Imigraţie/Emigraţie

Uniunea Europeană la răscruce
între politica migraţiei şi asigurarea securităţii individului

 

LIVIA TODIRICĂ
[Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca]

Abstract:
The article aims to see to what extent the European People’s Party is still a Christian-democrat party federation or has become a rather mild-conservative one. The question will be answered by analysing five EPP party programes, from the 1992 Basic Programe, to the 2009 election document.

Keywords: EPP, Christian-democracy, conservatism, party program

Provocări ale globalizării: migraţia excesivă şi insecuritatea umană

Globalizarea trasează o nouă eră care se ridică pe ruinele vechii perioade a Războiului Rece. Se hrăneşte dintr-o economie mondială în curs de a deveni globală sub presiunea dezvoltării masive a tehnologiei, a telecomunicaţiilor şi a transporturilor transcontinetale. Mai mult decât atât, ea erodează graniţele dintre politica externă şi internă, dintre economie şi securitate. ¹ Pe de altă parte, extinderea Uniunii Europene dă posibilitatea cetăţenilor ţărilor membre, să aspire la un nivel de trăi perceput ca fiind mult mai ridicat în ţările UE. Una dintre consecinţele acestor două procese este creşterea fluxurilor migratorii dinspre est spre vest, în special dinspre Europa Centrală şi de Est, dar şi Asia Centrală şi Africa spre Occident.²

Altfel spus, în actualul mediu de securitate, globalizarea riscurilor şi ameninţărilor a determinat mutarea accentului pe securitatea individului şi implicit, pe securitatea comunităţii. De aceea, se poate aprecia că securitatea umană este o resursă extreme de importantă a vieţii cotidiene ce îi permite individului şi societăţii să-şi înfăptuiască aspiraţiile şi idealurile.³

Ca urmare, mecanismele de control ale statului modern sunt ce în ce mai multe şi mai subtile. „Cetatea Europa” se schimbă într-o zonă de supraveghere care face uz de tehnici destul de inovatoare. Călătoriile bona fides sunt de domeniul trecutului; în prim-plan aflându-se noile iniţiative high-tech (cum ar fi scanarea irisului, senzorii de căldură, detectoarele de dioxid de carbon etc) în speranţa că dorinţa de siguranţă poate fi combinată (încă!) cu libertatea de circulaţie a tuturor cetăţenilor.⁴ Vorbim, aşadar de „e-frontiere”. Globalizarea are loc, dar nu face nici o deplasare mai uşoară. UE a eliminat frontierele sale interne, dar şi-a întărit limitele exterioare.

Desfiinţarea frontierelor interne ale UE a crescut necesitatea pentru controlul frontierelor din zona Schengen, în prezent aceasta acoperă aproximativ 8000 km de frontiere terestre şi 43000km de frontiere maritime. Există aproximativ 600 aeroporturi cu zboruri extra-Schengen.Aproximativ 250 de milioane de pasageri pe an trec peste aceste frontiere terestre, peste 70 milioane peste mare şi aproximativ 390 milioane prin aer.⁵

„Cu cât este mai puternic Statul, cu atât mai liber este individul.”
Vladimir Putin

Fenomenul nu este nou pentru perioada post-Razboi Rece,doar amploarea să este diferită deoarece în perioada comunismului migraţia era foarte bine controlată, în sensul menţinerii cetăţenilor în ţara de origine. Evident că migraţia, şi aici ne referim în mod special la cea ilegală exista, însă căderea regimului opresiv a deschis graniţele făcând astfel, că numărul celor care migrează, să crească.⁶

Fluxurile de imigranţi şi numărul mare de cereri de azil politic în Europa au forţat guvernele să ia decizii controversate. Înainte de a trece mai departe şi de a explica acest fenomen, trebuie făcute câteva clarificări conceptuale. Astfel, prin „migraţie înţelegem un fenomen complex ce consta în deplasarea unor persoane dintr-o arie teritorială în alta, urmată de schimbarea domiciliului şi/sau de încadrarea într-o formă de activitate în zona de sosire.”⁷

Din punct de vedere demografic, prin raportare la o populaţie dată, se disting două forme de migraţie: imigraţie şi emigraţie; cu alte cuvinte, ansamblul intrărilor şi ieşirilor de persone. Orice migrant este imigrant pentru ţara de destinaţie şi emigrant pentru ţară din care provine.⁸

