiei literare ....................................................................
.............................................................................
...........................................................................
IV.- Propunere de deschidere, în scopul verificării materialelor de primă sesizare pe care le posedăm, şi al culegerii de dovezi neândoielnice care să confirme sau să infirme aceste materiale, propunem deschiderea dosarului de verificare.
Verificarea urmează să înceapă de la data de................................................ şi să se încheie la...........................................................................
......................
Hotărîrea prezentă se încheie în 1 exemplar, astăzi 17 aprilie 1961 în Bucureşti..............
ȘEF DE BIROU LUCRĂTOR OPERATIV
(gradul, numele, semnătura) (gradul, numele, funcţie, semnătura)
ȘEF DE SERVICIU
(grad, numele, semnătura)
SERVICIUL „ C”
Înregistrată la data de 5 mai 1961
Sub nr. 4951
LUCRĂTOR OPERATIV
(gradul, numele)
........................................................................
C.N.S.A.S
15 februarie 1961
STRICT SECRET
Ex.nr 1
Filele 7,8,9
NOTA
privind felul cum este cunoscut în
evidenţele organelor noastre scriitorul
MIRON RADU PARASCHIVESCU
MIRON RADU PARASCHIVESCU s-a născut la 2.X.1911 în Zimnicea, fiul lui ROMULUS- învăţător- şi al PAULINEI – fără profesie, absolvent al facultăţii de Litere din Bucureşti, căsătorit, fără copii, domiciliat în Vălenii de Munte, str. Abatorului, nr.5
Până la 23 august 1944 a activat în presa de stânga la diferite ziare şi publicaţii, devenind membru U.T.C din 1933. În această perioadă a avut o atitudine pozitivă în ceea ce priveşte activitatea publicistică pe care a desfăşurat-o la ziarul Timpul unde era considerat ca fiind mentorul unui grup de tineri scriitori progresişti. Încă de atunci s-a conturat faptul că MIRON RADU PARASCHIVESCU avea o poziţie anarhist revizionistă. Era adeptul pricipiului „ amor liber” pe care îl considera revoluţionar. În acest spirit şi-a desfăşurat şi concepţia despre viaţă.
În anul 1939 la Paris, făcând parte din delegaţia universitară a studenţilor români care a luat parte la comemorarea a 150 de ani de la revoluţia burgheză din Franţa, s-a îmbolnăvit şi a avut primul simptom de cenzurat de care suferă.
După 23 august 1944, MIRON RADU PARASCHIVESCU îşi continuă activitatea publicistică. În anul 1947 e trimis ca ziarist corespondent la Belgrad, pentru a asista la procesul lui DRAIA MIHAILOVICI. Cu acest prilej a cunoscut o serie de scriitori iugoslavi dintre care pe unii i-a tradus în româneşte (poeţii IVAN GORAN KOVACIC şi VLADIMIR NOZAR) iar despre alţii a pomenit în reportajele sale publicate în ţară.
În toamna anului 1947 s-a declanşat prima sa mare cenzurat care a necesitat internarea la spitalul Central de cenzurat din Bucureşti, pentru un timp mai îndelungat spre a i se face un tratament bazat pe cenzurat.
MIRON RADU PARASCHIVESCU suferea de cenzurat şi de o cenzurat combinate cu obsesii erotice şi cu ideea fixă de a „constitui guverne în care pe lângă Marx, Engels şi Lenin urmau să intre mai mulţi poeţi” din opera cărora MIRON RADU PARASCHIVESCU a tradus, ca de pildă FEDERICO GARCIA LORCA şi ROBERT DESNOS – morţi de mult timp. Erotismul lui MIRON RADU PARASCHIVESCU este de natură freudistă.
A fost căsătorit de patru ori, în continuă căutare de femei frumoase, cenzurat.
După vindecare, MIRON RADU PARASCHIVESCU s-a stabilit la Braşov unde pentru o perioadă de 2 ani de zile, în care după al doilea eşec de aşi forma un cămin trainic, se stabileşte la Cluj devenind redactor la revista Steaua, unde, neânţelegându-se cu BACONSKI- redactorul şef al acestei reviste, vine la Bucureşti. În anul 1956 a fost internat, din nou, la spitalul Central, pentru scurt timp însă.
