Mass-media şi democraţia în România postcomunistă

Aspecte etice ale publicării sondajelor de opinie
 

GEORGETA CONDUR
[„Petre Andrei” University of Iaşi]

Abstract:
Since the widespread use of opinion polls in Romanian political campaigns began in the 1990s, there has been legitimate worry about their impact on the vote and, consequently, concerning the risks of lack of ethics in polling and journalism. In this article, I shall first present eight common types of misconduct related to poll reporting, and then briefly examine how the National Audiovisual Council reacts to such problems.

Keywords: public opinion surveys, poll reporting, ethics, bandwagon, National Audiovisual Council

În România, care a importat rapid modelele de marketing politic din Vest, se vorbeşte şi se uzează destul de frecvent de cercetări ale pieţei politice. Câteodată, însă, pare a fi mai mult o modă, decât o reală înţelegere a potenţialului şi utilităţii lor. Se apelează cu predilecţie la un singur tip de cercetare (sondajul de opinie), punându-se accent aproape exclusiv pe intenţia de vot şi, în plus, cercetările par să fie utilizate mai mult ca instrument de persuadare, decât în scopul lor originar, cel de a strânge informaţii care să permită organizaţiei să ia decizii mai bune, în cunoştinţă de cauză¹.

Analizând strict activitatea de publicare a sondajelor de opinie, am identificat opt tipuri mai răspândite de probleme de natură etică, care pot surveni în mod independent sau grupate.

A. Folosirea deliberată a sondajelor de opinie pentru a declanşa efectul bandwagon

Au fost descrise două tipuri de reacţii (antagonice) la publicarea sondajelor de opinie: efectul bandwagon, prin care unii alegători prind „trenul victoriei” din mers şi votează cu acel candidat sau partid care se află în frunte în sondajele preelectorale, dar şi efectul underdog, ce presupune apariţia unui val de simpatie îndreptat către candidatul pe care sondajele îl clasează ca înfrânt.

Încă nu există un consens printre specialişti asupra existenţei şi importanţei celor două efecte în influenţarea votului concret. Unele studii susţin că ele există şi că, în anumite condiţii, pot fi chiar semnificative (Skalaban², 1988; Goidel & Shields³, 1996; Schmitt-Beck⁴, 1996; Mehrabian⁵, 1998 etc.). În general, lucrările care abordează acest subiect prezintă atât studiile care susţin că au pus cele două efecte în evidenţă, cât şi pe cele care argumentează teza opusă, admiţând că, până în prezent, dovezile ştiinţifice sunt încă insuficiente, contradictorii sau neconcludente⁶.

Aşadar, chiar dacă acceptăm ideea că publicarea sondajelor poate influenţa rezultatele alegerilor, este greu de anticipat cu precizie cât de importante vor fi consecinţele şi în ce sens. Cu toate aceste consideraţii care ar îndemna la prudenţă, analiza practicii publicării sondajelor de opinie ne arată că în România majoritatea politicienilor, consultanţilor şi jurnaliştilor pare să supraestimeze efectul bandwagon.

Indiferent dacă aceste efecte contează sau nu, însăşi ideea că cercetările sunt transformate în instrumente directe de persuadare ridică probleme de etică, iar credinţa nestrămutată în bandwagon a multor actori politici creşte riscul ca piaţa să fie invadată, mai ales în timpul campaniilor electorale, de rezultate falsificate.

B. „Scurgerea” de informaţii către presă

Există practica, nu dezinteresată, ca unii politicieni să faciliteze accesul jurnaliştilor la anumite rezultate ale unor sondaje de opinie declarate confidenţiale (reale sau false). Consider că efectele unor astfel de tehnici sunt, totuşi, nesemnificative, căci orice jurnalist serios se fereşte de prezentarea unor date neverificate şi neasumate.

Uneori, politicienii sau partidele comandă anumite sondaje de opinie realizate de institute reputate, cu care semnează contracte ce includ clauze de confidenţialitate, după care folosesc cercetarea reală ca pretext sau paravan pentru a transmite „pe surse” date false. Crespi şi Mendelsohn spun că, pentru a se proteja de astfel de practici şi pentru a descuraja fenomenul, mulţi pollster-i americani îşi avertizează clienţii că, dacă apar scurgeri de informaţii, dacă se modifică sau se utilizează datele prin scoatere din context, vor da publicităţii întregul raport de cercetare⁷. Consider că o astfel de atitudine ar fi binevenită şi pentru sociologii români.