Cu alte cuvinte, o diversitate de oameni, în mod inevitabil, implică statute sociale diferite.Astfel, unele grupuri vor deveni superioare altora. Discriminare inter-rasială sau etnică variază de la loc la loc, în funcţie de contextul social, istoric, cultural său religios. Un bun exemplu poate fi constitui de gripajele procesului de unificare culturală care sunt de natură culturală (identitară şi religioasă): „A vorbi despre identitatea europeană fără a vorbi despre identitatea naţională înseamnă a bate din palme cu o singură mână”.⁹

Se vrea o Europă unită care să găzduiască sub „umbrela ei protectoare” pe toţi cetăţenii, să le asigure un nivel de trăi cât se poate de ridicat,să vegheze la bunăstarea economică a statelor membre. Se promovează intens principiul de „Unitate în diversitate”. Și totuşi, se observă cu ochiul liber deficitul solidarităţii europene. Următoarele exemple vin drept argumente solide în completarea celor afirmate:
1. Criza statului bunăstării, exprimată prin refuzul statelor bogate de a ajuta statele sărace (mai ales din Est)
2. Lipsa de solidaritate faţă de războiul din Irak
3. Problema migraţiei şi a „populismului”
4. Apare în discuţia raportul dintre unitate şi diversitate religioasă; locul Islamului şi provocările pe care acesta le aduce ¹⁰

Contrar celor afirmate în Tratatul de la Amsterdam şi anume că „statele membre ale UE vor garanta persoanelor care urmăresc obţinerea statutului de refugiat în UE un nivel de protecţie pe baza unor standarde ridicate şi cu respectarea acestor obligaţii […] vor asigura accesul solicitanţilor de azil, beneficiarilor de protecţie internaţională şi membrilor familiilor acestora la o formă de protecţie şi la justiţie, la integrare socială şi la piaţa forţei de muncă, cu respectarea deplină a principiului nediscriminării.”¹¹ este destul de dificil pentru un nou-venit să se integreze într-un alt mediu, mai ales dacă este etichetat ca fiind „refugiat economic”. Aşadar, migraţia necontrolată reprezintă o sursă de insecuritate deoarece ea amplifică violenţa rasială şi xenofobă şi favorizează criminalitatea transfrontalieră organizată ( aici ne referim cu precădere la traficul de persoane: minori, tinere din categorii sociale defavorizate, cetăţeni forţaţi să lucreze la negru etc). Sunt cunoascute opiniei publice cazurile imigranţilor români din Italia, Marea Britanie, Spania, Franţa, ţările scandinave care au stârnit locuitorilor ţărilor respective reacţii, uneori, agresive.¹²

Mă întreb: suntem sau nu suntem vizibili, ca stat membru U.E pe scena europeană? Deşi, de facto şi de jure suntem, realităţile par să infirme acest lucru. Nu se poate vorbi nicidecum de o integrare a imigranţilor atâta timp cât comunitatea respectivă îi priveşte cu dispreţ, reticenţă şi are prejudecăţi formate ca urmare a imaginii ţării în presa internaţională. De exemplu iată cum sunt priviţi românii în Europa: „Mi-e silă de români. Nu-i vreau nici suflaţi cu aur!”, „ultimii peregrini ai Europei”, salvarea Europei de „cerşetoria cu colorit naţional”, „La ce vă aşteptaţi de la nişte români?”.¹³

Discrepanţele dintre politica guvernelor naţionale şi politica instituţiilor europene sunt din ce în ce mai nuanţate. Deşi se încearcă o jugulare a fenomenului migraţiei, lucrurile merg extrem de încet şi de greoi. Principiul subsidiarităţii nu prea ajută la bună funcţionare a mecanismelor. Orgoliile naţionale, interesele marilor puteri europene şi conceptul raison d’etat încă primeazăşidictează politicile în cadrul U.E.

Politica migraţiei vs. politica securităţii

Politica în domeniul migraţiei a devenit, de asemenea şi mai încurcata după evenimentele din 9/11; the War on Terror a luat amploare. Îngrijorarea cu privire la poziţia faţă de musulmanii din Europa a crescut de asemenea. Politicile de migraţie şi de integrare au fost ambele „securizate”. Ca urmare, trei discuţii au devenit tot mai interdependente.

Prima discuţie se referă la migraţia politică şi este principala cauză a problemele menţionate mai sus, şi anume, fluxul de migranţi şi separarea străinilor „de dorit” şi „de nedorit”.¹⁴

A doua discuţie este despre politica de integrare şi este dominată în mass-media şi politică de întrebări şi probleme legate de coeziunea socială şi de integrare civică în rândul nou-veniţilor (variind de la obligaţia de a asimila cultura la dreptul de a participa economic).

