Mass-media şi democraţia în România postcomunistă

Democratizarea mass-media prin intermediul jurnalismului cetățenesc

ADINA ALDEA
[„Petre Andrei” University of Iaşi]
MARIA BILAŞEVSCHI
[„George Enescu” University of Iaşi]

Abstract:
The technological progress has produced many changes especially regarding the role of the audience who became more and more active in collecting and disseminating the information. Thus, the citizen journalism emerged. Nowadays, blogs, social networks, wikis, reflect the democratization of the media production through new, accessible technologies. We are witnessing a transformation of the traditional roles: the compact mass of the audience began to grow increasingly dispersed. Everything that is interesting and may be considered news is published either as short messages on Twitter, videos on YouTube or stories on blogs.

Keywords: citizen journalism, user created content, citizen media, Internet, web 2.0

Ne aflăm, de câţiva ani, în era Web 2.0., era reţelelor sociale, a wikis şi a blog-urilor, era inteligenţei colective. Internetul a transformat Terra lui Marshall McLuhan într-un nou tip de comunitate, caracterizată de o virtualizare tot mai pronunţată. În acest context, accesibilitatea şi interactivitatea joacă rolul cel mai important, individul obişnuit având la îndemână tot felul de mijloace pentru a se informa, dar şi pentru a controla ceea ce consumă, transformându-se într-o entitate ce participă activ la colectarea, selectarea, dar şi la diseminarea informaţiilor. Dincolo de trăsăturile caracteristice societăţii planetare, importanţa rolului individului şi schimbările produse asupra acestuia l-au poziţionat în interiorul fluxului informaţional. În acest sens, vrem să amintim anul 2006, moment în care, fiecare dintre noi s-a aflat pe coperta publicaţiei Time.

În fiecare an, publicaţia Time oferă titlul „Omul anului”, sub forma unui semn de recunoaştere şi apreciere a capacităţii unei persoane care a reuşit să încorporeze tot ce a fost mai important în anul respectiv. Vladimir Putin a primit acest titlu în 2007, Barack Obama a fost „Omul anului” în 2008, lui Ben Bernanke (guvernatorul Băncii Centrale Americane) premiul i-a fost decernat în 2009, iar Mark Zuckerberg (fondatorul Facebook) este câştigătorul titlului pentru anul 2010. Totuşi, fiecare dintre noi se poate mândri că s-a numărat printre câştigătorii acestui titlu fiindcă, în anul 2006, Lev Grossman publica articolul Time’s Person of the Year: You. Conform acestuia, „Omul anului 2006” eşti chiar „TU”. Ce a determinat publicaţia Time să ia această decizie? „În 2006, World Wide Web-ul a devenit un instrument prin care contribuţiile a milioane de oameni au fost adunate împreună, făcându-le astfel să conteze. Consultanţii din Silicon Valey l-au numit Web 2.0., ca şi când ar fi fost o versiune nouă a unui software învechit. Totuşi, a fost o adevărată revoluţie. Este o poveste despre comunităţi şi colaborări la o scară nemaintâlnită până atunci: Wikipedia, YouTube, MySpace. Este vorba despre luptele de putere ale celor puţini, dispuşi să ajute pe ceilalţi, fără a cere ceva la schimb şi despre modul în care aceştia nu numai că vor schimba lumea, dar vor schimba şi modul în care lumea se schimbă”¹. Astfel, graţie dezvoltării tehnologice, „Omul anului 2006” am fost noi, consumatorii, cei care am contribuit la evoluţia spaţiului virtual în era informaţiei. „Dacă 2004 a fost anul blog-ului, 2005 şi 2006 au fost anii când mişcarea hyperlocal citizen media a explodat.”²

Din acest punct de vedere, este necesară sublinierea ideii că dezvoltarea tehnologică a produs schimbări şi în ceea ce priveşte răspândirea informaţiilor. Ne referim aici, în special, la faptul că publicul joacă un rol activ atât în colectarea, cât şi în diseminarea informaţiilor, dând naştere la ceea ce se numeşte citizen journalism sau jurnalism cetăţenesc. Faptul că, pe parcursul acestui text, operăm cu termenul jurnalism cetăţenesc impune necesitatea unor delimitări conceptuale. Conform lui Jay Rosen, profesor de jurnalism la Universitatea „New York”, cetăţeanul jurnalist este „acel om care, anterior, a fost cunoscut sub denumirea de audienţă”, „care se afla la coada sistemului media, sistem ce funcţiona unidirecţional, sub modelul radioteleviziunii, cu mari costuri de lansare şi puţine firme, ce concurau prin discursuri zgomotoase, în timp ce restul oamenilor ascultau în mod izolat unul de altul. Cei cunoscuţi anterior ca audienţă sunt publicul real, mai puţin fictiv, mai capabil şi mai puţin previzibil.”³