C. Publicarea unor sondaje fără a transmite informaţii de bază despre acestea

Legile care reglementează procesele electorale din România şi deciziile Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) impun ca publicarea unui sondaj de opinie să includă anumite informaţii: denumirea instituţiei care l-a realizat, data la care a fost efectuat, metodologia utilizată, dimensiunea eşantionului şi eroarea maximă de eşantionare, precum şi solicitantul/plătitorul.

În general, aceste reglementări sunt, cel puţin formal, respectate. Se pot face, totuşi, câteva observaţii. În primul rând, respectarea acestor reguli poate fi urmărită eficient doar în audiovizual, pentru care există o autoritate specializată. Apoi, anunţarea numelui instituţiei nu rezolvă problema identităţii şi profesionalismului acesteia (după cum se va vedea la punctul D). De asemenea, se folosesc, uneori, acronime sau denumiri care nu sunt cunoscute de publicul larg, astfel încât informaţii relevante nu sunt accesibile oricui: de exemplu, se afirmă că s-a folosit metodologia CATI (Computer Assisted Telephone Interview), în situaţia în care mulţi telespectatori nu cunosc faptul că aceasta înseamnă că interviurile au fost realizate telefonic, selecţia făcându-se de cele mai multe ori din listele de telefonie fixă, cu toate discuţiile asupra reprezentativităţii eşantionului care pot decurge de aici.

D. Publicarea unor sondaje de opinie realizate de firme care nu pot fi identificate sau care nu prezintă garanţii de profesionalism

CNA urmăreşte, în general, doar aspectul formal legat de publicarea numelui instituţiei care a realizat sondajul. Însă, dincolo de respectarea acestei prevederi, există situaţii în care entităţile indicate sunt apărute peste noapte sau chiar pot fi numite firme-fantomă (deşi înfiinţate legal, nu pot fi contactate, iar despre activitatea lor anterioară nu se poate găsi mai nimic, nici măcar urme pe Internet). Uneori respectabilitatea este mimată prin utilizarea unor denumiri pompoase sau asemănătoare celor ale unor institute serioase de sondare, fapt de natură a induce opinia publică în eroare.

Un caz relativ recent, care merită dezbătut la acest punct, este cel al sondajului pe tema unor stenograme legate de ALRO, prezentat de Realitatea TV pe data de 1 noiembrie 2010, în cadrul emisiunii „Ora de foc”. Pe Realitatea.net se poate încă găsi înregistrarea emisiunii, precum şi o ştire⁸ prin care publicul este informat că acest sondaj este realizat de Fundaţia Multimedia pentru Democraţie. Nu sunt oferite precizări legate de mărimea eşantionului sau de marja de eroare.

Căutarea pe Internet a denumirii organizaţiei care a realizat cercetarea nu scoate la iveală decât ştiri legate de sondajul menţionat, precum şi referiri fie la o entitate numită doar „Fundaţia Multimedia”, fie la una intitulată „Fundaţia Multimedia - pentru democraţie locală”. Căutarea în Registrul Naţional al ONG⁹ de la Ministerul Justiţiei găseşte aceleaşi persoane juridice, dar niciuna numită „Fundaţia Multimedia pentru Democraţie”. Putem spune că în acest caz s-au respectat parţial şi doar formal prevederile referitoare la publicarea sondajelor de opinie.

E. Publicarea unor sondaje de opinie în perioada în care acest lucru este interzis de lege

Există cazuri în care presa difuzează rezultate ale unor sondaje de opinie după încheierea campaniei electorale până în ziua de vot sau chiar în ziua de vot, înainte de închiderea urnelor. Spre finalul acestei lucrări vor fi prezentate astfel de situaţii, în care CNA a aplicat sancţiuni.

F. Folosirea sondajelor de opinie ca pretext pentru a face publicitate politică în afara perioadei de campanie electorală

În ultimii trei ani, am identificat trei sancţiuni ale CNA pentru prezentarea şi comentarea unor sondaje de opinie într-un mod care a fost interpretat ca transmitere în afara campaniei a unor mesaje cu vădit caracter electoral.

G. Publicarea selectivă a rezultatelor

Este foarte răspândită practica alegerii, spre publicare, doar a rezultatelor considerate favorabile de către beneficiar sau de către instituţia de presă care difuzează ştirea şi eludarea prezentării răspunsurilor la acele întrebări care, deşi ar fi relevante pentru tema cercetată, nu „convin”.

În cazul candidaţilor sau partidelor care au comandat o cercetare, putem admite ca justificare necesitatea de a proteja anumite informaţii, însă în cazul presei selectarea ar trebui făcută strict pe considerente de interes public. Atunci când jurnaliştii publică selectiv rezultatele, nu se poate vorbi de o încălcare a reglementărilor legale, ci situaţia trebuie analizată din perspectiva deontologiei profesionale.

