Human Rights

Scanerele corporale şi problema încălcării
drepturilor fundamentale ale omului¹

 

MĂDĂLINA VIRGINIA ANTONESCU
[Romanian Diplomatic Institute]

Abstract:
By introducing body scanners in airports, irrespective of their type, but in particular those using harmful T and X radiations, some EU member states are put into the situation of infringing basic human rights, despite their democratic character. Through EU legislation these member states are realizing, under the pretext of ensuring their citizens with security, a serious breach of democracy, rule of law and human rights. EU cannot force its member states to introduce body scanners that, by their inner nature, are violating ius cogens, that is the right to circulate free on the EU territory, irrespective to the European citizenship.

Keywords: body scanners; human rights and fundamental liberties; right of human person to privacy, to dignity; freedom of circulation, religion and thought; European Union

Ca urmare a atentatului asupra zborului de la Amsterdam la Detroit, Parlamentul European a pus recent în dezbatere oportunitatea introducerii scanerelor corporale în aeroporturile europene. Este vorba de un nou tip de scanere corporale, capabile să redea corpul omenesc ca şi cum ar fi gol, ceea ce produce o nouă îngrijorare în rândul euro-deputaţilor, cu privire la incompatibilitatea dintre această nouă generaţie de scanere şi dreptul persoanei umane la intimitate, la demnitate dar şi la libertatea religiei şi a conştiinţei. Acest tip de scanere pretinde că permite identificarea unor posibili explozivi (lichide, produse chimice) care nu pot fi detectaţi de scanerele metalice instalate deja în aeroporturi.

Unele ţări din UE (precum Olanda, Marea Britanie, Italia) intenţionează deja să le folosească, pentru aşa-zisa siguranţă a zborurilor spre SUA. Dimpotrivă, sunt voci care spun că nici aceste noi tipuri de scanere nu sunt eficiente pentru stoparea fenomenului terorist (de exemplu, în situaţia în care teroriştii ar înghiţi explozivul).

Aceste scanere corporale de nouă generaţie ar fi periculoase şi pentru că supun pentru prima dată corpul uman la radiaţiile cu ioni, care deteriorează ţesuturile umane şi pielea. Acest tip de scanere prezintă un risc grav la adresa sănătăţii oamenilor care îl vor folosi, datorită efectelor secundare, riscului ridicat de boli cancerigene şi mutaţiilor genetice în urma unor repetate expuneri ale corpului omenesc la radiaţii din gama X şi T.

Dacă scanerele cu raxe X produc efecte negative cunoscute deja în domeniul medical asupra corpului uman, nerecomandându-se expunerea repetată la astfel de radiaţii şi totodată, femeilor însărcinate fiindu-le interzisă expunerea la astfel de radiaţii din pricina mutaţiilor genetice ce pot fi cauzate de ele, cel de-al doilea tip de scanere (folosind raze T) produc efecte mai puţin cunoscute de către oameni. Acest tip de scanere, ce se doreşte a fi introdus în aeroporturile din UE, ca metodă chipurile, «eficientă în lupta contra terorismului» (deşi unii eurodeputaţi şi-au pronunţat deja scepticismul în legătură cu eficienţa lor) produc imagini ale corpului omenesc ca şi cum ar fi dezbrăcat; în plus, dăunează în mod grav sănătăţii individului, prin expunerea repetată la radiaţiile T provocându-se leziuni în lanţurile ADN şi mai departe, anomalii genetice.

Or, atât autorităţile statelor membre UE, cât şi instituţiile UE nu trebuie să privească tehnologia ca o religie, absolutizându-o din punct de vedere al «eficacităţii sale de a combate terorismul», scăpând din vedere efectele negative la adresa sănătăţii oamenilor şi mai ales, încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

În prezent, utilizarea scanerelor corporale nu este considerată o problemă aflată în câmpul competenţei UE, din moment ce tehnologia se situează dincolo de cadrul legal al UE privind securitatea aviaţiei². Competenţa ar aparţine deci, statelor membre care pot decide liber dacă să introducă sau nu tehnologie şi ce tip de tehnologie, pe aeroporturile lor naţionale, inclusiv ca o măsură de securitate adiţională. Legat de aceasta din urmă, fiecare stat membru ar avea dreptul de a decide dacă să instaleze sau nu scanere corporale în aeroporturi şi să stabilească şi condiţiile lor de utilizare.

