Eveniment

Dezbaterile „Sfera Politicii”,la Universitatea „Petre Andrei” din Iași

 

SUZANA SEMENIUC
[iasuluniversitar.ro, University Press]

„Gândiţi-vă ce ar fi fost Brătienii, care nu erau deloc charismatici, dacă ar fi trăit în acest secol al imaginii, în care televiziunea a personalizat politica. Dacă acum 100 de ani erau cei mai puternici oameni din România, azi, probabil, ar fi fost ultimii membri ai filialei ieşene a PNL”. Un exerciţiu de imaginaţie expresiv, propus de directorul revistei „Sfera Politicii”, Stelian Tănase, la Conferinţa Naţională „Mass-media şi democraţia în România postcomunistă”, care concentrează subiectul dezbaterii ce au avut loc, la sfârşit de noiembrie 2010, în Aula Magna a Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi.

La evenimentul organizat de Revista „Sfera Politicii” şi Facultatea de Știinţe Politice şi Administrative din cadrul Universităţii „Petre Andrei”, moderat de Conf.univ.dr. Daniel Șandru, au mai participat, din partea revistei, Prof.univ.dr. Alexandru Radu, redactor-şef şi Lect. univ.dr. Sabin Drăgulin, secretar general de redacţie. Aceştia au discutat cu cititorii ieşeni despre „dictatura” imaginii, politica de prompter şi lavalieră, etică şi „moguli”, societate civilă şi vot uninominal.

„Nu cred că generaţiile care au urmat apariţiei televiziunilor sunt mai informate şi cunosc mai bine situaţia lumii sau a omului decât cele de la începutul secolului”, a spus Prof.univ.dr. Stelian Tănase. Acesta a explicat cum prezenţa sau absenţa imaginilor şi rating-ul fac, de fapt, agenda publică a politicienilor şi a societăţii în general. Prezent la discuţii, Prof.univ.dr. Liviu Antonesei, scriitor şi publicist, a venit cu o soluţie şi pentru parlamentarii-vedetă: „Eu aş propune ca politicienii să fie aleşi în funcţie de audienţe şi să fie plătiţi doar pe drepturi de autor”.

Cum precizările despre profit şi presiunea pentru rentabilizarea produselor prezentate telespectatorilor, potenţialii votanţi, au adus în discuţie şi etica jurnalistică, s-a abordat şi subiectul „legea presei”. „Sunt împotriva unei astfel de reglementări, în primul rând că, pentru a o vota, parlamentarii ar trebui mai întâi să ştie cu ce se opcupă mass-media, ceea ce la noi nu e cazul”, a replicat Stelian Tănase. Întrebat însă despre oportunitatea unei legi anti-trust, acesta a spus deschis că, „dacă aş fi la putere, prima lege pe care aş da-o ar fi o astfel de lege”. O parte dintre profesori şi jurnalişti au ridicat şi problema folosirii celebrei „presiuni a patronatelor” ca o justificare pentru lipsa de etică şi profesionalism, subliniind că „presa se comportă ca partidele politice: vrea doar puterea, fără să-şi asume şi eşecurile”. Un alt aspect susţinut de unii participanţii la dezbatere a fost „datoria mass-media de a forma publicul”. În replică, directorul revistei „Sfera Politicii” a spus că „jurnalistul trebuie să informeze, nu să educe”. Cît despre calitatea informaţiei, opinia publicistului Liviu Antonesei a fost că „problema nu e existenţa ştirilor de ora 5, fiindcă există un public pentru ele, dar dacă ştirile de la 7 sunt ca cele de la 5, atunci e o problemă”.

De la mass-media la activismul social

Într-un dialog cu jurnaliştii ieşeni, Prof.univ.dr. Alexandru Radu şi Lect.univ.dr. Sabin Drăgulin au abordat problema societăţii civile româneşti la 20 de ani de la schimbarea regimului. „Societatea românească nu are încă structurate formule de activism social. Dacă partide mai avem, dacă instituţii am mai construit după ’90, societatea civilă a involuat”, a spus redactorul-şef al revistei „Sfera Politicii”. Lect.univ.dr. Sabin Drăgulin a dat şi o explicaţie acestei stări de fapt: „Noi nu am avut experienţa Poloniei, a Ungariei, a Cehiei, în care se formase o societate civilă puternică în interiorul sistemului comunist. Ar mai fi un aspect. În 1989 România avea 22 de milioane de locuitori. Câţi au ieşit în stradă? 500 de mii? Dorinţa ascunsă a maselor era «hai să muncim ca în comunism şi să trăim ca în capitalism»…”, a argumentat acesta.

În privinţa votului uninominal, Sabin Drăgulin a precizat că „acesta, ca principiu, ar fi trebuit să responsabilizeze politicienii în raport cu propriul electorat. Numai că votul uninominal a fost aplicat unei populaţii cu o slabă pregătire politică şi participativă, în general”. Alexandru Radu a adăugat, referitor la subiect, faptul că „după 1990, în majoritatea statelor est-europene, tendinţa, cumva firească, a fost aceea a adoptării sistemului de vot proporţional, poate şi ca o reacţie la votul majoritar cu care oamenii erau obişnuiţi. Noi am practicat acest tip de vot, cu bune, cu rele, şi a început să funcţioneze în timp, cam din 2000. În acest context, cred că soluţia era păstrarea acestui sistem, cu introducerea unui mecanism care să facă o legătură mai directă între politician şi cetăţean: un vot preferenţial pe listă.”

SUZANA SEMENIUC - Doctorand în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

 sus