H. Publicarea unor sondaje de opinie cu erori vizibile de chestionar

Unele sondaje de opinie conţin întrebări formulate în aşa fel ori prezentate într-o ordine care poate induce respondenţii în eroare sau declanşează la aceştia anumite mecanisme psihologice cunoscute, astfel încât ei ajung să dea răspunsuri în sensul dorit de cel care realizează sondajul. De asemenea, uneori sunt introduse în lista de răspunsuri precodificate variante care nu s-ar justifica ştiinţific, în scopul de a aduce pe agenda publică anumite idei sau persoane, cu speranţa că, în timp, acestea vor ajunge să fie considerate legitime sau importante (de exemplu, măsurarea repetată a încrederii în persoane nesemnificative, alăturate unor personaje cunoscute).

Dacă unele situaţii pot fi explicate prin lipsă de profesionalism, în altele putem vorbi de o intenţie de modificare a rezultatelor sau chiar de înlocuirea scopului de studiere a unei populaţii cu cel de influenţare a acesteia, caz în care vorbim de push-polls saupseudo-sondaje¹⁰.

Termenul de push-polls desemnează o simulare a unui sondaj de opinie (cel mai adesea telefonic), care nu are drept scop principal culegerea de date, ci persuadarea prin transmiterea de informaţii negative (false sau înşelătoare) referitoare la adversari, sub pretextul efectuării unei anchete sociologice¹¹. Frecvent, acest tip de activitate se asociază cu neprecizarea clară şi corectă a sursei.

În general, aceste false cercetări nu sunt destinate mediatizării, dar se poate întâmpla ca unele sondaje publicate să se situeze la graniţa cu push-poll-urile. Consider că în această situaţie se poate încadra sondajul menţionat anterior, cel realizat de Fundaţia Multimedia pentru Democraţie, în care întrebările erau formulate astfel: „Ce părere aveţi de implicarea lui Traian Băsescu/Theodor Stolojan/a Elenei Udrea în scandalul ALRO?”. Or, o astfel de întrebare conţine o eroare sociologică de formulare, întrucât prezumă existenţa unui scandal şi implicarea în acesta a celor menţionaţi, ceea ce transmite o informaţie către cei chestionaţi şi, în acelaşi timp, le poate influenţa răspunsurile.

În încheiere, pentru a vedea cum gestionează instituţiile cu atribuţii în reglementarea publicării sondajelor de opinie diversele probleme care pot apărea, am efectuat o scurtă cercetare asupra deciziilor de sancţionare emise în anul 2009 de CNA, care a scos în evidenţă următoarele date:
- din cele 697 decizii care se găsesc în arhiva site-ului CNA¹², 14 se referă la difuzarea de sondaje de opinie cu caracter politic, ceea ce reprezintă 2% din total;
- din cele 14 decizii de sancţionare menţionate, 12 au fost acordate unor posturi de televiziune naţionale şi două unor posturi locale;
- 12 sancţiuni se referă la ziua alegerilor şi două la perioada dintre încheierea campaniei electorale şi ziua de vot;
- 13 sancţiuni sunt legate de alegerile prezidenţiale şi numai una de alegerile pentru Parlamentul European.

Cele mai multe sancţiuni au fost date pentru prezentarea unor exit poll-uri fără includerea informaţiilor complete privitoare la acestea, precum şi pentru difuzarea rezultatelor cu câteva minute înainte de încheierea procesului de votare.

În ceea ce priveşte ultima motivaţie, practica este destul de răspândită, iar faptul că aceasta este intenţionată şi nu cauzată de erori pare să reiasă destul de clar din constatările CNA din anii anteriori. Astfel, Consiliul mai aplicase sancţiuni în 2007 şi 2008 pe această temă, constatând că unele posturi apelaseră la diverse artificii pentru a difuza mai rapid rezultatele la exit poll-uri, fie modificând ora în timpul grupajelor publicitare, fie modificând durata afişată a minutelor ceasului de pe ecran.

Aceste tipuri de încălcări ale reglementărilor legale ţin de posibile practici concurenţiale neloiale şi nu de intenţia de influenţare a opiniei publice, întrucât timpul rămas până la închiderea urnelor este prea scurt. Trebuie să menţionăm că nici CNA nu a sancţionat decât cu somaţie publică acest tip de fapte, cu excepţia posturilor de televiziune la care s-a identificat asocierea cu o abatere considerată mai gravă.