Cea din urmă discuţie face referire la politica de securitate, în special cea cu privire la controlul de frontieră în ţările din Europa şi a limitelor exterioare ale spaţiului Schengen.¹⁵

Prin urmare, în anul 2006 Consiliul European consulativ plasează în rubrica de „securitate a frontierelor” şi migraţia ilegală, alături de arme şi contrabandă de droguri. De teama de spionajului sau abuzului de cunoştinţe pe care le-ar putea dobândi (poate, de exemplu, să fie utilizate pentru programele atomice sau bioterorismul) această categorie de imigranţi a devenit un permanent element al politicii. De asemenea, faptul că migranţii sunt supuşi unei examinări în ţara de origine înainte de a pleca în alte statele membre este o componentă a politicii de integrare.

Măsuri au fost stabilite şi prin Pactul European privind imigraţia şi azilul:
• implementarea unor politici eficiente în domeniul migraţiei legale, cu respectarea principiului preferinţei comunitare;
• privilegierea migraţiei circulare şi evitarea brain-drain-ului din statele în curs de dezvoltare;
• eliberarea exclusivă de vize biometrice, începând cu 1 ianuarie 2012;
• instituirea unei metode de intervenţie solidară cu un stat membru confruntat cu un aflux masiv de solicitanţi de azil;
• favorizarea relocării în interiorul Uniunii a persoanelor plasate sub protecţie UNHCR;

Fenomenul nu este nou pentru perioada post-Razboi Rece,doar amploarea să este diferită deoarece în perioada comunismului migraţia era foarte bine controlată, în sensul menţinerii cetăţenilor în oferirea de facilităţi de migraţie legală pentru cetăţenii statelor partenere; consolidarea capacităţii statelor terţe de luptă împotriva migraţiei ilegale etc.¹⁶

Migration Machine

Utilizarea de termenului de „migration machine”¹⁷ are loc astăzi într-un context extrem de politizat şi polarizat. În toate ţările europene, în ultimii 15 ani, politica referitoare la migraţie a devenit una dintre cele mai controversate subiecte de pe agendă. Discuţii despre migranţii doriţi şi cei nedoriţi, despre separarea migranţilor care cer azil din motive umanitare faţă de de cei care, în limbajul comun, sunt numiţi „refugiaţi economici” reflectă o birocraţie excesivă,o dilemă a guvernelor naţionale care fac fie prea multe, fie prea puţine pentru a reuşi să implementeze o strategie menită să stopeze fenomenul.

Un lucru este cert: migraţiile au produs schimbări sociale dramatice. Autorităţile centrale se tem de consecinţele pe care aceste valuri de refugiaţi le pot avea asupra sistemului economic şi social din ţara lor, lar şi la nivel de Uniune.

Sistemul de politici, care este în curs de elaborare astăzi este din ce în ce mai asemănător cu o „maşinărie”.¹⁸ Această maşinărie combină realitatea socială şi cea tehnică; este o construcţie care constă nu numai din high-technology, dar şi din politicieni, factori de decizie, funcţionari publici, ofiţerii vamali şi poliţia de frontieră. Rezultatul este o gigantică reţea transfrontalieră, bazată pe tehnologie, influenţata de maşinăria politică, ce are drept scop reglementarea circulaţiei străinilor în în spaţiul Uniunii Europene.¹⁹

Cu toate acestea, există pericolul ca politica de migraţie să fie pe nedrept privită ca o maşinărie care poate fi utilizată facil, atât de către politicienii, cât şi de funcţionarii publici. Este suficient ca un buton să fie apăsat şi politica s-a modificat. Instrumente de punere în aplicare nu permit să fie îndreptate mecanic şi este, de asemenea, discutabil dacă acest lucru ar fi de dorit. Se pune prea mult accent pe implementarea tehnică a sarcinilor creându-se astfel o birocraţie excesivă, uneori iresponsabilă pentru acţiunile sale. În al doilea rând, maşinăria migraţiei este o maşinărie politică impersonală care fără nici o intervenţie umană, îşi desfăşoară activitatea cu minim de empatie pentru cei în cauză.

Ca o consecinţă, în aceste zile o formă mai largă de supraveghere face parte din repertoriul utilizate de guverne pentru a păstra un oarecare control asupra populaţiei. În primul rând ne referim aici la, proliferarea procedurilor şi practicilor pentru a supraveghea fluxul de indivizii ce trec frontierele. Iar apoi, la controlul (de tip Big Brother, Little Sister sau Voice Inside) asupra distribuirii sarcinilor ce vizează monitorizarea şi înregistrarea activităţii la frontiere.²⁰

Migranţii: prieteni sau potenţiali concurenţi pe piaţa muncii?