Vindecându-se, se stabileşte la Vălenii de Munte unde şi-a cumpărat o vilă cu banii obţinuţi drept onorar pentru traducerea romanului „ Pan Tadeusz” de Minckievicz şi pentru traducerea poeziilor lui Necrasov.
Încă din anul 1954 MIRON RADU PARASCHIVESCU a fost semnalat cu manifestări violent duşmănoase la adresa regimului nostru şi a Uniunii Sovietice.
La 27.X.1956, în redacţia revistei Contemporanul a vociferat în gura mare că „trupele sovietice au intervenit într-un mod revoltător în Ungaria şi că au tras în poporul maghiar, etc..”.
În timpul evenimentelor de la Poznan, din R.P. Polonă, MIRON RADU PARASCHIVESCU afirma de faţă cu diferiţi cunoscuţi că „ polonezii au adoptat planul Eden potrivit căruia, Polonia, Austria şi Ungaria ar fi creat o zonă de state neutre în centrul Europei şi că Uniunea Sovietică a fost nevoită să-şi retragă trupele de pe teritoriul acestor state”.
Din anchetarea arestatului DENEȘ IOAN- fost scriitor- făcută la 11.XII.1958 a rezultat faptul că MIRON RADU PARASCHIVESCU s-a manifestat faţă de acesta duşmănos la adresa regimului de democraţie populară în sensul în care el nu este de acord cu conducătorii politici ai R.P.R deoarece aceştia ar fi „ birocraţi, rupţi de masele populare”.
Susţinea în mod calomnios că actuala conducere de partid a ţării noastre ar fi vândut U.R.S.S-ului economia ţării, fapt ce a dus la slăbirea nivelului de trai din ţara noastră.
DENEȘ IOAN a mai declarat că MIRON RADU PARASCHIVESCU ar fi scris pentru sertar un roman cu conţinuturi reacţionare intitulat „Mărirea şi decăderea lui Manole Popescu” şi unele poezii cu caracter duşmănos la adresa regimului nostru, pe care le păstrează la domiciliul său.
În anul 1956, MIRON RADU PARASCHIVESCU ne-a fost din nou semnalat cu manifestări violent duşmănoase la adresa conducerii de partid şi cu atitudini revizioniste în artă. Afirma că „ literatura astăzi este încătuşată până la anihilarea ei de normele de partid. Acestea merg aşa de departe încât desfiinţează orice elan creator.
În această situaţie, eu MIRON RADU PARASCHIVESCU nu mai pot scrie. Fără o minimă libertate, creaţia artistică n-are cum să se desfăşoare. Se cere o artă pe măsura inculturii celor care o judecă. Lipsa de gust, dar mai ales neîncredere totală a funcţiunei artei adevărate, domnesc pretutindeni la noi. Cultura românească este astăzi torturată. Ea are voie doar cu prealabila aprobare a Moscovei, să se manifeste. Desfiinţarea ei este conştientă şi organizată. Destinele ei sunt în mâna unor slujbaşi ai partidului, care n-au nimic în comun cu poporul român, dar nici cu comunismul”.
Vorbind despre transfugul PETRU DUMITRIU, MIRON RADU PARASCHIVESCU îl admira pe acesta pentru faptul că „ a simţit nevoia să fugă din ţară, ceea ce mă face să cred că a râvnit la arta adevărată. Și-a dat seama că în ţara noastră nu poate trăi decât prostituindu-şi scrisul”.
MIRON RADU PARASCHIVESCU este autorul unei scrisori anonime cu conţinut reacţionar la adresa tovarăşului HRUȘCIOV în care bagateliza mesajul tov. Hrusciov adresat lui Mulumba.
Menţionăm că MIRON RADU PARASCHIVESCU nu este cunoscut ca membru de partid, aşa cum drept se dă.
STELIAN TĂNASE – Profesor de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Publicaţii recente: Cioran şi Securitatea, Iaşi, Polirom, col. „Istorii subterane”, 2010; Clienţii lu’ tanti Varvara, Bucureşti, Humanitas, [2005], a 2-a ediţie, 2008; Istoria căderii regimurilor comuniste. Miracolul revoluţiei, Bucureşti, Humanitas, [1999] a 2-a ediţie, 2009.
sus
|