Aceasta este însă o direcţie în care s-ar primejdui abordarea comună a UE privind apărarea drepturilor fundamentale ale omului, lucru de care, se pare că nu au ţinut cont ţări ca Olanda, Marea Britanie sau Italia, când au decis introducerea acestor scanere corporale pe aeroporturile lor (scanere corporale au fost introduse deja pe aeroportuile Heathrow şi Manchester).

Or, orice tip de cooperare între ţările UE, precum şi între acestea şi state terţe (SUA), privind nu doar problema combaterii terorismului internaţional dar şi orice fel de alte probleme, trebuie să respecte legislaţia UE şi pe cea naţională, precum şi documentele internaţionale în vigoare în materia protecţiei drepturilor omului. Înainte de introducerea oricărei noi tehnologii, trebuie efectuată o analiză atentă a compatibilităţii sale cu materia drepturilor omului, cu legislaţiile naţionale UE şi cu cele internaţionale referitoare la drepturile omului, precum şi o analiză a efectelor pe care este susceptibilă să le producă utilizarea noului tip de tehnologie, asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor care sunt supuşi acesteia.

Pe de altă parte, trebuie să fim atenţi în a nu scoate din contextul său (unul de excepţie, care implică o folosire limitată, proporţională cu acţiunea care o reclamă şi o folosire legală) natura măsurii de siguranţă a traficului aerian.

Aceasta este o măsură naţională dar care, invocată abuziv, scoasă din context, extinsă cu nerespectarea limitelor legale şi nici a naturii sale de excepţie de la libertatea de circulaţie şi de la dreptul oricărei persoane de a călători liber în cuprinsul UE, încalcă, în litera şi în spiritul lor, drepturile fundamentale ale omului³, afectând totodată şi sănătatea persoanelor ce sunt supuse tehnologiilor introduse în cadrul acestei măsuri. Deci, nu trebuie să uităm că este vorba de o măsură naţională cu caracter de excepţie de la dreptul la liberă circulaţie al cetăţenilor europeni, care este utilizată de autorităţile statelor membre UE pentru a oferi o justificare (ilegală, în opinia noastră) introducerii de noi tehnologii incompatibile prin natura lor cu drepturile fundamentale ale omului şi care afectează sănătatea oamenilor supuşi folosirii lor⁴.

După cum au remarcat unii din europarlamentarii români (Adina Vălean, europarlamentar liberal), în cadrul dezbaterilor publice din Parlamentul European, introducerea scanerelor corporale pe aeroporturile ţărilor UE nu poate fi acceptată, deoarece atacă în esenţa lor, dreptul la viaţă privată şi la demnitate al persoanei umane (nu doar al cetăţenilor europeni⁵).

Scanerele corporale, funcţionând pe baza tehnologiei numită «unda milimetrică» permit o vizualizare 3D a persoanei umane scanate ca şi cum aceasta nu ar purta haine, o vizualizare extrem de detaliată, cu expunere inclusiv a zonelor genitale. Nu există deci, nicio justificare legală care să permită autorităţilor să introducă scanerele corporale în punctele de control, obligând persoana umană să se supună scanării, sub pretextul că ar fi protejată astfel, securitatea traficului aerian. Însă demnitatea umană, sănătatea omului, dreptul lui la liberă circulaţie, dreptul lui la libertatea religiei şi a conştiinţei, dreptul lui la viaţă privată şi la intimitate, cine i le protejează? Nu cumva, tot acele autorităţi şi instituţii UE care şi-au asumat pe plan naţional (la nivel constituţional), european (Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, tratatul de la Lisabona) şi internaţional (tratatele de drepturile omului) obligaţia de a respecta aceste drepturi?

Apreciem că măsura introducerii scanerelor corporale de nouă generaţie pe teritoriul UE este nu numai neproporţională şi ne-necesară faţă de scopul combaterii terorismului (supunând în mod exagerat şi abuziv persoana umană unei vizualizări a corpului său, în toată nuditatea sa), nici sigură dar nu este nici sănătoasă, producând daune ireversibile în ţesuturile umane şi la nivel de ADN.