Prin termenul jurnalism cetăţenesc, Allison Teixeira face referire la „acea persoană care nu are o instruire jurnalistică formală, dar care este echipată cu instrumente simple precum camera telefonului mobil sau o cameră digitală şi care are acces la Internet, prin intermediul căruia distribuie informaţiile, cu scopul de a contribui sau de a aduce o ştire senzaţională.”⁴ Shayne Bowman oferă o definiţie integratoare a conceptului de jurnalism cetăţenesc, referindu-se la „cetăţenii care joacă un rol activ în procesul de colectare, raportare, analizare şi diseminare a ştirilor şi informaţiilor”⁵. Scopul acestei participări este de a oferi informaţii independente, de încredere, clare, relevante, dintr-o paletă largă, informaţii necesare într-un sistem democratic.

Abraham Zapruder⁶ este adeseori prezentat ca un ascendent al jurnalismului cetăţenesc. Acesta a devenit renumit datorită faptului că filma vizita preşedintelui J.F. Kennedy în Dallas, surprinzând astfel asasinatul acestuia. Materialul a fost analizat şi difuzat de nenumărate ori, fiind menţionat de unii autori ca primul caz de jurnalism cetăţenesc. La fel de notabil este şi faptul că filmul lui Zapruder a fost primul exemplu de comercializare al unui material media produs de un cetăţean jurnalist. Au fost făcute trei copii ale materialului original, una fiind vândută revistei Life, la doar trei zile după,pentru suma de 150.000$. Totuşi, de atunci lucrurile au evoluat, anii ΄90, prin introducerea World Wide Web-ului, au oferit o platformă care să faciliteaze diseminarea informaţiilor. Astfel, orice persoană are posibilitatea de a împărtăşi informaţii cu restul lumii, fără costuri şi fără filtre.

La începutul anilor 2000, primul blog şi prima platformă de social-media au câştigat repede popularitate, în special, prin UCC (user created content). UCC sau conţinutul creat de utilizatori cuprinde diferite forme de media: scrisă, video, audio sau mixtă, create de utilizatorii de Internet. Wikipedia (o sursă însăşi de UCC) defineşte acest conţinut ca fiind „conţinut on-line produs de utilizatorii de site-uri web, opus producătorilor de media tradiţionali precum companiile de radioteleviziune şi cele de producţie. Reflectă democratizarea producţiilor media prin noi tehnologii ce sunt accesibile şi convenabile ca preţ. Acestea includ înregistrările video, blog-urile, podcasting, fotografii făcute cu telefonul cu mobil şi „wikis”. Site-uri precum: Flickr, eBay, indymedia, FourDocs, YouTube, Wikipedia şi multe altele sunt bazate pe UCC. Aceasta reprezintă o transformare în organizarea media, de la crearea unui conţinut on-line, la facilitarea şi crearea unui cadru în care oamenii obişnuiţi pot să publice propriul conţinut.” ⁷ Ceea ce este totuşi comun pentru orice tip de UCC este uşurinţa de utilizare, costurile reduse sau inexistente. Aceasta permite oricui să devină în acelaşi timp creator, editor şi distribuitor al materialului.

Ţinând cont de aceste concepte şi de implicaţiile lor, în prezent, asistăm la o transformare a rolurilor tradiţionale: masa compactă a publicului a început să fie din ce în ce mai dispersată. Orice reprezintă interes, orice are valoare de ştire, este publicat pe Internet, sub forma mesajelor scurte de pe Twitter, a clipurilor de pe YouTube sau a articolelor de pe bloguri. Comunicarea nu mai este unidirecţională, indivizii sunt conectaţi orizontal unul de altul şi au puterea de a produce şi de a publica. Jurnalistul nu mai este o „clasă specială”, ci doar un cetăţean bine informat, aflat la locul potrivit, în momentul potrivit.