Săracii lumii bat la uşa celor bogaţi.Fortăreaţa Europa încă rezistă, fără să ştie însă că la graniţele sale, în special cele de la est şi vest, migraţia ilegală capătă proporţii covârşitoare. Aceşti străini nevinovaţi îşi căuta cu disperare un loc de muncă, de cele mai multe ori ajungând să lucreze ca necalificaţi.²¹ Mână de lucru ieftină şi faptul că imigranţii sunt dispuşi să lucreze aproape orice pentru a-şi asigura în nouă „patrie mamă” un trai superior celui din ţara de origine, cauzează perturbări sociale şi economice. Pe termen lung, rata şomajului va creşte considerabil iar indicele dezvoltării umane (măsură comparativă a speranţei de viaţă, alfabetizării, învăţământului şi nivelului de trăi) va suferi modificări vizibile.

Capitalul uman este ultima resursă a secolului XXI, şi toate societăţile dezvoltate se confruntă cu o cerere în exces a pieţei pentru forţa de muncă calificată; condiţie care nu este îndeplinită de forţa de muncă locală şi nici de sistemul educaţionalal al ţării respective. Surprinzător, un studiu făcut de Centrul pentru Cercetarea Politicilor Economice şi publicat de către Oxford University Press ajunge la concluzia că imigraţia este în mare măsură benefică pentru ţările gazdă.²²

Aşa cum am văzut, libera circulaţie reprezintă o constantă şi chintesenţa preocupărilor Uniunii Europene. Astfel apare o întrebare iminentă: de ce libera circulaţie este atât de importantă? În general vorbind, integrarea, migraţia transfrontalieră în Europa – este încadrată şi susţinută comerţul internaţional, într-o piaţă unică şi fără restricţii. Astfel, relaţiile din cadrul Uniunii se sudează şi mai bine, iar economia înfloreşte nestingherită. Iată unul din motivele pentru care, instituţiile europene nu se grăbesc să implementeze o politică a migraţiei solidă şi bine pusă la punct.

Un alt argument economic a ajuns în prim-plan mai recent: mobilitate populaţiei. Ea este deosebit de productivă atunci când echivalează cu „brain-drain”.

În timp ce doctrina liberei circulaţii s-a fost născut, în 1950, din necesitatea de a facilita migraţia clasei muncitoare de la sud. În ultimul deceniu, noţiunea de „liberă circulaţie” se axează pe încurajarea utilizării cât mai eficiente a forţei de muncă educată şi cu înaltă calificare. Ambiţia este de a promova o utilizare crescută a capitalului uman european (cu precădere din Europa Centrală şi de Est) în Europa Occidentală., ca un mijloc de „a face din U.E cea mai dinamică şi mai competitivă economie”.²³

Pe de altă parte, dezvoltarea unei identităţi europene ar putea fi extreme de convenabilă; astfel s-ar evita tensiunile asociate cu deţinerea a două identităţile distincte: teritorială şi naţionala. În altă oride de idei, nu se mai pune accentul pe individ ca fiinţă unică şi irepetabilă, ci mai degrabă se urmăreşte schimbarea percepţiilor individului cu privire la apartenenţa sa la un grup. Toate aceste schimbări, sunt induse de transformările pe care contextul socio-cultural le-a suferit şi în care cetăţeanul se deplasează ca actor.

Identitatea este văzută ca un proces dinamic şi nu o parte profundă şi ascunsă a sinelui, o cunoaştere şi o redefinire a graniţelor dintre „noi” şi „ei” în situaţii particulare. Astfel, rezultă că identitatea este multiplă se referă, acum, la apartenenţa la un grup de persoane.²⁴

Deci, identitatea europeană nu desemnează acel sentiment de apartenenţă sau ataşament în sine ci mai degrabă de conştientizare a acesteia. Astfel, fiecare dintre noi este european şi nu român, german, italian, englez etc. Ideea în sine este bună, dar raportându-ne astfel... nu ne vom întreba peste 20 de ani, oare cine suntem? Au reuşit statele member ale U.E să traseze politici atât de stabile încât să poată supravieţui principiul „Unitate în diversitate?”. Sau timpul îşi va pune amprentă şi va eroda tocmai ceea ce ne face să fim diferiţi şi unici în spaţiul european: cultura, limba, tradiţiile, mentalităţile fiecărui stat membru din cele 27.