În al doilea rând, cetăţenii europeni nu pot fi supuşi unor experimente tehnologice, testate sau nu, precum nişte cobai, aspect de natură să submineze serios caracterul democratic al UE, care, prin tratatul de la Lisabona, s-a definit drept o comunitate a statelor democratice, bazată pe respectarea drepturilor omului şi care sprijină respectarea lor şi în raport cu statele terţe, adică pe plan internaţional. Or UE nu poate ajunge un actor global, nici o entitate care să fie echivalată cu o comunitate democratică în raport cu alte regiuni geografice, cu alţi actori politici, dacă pe teritoriul său se constată sau sunt introduse măsuri care afectează drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni şi ale oricărei persoane umane, indiferent că are sau nu cetăţenie europeană, trăind sau tranzitând teritoriul UE.

Este foarte important să se conştientizeze la nivelul UE cât şi al ţărilor membre că tehnologia nu trebuie absolutizată în raport cu fiinţa umană, că drepturile omului nu trebuie încălcate în raport cu noile tehnologii, materia drepturilor omului fiind mai supusă riscului de relativizare la începutul sec. XXI, ca niciodată până în prezent.

Cetăţenii europeni sunt persoane umane şi nu obiecte iar drepturile lor fundamentale trebuie respectate cu prioritate faţă de «nevoia de securitate». Dacă vom lăsa ca de fiecare dată «nevoia de securitate», scoasă din context şi răstălmăcită de autorităţi sau de instituţiile UE, să servească drept pretext pentru încălcări ale drepturilor omului pe teritoriul UE, să nu ne mirăm de ce UE suferă de deficit democratic şi de ce nu se poate impune ca actor credibil nu doar pe plan extern ci şi în ochii propriilor cetăţeni.

În al doilea rând, cum s-a recunoscut de altfel la reuniunea miniştrilor de interne ai ţărilor UE unde s-a discutat problema introducerii scanerelor corporale, securitatea în aeroporturi nu depinde doar de tehnologie ci şi de eficienţa schimbului de date între Europa şi SUA, de observaţie şi de existenţa unor forţe de ordine bine echipate şi instruite⁶.

Este drept că UE a făcut în ultima vreme din ameninţarea teroristă o ameninţare de tip principal, având ca ţintă în primul rând aviaţia civilă însă acest lucru nu trebuie cu niciun chip şi sub niciun pretext folosit pentru o încălcare sau o relativizare a drepturilor fundamentale ale omului şi nici pentru o tratare a cetăţenilor europeni ca nişte obiecte supuse noilor tehnologii.

Printre numeroasele drepturi fundamentale încălcate prin măsurile naţionale de introducere a scanerelor corporale în aeroporturi, se numără şi dreptul omului la religie. Recent, în urma scandalului legat de introducerea scanerelor corporale în aeroporturi, persoanele de religie musulmană⁷ au fost puse în neplăcuta postură de a nu mai putea practic, călători (de unde şi strânsa legătură între drepturile fundamentale ale omului, încălcarea unuia dintre ele atrăgând şi încălcarea altui drept), din cauza interzicerii de către conducătorii spirituali islamici a scanarii corporale. Astfel, în islam se consideră (prin fatwa sau decret religios, emis de musulmanii din America de Nord) că supunerea călătorului la scanarea corporală de nouă generaţie violează grav regulile islamice referitoare la modestia corpului, adică la acoperirea corpului uman sau a părţilor considerate intime (setul islamic de reguli cu privire la nuditate, în sens generic). La fel şi în alte religii (inclusiv în cea creştină), privirea unui corp nud mai ales într-un spaţiu public, de către o persoană străină, se consideră invitaţie la desfrânare, la fel ca şi expunerea indecentă a corpului, prin obligarea sau invitarea persoanei, inclusiv de către o autoritate publică, de a a îşi arăta nuditatea).