Odată cu această concluzie intermediară, vrem să afirmăm faptul că, în ultimii ani, cetăţeni obişnuiţi au filmat şi fotografiat diverse evenimente, transformându-se în corespondenţi de la faţa locului ai posturilor de televiziune, de multe ori fiind cu un pas în faţa agenţiilor de ştiri. Astfel, o mare parte dintre evenimentele zilei care a cutremurat Statele Unite ale Americii, 11 septembrie 2001, au fost surprinse pe telefoanele mobile şi apoi transmise în întreaga lume. Atunci, imagini ale avionelor teroriste intrate în turnurile din New York au fost preluate de posturile de televiziune direct de la amatori. Tot la nivel mondial, jurnalismul cetăţenesc şi-a făcut simţită prezenţa în decembrie 2004, când imagini cu tsunami-ul care a cutremurat Asia au fost surprinse şi transmise posturilor de televiziune din întreaga lume. La fel s-a întâmplat şi pe 7 iulie 2005, când Londra a fost ţinta unui atac terorist, în urma căruia 52 de persoane au fost ucise. În redacţia celor de la BBC au ajuns 22.000 de e-mail-uri şi mesaje text şi peste 300 de imagini şi materiale audio-video. „În acea zi, BBC a primit 22.000 de e-mail-uri şi mesaje scrise referitoare la metroul din Londra şi la explozia autobuzului. Existau 300 de fotografii, dintre care 50 au ajuns la numai o oră de la explozie.”⁸ Torin Douglas, corespondent media pentru BBC News, declara: „Cadrele dramatice şi secvenţele video de la pasagerii metroului au fost cele mai importante ştiri prezentate de BBC la buletinul de la ora 6, pentru prima dată, un asemenea material a fost considerat mai important decât cele ale jurnaliştilor profesionişti.”⁹ Uraganele din Statele Unite ale Americii, execuţia lui Saddam Hussein sau cutremurul din Haiti sunt doar câteva exemple de jurnalism cetăţenesc. În cazul acestor evenimente, oameni obisnuiţi au postat informaţii şi imagini, aproape în timp real, pe Twitter, pe Facebook sau pe blog-uri, înainte ca jurnaliştii profesionişti să ajungă la faţa locului, transformându-se într-o veritabilă resursă jurnalistică. Cu toate că, de multe ori, veridicitatea acestor ştiri nu poate fi verificată, ele se bucură de un larg interes, mai ales prin exclusivitatea pe care o oferă.

Majoritatea companiilor media importante au văzut în această dezvoltare o oportunitate, implementând astfel platforme prin care utilizatorii obişnuiţi pot contribui cu conţinut.

iReport este platforma lansată de CNN, ca o modalitate prin care oamenilor obişnuiţi le este facilitată publicarea de ştiri. Informaţiile din această secţiune nu sunt editate sau verificate înaintea postării lor. Lansat pe 2 august 2006, sub sloganul „Share your story, discuss the issues with CNN.com”, iReport este o secţiune creată de utilizatorii CNN.com¹⁰. Conform Wikipedia, deşi iReport s-a dovedit a fi popular încă de la lansare, un eveniment singular a dus această formă de jurnalism pe scară internaţională. Pe 16 Aprilie 2007, un clip video postat Jamal Albarghouti a surprins sunetul unor împuşcături în timpul masacrului de la Virginia Tech. CNN i-a plătit lui Albarghouti o sumă nedivulgată de bani pentru drepturile exclusive asupra înregistrării pe care acesta o făcuse cu telefonul mobil. Un alt caz s-a petrecut pe 1 august 2007, când podul 1-35W Mississipi River din Minneapolis, Minnesota, s-a prăbuşit, eveniment surprins de trecători şi postate pe iReport.

Pe 25 noiembrie 2006, BBC News 24 a lansat Your News, primul program de ştiri create de utilizatori ce cuprindea articole, clipuri audio-video, program ce a devenit extrem popular în rândul utilizatorilor de Internet, dar şi în cel al telespectatorilor.

uReport este platforma lansată de MySpace şi FoxNews, platformă ce functionează sub sloganul „Wherever You Are”. CBSEyeMobile aparţine CBS, iar Sharek a fost lansată de Al Jazeera. În afară de acest tip de platformă, au fost create şi o serie de site-uri independente, fără nicio legătură cu grupurile media tradiţionale, prin care jurnaliştii amatori pot să publice conţinut. În această categorie se încadreză platforme precum: OhMyNews, AllVoices, Bleacher Report, Cell Journalist, Demotix, Citizen News – YouTube, Helium, NowPublic etc.