În schimb, în două cazuri au existat sancţiuni ale CNA pentru fapte în care poate exista suspiciunea tentativei de influenţare a rezultatelor.

Astfel, în ziua de vot, în cadrul emisiunii „Ediţie specială” de la Antena 3, la ora 16.38 pe ecran a apărut o bandă roşie pe care a fost titrat News Alert, după care au fost prezentate, timp de 7 secunde, rezultatele unui sondaj în care Mircea Geoană era prezentat cu un scor de 53,0%, Traian Băsescu având 47,0%. Pentru această abatere, cumulată cu faptul că, în aceeaşi zi, diverşi invitaţi „au făcut comentarii cu caracter vădit electoral şi au formulat acuzaţii la adresa candidatului Traian Băsescu”¹³, postul Antena 3 a fost sancţionat cu amendă de 30.000 lei.

În cel de-al doilea caz, CNA a constatat că, pe parcursul zilei de 22 noiembrie 2009, Realitatea TV a făcut în mod explicit, de mai multe ori şi în mai multe feluri, în intervalul 14.50-18.39, trimitere la site-ul său, unde erau publicate rezultate parţiale ale exit poll-urilor. Consiliul a considerat că această practică a constituit „o formă de eludare” a prevederilor legale, apreciind că „o astfel de acţiune riscă să influenţeze electoratul în procesul de votare”¹⁴ şi a amendat postul Realitatea TV cu suma de 7.500 lei.

În concluzie, dacă urmărim dinamica deciziilor de sancţionare pe tema publicării sondajelor în 2009, constatăm că 85% dintre ele au survenit în ziua de vot şi pare greu de crezut că aceasta ar fi şi distribuţia reală a încălcărilor normelor de publicare a sondajelor. Mult mai probabil, această situaţie se explică printr-o atenţie suplimentară a CNA în această zi şi prin faptul că autoritatea nu poate verifica decât aspectele formale.

Or, ceea ce ar trebui în primul rând urmărit ţine mai mult de fondul informării corecte a publicului şi de evitarea prezentării unor rezultate obţinute în urma unor sondaje care nu întrunesc exigenţele ştiinţifice sau sunt, pur şi simplu, falsificate. Însă rezolvarea acestor aspecte nu poate fi găsită de instituţii precum CNA, ci mai degrabă printr-un efort de autoreglementare în interiorul breslelor sociologilor şi jurnaliştilor.

Pe de altă parte, cele mai multe cazuri concrete de încălcare a normelor legale sau deontologice legate de publicarea sondajelor pleacă de la credinţa politicienilor, consultanţilor şi jurnaliştilor că expunerea publicului la rezultatele unor astfel de cercetări îl poate influenţa, dar nu trebuie să uităm că, supraestimând această influenţă, înseamnă să subestimăm competenţa cetăţeanului, pe care este construită, în fond, democraţia.

Bibliografie

Baines, Paul; Bal Chansarkar, Introducing Marketing Research , New York: John Wiley & Sons, 2002.
Crespi, Irving; Harold Mendelsohn, Polls, Television, and the New Politics Scranton, PA: Chandler Publishing, 1970.
Goidel, Robert K.; Todd G. Shields, „The Vanishing Marginals, the Bandwagon and the Mass Media,” The Journal of Politics , 56 (1996).
Lavrakas, Paul J.; Michael W. Traugott (eds.), Election Polls, the News Media, and Democracy , New York: Chatham House Publishers, 2000.
Mehrabian, Albert, „Effects of Poll Reports on Voter Preferences,” Journal of Applied Social Psychology 28 (1998).
Miller, Arthur H.; Bruce E. Gronbeck (eds.), Presidential Campaigns and American Self Images , Boulder, CO: Westview Press, 1994.
Newman, Bruce I. (ed.), Handbook of Political Marketing, Thousand Oaks: Sage Publications, 1999.
Perse, Elizabeth M., Media Effects and Society , Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, 2001.
Schmitt-Beck, Rüdiger, „Mass Media, the Electorate and the Bandwagon: A Study of Communication Effects on Vote Choice in Germany,” International Journal of Public Opinion Research , 8 (1996).
Skalaban, Andrew, „Do the Polls Influence Elections? Some 1980 Evidence,” Political Behavior, 10 (1988).
Young, Michael L., Dictionary of Polling: The Language of Contemporary Opinion Research , New York: Greenwood Press, 1992.
www.cna.ro
www.just.ro
www.realitatea.net

GEORGETA CONDUR – Lect. Univ. Drd. în cadrul Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative.

 sus