Dreptul de a călători liber, ca şi dreptul la liberă conştiinţă şi la liberă manifestare şi alegere a religiei se mai leagă şi de dreptul la libertate şi demnitate umană, deoarece persoana umană, cetăţean european sau nu, îşi vede libertatea şi demnitatea sa relativizate, dacă nu chiar desfiinţate prin asemenea măsuri, indiferent de pretextul sub care se doreşte să fie introduse. Fiind liberă prin natura sa, persoana umană are dreptul de a călători liber şi de îşi alege orice religie vrea, de a o manifesta în public în mod liber sau în mediul privat, precum şi de a îşi manifesta orice opinie în mod liber. Deci nicio autoritate de stat sau instituţie UE nu pot obliga vreo persoană umană, indiferent că are sau nu cetăţenie europeană, în a se supune scanarii corporale, dacă persoana în cauza îşi exprimă în mod clar dezacordul de a trece printr-un astfel de scaner invocând dreptul la libera manifestare a religiei sale, dreptul la opinie liberă (dacă nu este practicant al vreunei religii ci liber cugetător), dreptul la liberă circulaţie şi dreptul la viaţă privată, la intimitate. Autorităţile statelor membre UE şi instituţiile UE trebuie să fie gardienii democraţiei, ai respectării drepturilor omului la nivel naţional, european şi internaţional şi nu să se convertească progresiv în contrariul lor, adică în autorităţi «poliţieneşti» care încalcă drepturile fundamentale ale omului. Făcând acestea, ele vor contribui la acutizarea deficitului democratic din Uniune şi la relativizarea caracterului democratic al regimului lor politic naţional, deoarece nu există compatibilitate între scanerele corporale şi drepturile fundamentale mai sus menţionate.

Aceste drepturi sunt protejate atât la nivel constituţional (naţional), pentru nerespectarea cărora autorităţile care introduc astfel de scanere pot fi trase la răspundere în justiţia naţională dar din cauza caracterului universal valabil cu opozablitate erga omnes, de drept internaţional imperativ, drepturile omului beneficiază de o protecţie juridică eficientă la nivel european (pe sistemul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, de exemplu), în cadrul Consiliului Europei, OSCE, în sistemul ONU şi în alte asemenea instituţii şi organizaţii internaţionale cu dimensiune tradiţională în respectarea drepturilor omului.

Aceste scanere încalcă flagrant dreptul la intimitate al individului (ele fiind introduse recent şi în America, o ţară de altfel tradiţional democratică, pe aeroporturile de pe întreg cuprinsul ţării⁸), deoarece furnizează nu doar o vizualizare detaliată a organelor genitale ale persoanei scanate dar arată în întregime şi color, întreg corpul uman, în toată nuditatea sa (de unde se nasc încălcări flagrante la adresa drepturilor copilului, la adresa dreptului la intimitate al copilului, mai precis).

Or, noile tehnologii nu trebuie folosite pentru a încălca drepturile fundamentale ale omului, nici măcar sub pretextul că «ar fi necesare pentru combaterea fenomenului terorist». Orice societate care pierde din vedere sau relativizează acest lucru îşi pierde caracterul democratic, ajungând un regim poliţienesc, lucru care nu este de dorit la nivelul UE, unde, prin tratatul de la Lisabona, există destule garanţii juridice (inclusiv Carta Drepturilor Fundamentale a UE) asupra caracterului democratic auto-asumat al acestei entităţi politice⁹.

UE are obligaţia la nivelul tuturor tipurilor de acte juridice şi politice pe care le emite prin instituţiile sale, să fie în acord cu drepturile fundamentale ale omului, aşa cum apar acestea protejate la nivelul naţional al statelor membre (din tradiţiile constituţionale democratice de unde şi-a extras principiile generale de drept, după care îşi călăuzeşte activitatea), la nivel european (al propriei legislaţii comunitare: a se vedea Carta Drepturilor Fundamentale a UE, cu aceeaşi valoare juridică obligatorie precum şi tratatele fondatoare), cât şi la nivel internaţional (prin obligaţiile asumate la acest nivel de statele membre UE). Astfel, considerăm că, prin introducerea scanerelor corporale în aeroporturi, autorităţile statelor membre UE au încălcat art. 1 (Demnitatea umană) din Carta Drepturilor Fundamentale a UE (intrată în vigoare odată cu tratatul de la Lisabona, considerată a avea aceeaşi valoare juridică precum tratatul de la Lisabona, deci fiind aşezată la nivelul suprem în ierarhia actelor de drept european).