Trusturile de presă din ţară la noi au urmat exemplul celor menţionate mai sus şi au creat propriile platforme destinate acelor cetăţeni care sunt martorii unor evenimente ce au valoare de ştire, fiindcă din prisma conceptului de „jurnalism cetăţenesc” aproape orice eveniment poate fi considerat act jurnalistic, atâta timp cât are valoare de ştire.

Începând cu septembrie 2007, pe www.realitatea.net, site-ul postului de televiziune Realitatea TV, utilizatorii au la dispoziţie secţiunea „Martor ocular”, unde pot posta fotografii şi materiale audio-video. Materialele acestei secţiuni sunt grupate în categorii precum: Actual, Local, Extern, Sport, Special, Lifestyle, Şmecher de România sau Umilit în România. O parte din aceste materiale pot fi difuzate pe Realitatea TV, la fel cum se întâmplă şi cu cele mai bune comentarii postate la ştirile de pe site-ul realitatea.net. De-a lungul timpului, Realitatea TV a realizat mai multe evenimente destinate „martorilor oculari”, unul dintre acestea desfăşurând-se în noiembrie 2009, când cele mai bune imagini primite de la telespectatori au putut fi admirate la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, în cadrul unei expoziţii.

În 2008, Antena 3 a lansat portalul de ştiri video, VideoNews.ro, ce funcţionează cu ajutorul jurnalismului cetăţenesc. Portalul ViceoNews.ro este structurat în mai multe categorii: România, Politică, Meteo, Trafic, Externe, Imagini şocante etc. „Eşti reprezentantul unei instituţii mass-media locale? Ai fost martorul unui eveniment local şi vrei să fie mediatizat la nivel naţional? Videonews.ro vine acum în ajutorul tău! Dacă ai filmat o ceartă în Consiliul Local, un accident sau orice eveniment public care are potenţialul de a deveni o ştire, încarcă/upload-ează materialul tău pe site-ul Videonews.ro şi va fi imediat publicat.”¹¹ VideoNews.ro se adresează atât celor care lucrează în mass-media locală, cât şi cetăţenilor obişnuiţi care au fost la un moment dat martorii unui eveniment. „Şpagă la CFR”, „Accident pe DN7 – Sibiu-Sebeş”, „Joc periculos” sau „Camion înghiţit de gropa din asfalt” sunt doar câteva din titlurile materialelor postate de utilizatori pe platforma dezvoltată de Intact Media Group.

În România, explozia de la Zalău este considerat ca fiind primul caz de jurnalism cetăţenesc. Materialele jurnaliştilor amatori, fotografii, mesaje şi secvenţe video, au invadat site-ul postului Realitatea TV, rapiditatea trimiterii acestora făcându-le să concureze până şi cu agenţiile de ştiri. Adina Pop, Silviu Covaciu şi Mihaela Onaca au fost primii jurnalişti amatori care s-au aflat la faţa locului şi au transmis informaţii şi materiale video către postul de televiziune Realitatea TV. După ei au urmat zeci de telespectatori care au trimis fotografii şi înregistrări audio-video, între orele 10.10 şi 10.50, venind zeci de materiale pe minut. „Au fost momente, între orele 10.10 şi 10.50, când veneau zeci de imagini pe minut. A fost clipa în care ne-a fost clar că telespectatorii sunt «colegii noştri», corespondenţii Realitatea TV la faţa locului. Când este în desfăşurare un eveniment atât de dramatic şi cum, de data aceasta, zeci de minute nu am avut nici un fel de imagine care să îl descrie, primele imagini trimise de către un telespectator au fost pentru noi cel mai bun produs jurnalistic”, declara Anamaria Lembrau¹², editor-şef la Realitatea TV.