Un lucru este cert, pentru a fi viabilĂ, Europa unitĂ va trebui sĂ consacre „dreptul la diversitate” şi „dreptul la solidaritate”. Aceasta înseamnĂ a lega concurenţa cu justiţia, eficienţa cu generozitatea şi respectul diversităţii cu egalitatea şanselor.²⁵

În loc de concluzii... câteva remarci!

Migraţia a devenit în ultimii ani un subiect prioritar pe agendele interne sau externe europene. Există în prezent aproximativ 192 de milioane de oameni care trăiesc în afara locului lor de naştere, deci aproximativ trei procente din populaţia lumii. Discursul privind migraţia implică mai multe perspective. Există o recunoaştere tot mai mare că migraţia este o componentă esenţială şi inevitabilă a vieţii economice şi sociale ale fiecărui stat, şi că migraţia ordonată, bine gestionată poate fi benefică atât pentru persoane fizice şi societăţi, cât şi pentru factorii de decizie. Este necesar să se dezvolte o înţelegere globală a fenomenului multidimensional al migraţiei, cu scopul de a-l gestiona în mod eficient. O abordare cuprinzătoare şi de cooperare pentru gestionarea migraţiei internaţionale este necesară pentru a face faţă presiunilor de migrare a acestui secol. Ea va include politici şi programe pentru migraţie şi dezvoltarea, facilitarea migraţiei, reglementarea migraţiei, şi pentru migraţia forţată.²⁶

Procesul aduce cu sine atât privilegii cât şi inconvenienţe. Privilegii precum creşterea substanţială a produsului intern brut şi a nivelului de trăi în ţările care sunt destinaţii ale imigranţilor. Cât despre inconveniente, ne referim mai exact la tensiunile ce se creează în climatul psihosocial al comunităţii atunci când apar „noii veniţi”, mai ales dacă între aceştia există diferenţe de ordin religios, etnic, cultural substanţiale.

În concluzie, nu este greu de înţeles de ce oamenii din regiunile mai sărace ale globului doresc să migreze în mai multe ţări prospere. Regula de fier a migraţiei, care a guvernat de la începutul timpurilor are la bază îmbunătăţirea nivelul de trăi, dorinţa părinţilor de a da copiilor oportunităţi mai bune pentru a se dezvolta profesional şi educaţional, pentru a scăpa de sărăcie, foamete etc. Globalizarea economică, proliferarea afacerilor internaţionale, cererea în creştere pentru mobilitatea profesioniştilor aduc cu ele noi fenomene. Provocarea pentru toate ţările europene este cum să reglementeze şi să gestioneze în mod eficient aceste mişcări migratorii pe scară largă astfel încât fiecare individ să se poată bucura de şanse egale, de respectarea drepturilor şi libertăţilor şi nu în ultimă instanţă, de tot ceea ce Uniunea Europeană îi poate oferi.

Bibliografie
DIJSTELBLOEM, Huub, MEIJER, Albert, Migration and the new technological borders of Europe, The Netherlands: Palgrave Macmillan, 2011.
FAVELL, Adrian, RECCHI, Ettore, Pioneers of European Integration, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing Limited, 2009.
MANCI, Ioan, Introducere în studii de securitate şi strategice, Cluj-Napoca: Suport de curs, Facultatea de Istorie şi Filozofie, Universitatea Babes-Bolyai, 2011.
SARCINSCHI, Alexandra, Migraţie şi securitate, Bucureşti: Ed. Universităţii Naţionale de Apărare Carol I, 2008.
TRONCOTA, Cristian, Neliniştile insecurităţii, Bucureşti: Ed. TRITONIC, 2005.
ZIMMERMANN, F., Klaus, What Do We Know About European Migration?, New York: Oxford University Press,2005.
MATEAS, Mihai, La ce vă aşteptaţi de la nişte români?, http://www.adevarul.es/stiri/actualitate/ce-va-asteptati-niste-romani
SEVERIN, Adrian IDENTITATE EUROPEANĂ – IDENTITATE NAŢIONAL STATALĂ, http://www.mdrl.ro/_documente/info_integrare/romania_si_viit_europei/identitate.htm
Ministerul de Afaceri Externe - http://www.mae.ro/node/1653
Organizaţia Internaţională pentru Migraţie – http://www.iom.int/jahia/Jahia/about-migration/lang/en
Cetăţenie şi identitate naţională/religioasă în Uniunea Europeană, leader. http://Viitorul.org/public/149/ro/Cetăţenie%20si%20identitate%20in%20UE.ppt

LIVIA TODIRICĂ – Universitatea Babeș-Bolyai, Studii de Securitate.

 sus