Odată cu creşterea accesibilităţii la instrumentele de publicare a ştirilor prin intermediul Internetului, în rândul oamenilor obişnuiţi a avut loc o (r)evoluţie spectaculoasă, transformându-se din simpli consumatori de media în generatori de conţinut. Cu ajutorul telefonului mobil sau a camerei digitale, cetăţeanul jurnalist suprinde ştirile de interes, al căror martor poate deveni, dar, în acelaşi timp, poate oferi informaţii inexacte sau false. Adeseori, ştirile provenite din astfel de surse sunt efemere, în sensul că „acel consumator tradiţional de media se transformă în producător de ştiri în timpul evenimentului, ca, mai apoi, să se redevină consumator de media după finalizarea evenimentului” ¹³. În prezent, agenţiile de ştiri nu mai deţin monopolul asupra informaţiilor, dezvoltarea tehnologică permiţând oricărui cetăţean, martor al unui eveniment neobişnuit, să fie primul care transmite de la faţa locului, fie că face acest lucru pe blog-ul personal, pe o reţea socială sau direct pe platformele concepute în acest sens de către posturile de televiziune.

În ceea ce priveşte răspunsul la întrebarea „Jurnalismul cetăţenesc va face viitorul mai bun decât trecutul?”, credem că acesta diferă de la un regim politic la altul. Astfel, în ţările în care libertatea de exprimare este încălcată, bloggerii provoacă regimurile autoritare în moduri în care jurnaliştii tradiţionali nu reuşesc. Cetăţenii jurnalişti postează pe propriile blog-uri sau pe reţelele de socializare imagini şi informaţii care nu ar fi putut fi diseminate altfel. În România, trecerea de la un sistem politic totalitar spre unul care a luat drumul democratizării permite fiecărui cetăţean să se transforme în „jurnalist de ocazie”, dacă are la îndemână tehnologia potrivită şi dacă asistă la un eveniment cu valoare de ştire. Totuşi, jurnalismul cetăţenesc ridică şi o problemă morală, legată de obiectivitatea celui ce transmite informaţia. Fiindcă, pentru cetăţeanul obişnuit jurnalismul nu este o profesie în adevăratul sens al cuvântului, principalul scop al acestuia nu este prezentarea obiectivă a faptelor sau aflarea şi dezvăluirea adevărului, ci el se opreşte, de cele mai multe ori, la furnizarea unui punct de vedere personal asupra unui eveniment ce are importanţă pentru el sau pentru comunitatea în care trăieşte. Astfel, adeseori, subiectivismul poate denatura ştirea, mai ales când intervin interese de altă natură.

Bibliografie

BOWMAN, Shayne şi WILLIS, Chris, „We Media. How audiences are shaping the future of news and information”, iulie 2010, http://www.hypergene.net/wemedia/download/we_media.pdf, accesat 21.12.2010
COSTEMALLE, Olivier, „La mort de JFK dans le viseur de Zapruder”, 21 august 2007, http://www.ecrans.fr/La-mort-de-JFK-dans-le-viseur-de,1957.html, accesat la 19.12.2010
DOUGLAS, Torin, „ How 7/7 ΄democratised΄ the media”, în BBC News [online], 4 iulie 2006, http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/5142702.stm, accesat la 03.01.2011
GROSSMAN, Lev „Time’s Person of the Year: You”, în Time [online], 13 decembrie 2006, http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,1569514,00.html#ixzz1A3WRICzA
OUTLING, Steve, „Managing the Army of Temporary Journalists”, Nieman Reports vol. 59, no. 1 (2005)
POPAN, Cosmin „Explozia de la Zalău, primul caz de jurnalism cetăţenesc”, Cotidianul [online], 17 septembrie 2007, http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-09-17/explozia-de-la-zalau-primul-caz-de-jurnalism-cetatenesc.html, accesat la 04.01.2011
Rosen, Jay, „The People Formerly Known as the Audience, 27 iunie 2006, http://archive.pressthink.org/2006/06/27/ppl_frmr_p.html, accesat 20.12.2010
SCAFFER, Jan, Citizen Media: Fad or the Future of News? The rise and prospects of hyperlocal journalism, 2007, www.kcnn.org/research/citizen_media_report, accesat la 19.12.2010
TEIXEIRA, Allison , „We the Media”, Expression [online] (2010), http://www.emerson.edu/sites/default/files/ExpressionSummer2010.pdf, accesat 21.12.2010.
„Videonews.ro promovează materialele din media locală la nivel naţional”, 30 martie 2010, www.videonews.antena3.ro/action/blogcomment/?blog_id=6 accesat la 02.01.2011