Conform art. 1, este consacrat caracterul inviolabil al demnităţii umane şi se instituie totodată, o obligaţie concretă (ce trebuie îndeplinită cu bună credinţă şi întocmai de către toate autorităţile de stat şi instituţiile UE, când adoptă acte cu incidenţă în materia drepturilor omului) ca demnitatea omului să fie respectată şi protejată. Să reţinem, este vorba de demnitatea umană şi nu doar de cea a cetăţeanului european (cetăţean al unui stat membru UE), fiind un drept fundamenal al omului, de care trebuie să se bucure orice persoană care nu are cetăţenia europeană şi care munceşte, trăieşte, învaţă, rezidează sau tranzitează teritoriul UE (al oricărui stat membru UE).

Deci nu numai că UE şi autorităţile statelor membre nu au voie să introducă niciun fel de discriminări în respectarea art. 1 /Cartă referitor la demnitatea umană, între cetăţenii europeni şi cetăţenii statelor terţe dar ele trebuie să nu pună niciun moment sub semnul întrebării, să nu relativizeze şi să nu încalce prin vreo măsură (cu caracter excepţional sau nu, justificat sau nu) caracterul inviolabil al demnităţii umane. Importanţa deosebită a acesteia se reliefează de altfel, şi din plasarea acestui articol la începutul unui întreg titlu (dedicat Demnităţii). Demnitatea umană este deci, aşezată de către Uniunea Europeană în prim plan (art. 1, titlul 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE) şi acest lucru semnifică importanţa esenţială a acestei valori juridice, de a fi baza întregii ordini UE referitoare la drepturile omului. Carta începe cu demnitatea umană, subliniind caracterul său inviolabil (adică nesusceptibil de relativizare sau încălcare, sub nicio formă şi niciun pretext, nici chiar al combaterii terorismului internaţional) al demnităţii umane. Derivat din acesta, Carta instituie două obligaţii de conformitate pentru autorităţile statelor UE şi pentru instituţiile UE, de a respecta şi de a proteja acest caracter inviolabil al demnităţii umane. Privită în acest context, măsura de introducere a scanerelor corporale nu doar că este una precipitată dar este una nejustificată, ilegală (încalcă spiritul şi litera constituţiilor naţionale ale ţărilor democratice din UE, unde demnitatea umană este prin valorile de bază în materie de drepturile omului) dar şi non- europeană (contrazice flagrant art. 1 din Cartă, în spiritul şi în litera lui).

Legat de art. 1 este şi art. 6 (din titlul II, Libertăţi), unde UE consacră dreptul oricărei persoane (iarăşi nu se face nicio distincţie între cetăţenii europeni şi non-europeni) la libertatea şi la securitatea persoanei. Formularea art. 6 /Cartă este suficient de clară şi nu lasă loc la niciun fel de interpretare: este vorba de un drept al persoanei umane, cel la securitate şi care îl priveşte intrinsec (securitatea persoanei); în plus, este unul strâns legat de dreptul persoanei la libertate. Altfel spus, legiuitorul UE (lato sensu) a intenţionat să consolideze libertatea umană, conectându-o la securitate însă (atenţie!) fără a privi securitatea persoanei ca o obligaţie de conformitate a acesteia la măsurile adoptate de autorităţile de stat ci ca un drept al persoanei, de care aceasta poate face uz sau nu.

Cu alte cuvinte, Carta UE¹⁰ tratează securitatea persoanei la categoria Libertăţi, în Titlul II şi o consideră conectată la dreptul la libertate al persoanei, deci derivând din aceasta şi fiind înţeleasă întotdeauna prin prisma acesteia, nu opusă libertăţii. Prin urmare, nici autorităţile statelor UE şi nici UE prin oricare din instituţiile sale, nu pot folosi pretextul cu «asigurarea securităţii traficului aerian în aviaţia civilă» pentru a introduce scanere corporale deoarece, după cum am văzut, acestea sunt complet opuse demnităţii umane (încălcând art. 1/Cartă) dar şi art. 6/Cartă (opuse libertăţii şi securităţii persoanei). Securitatea persoanei este o valoare care, în viziunea Cartei UE, ţine de drepturile omului în mod intrinsec, deci nu trebuie scoasă din contextul ei legal, nu trebuie despărţită arbitrar de libertatea şi de demnitatea omului, nici de celelalte drepturi fundamentale ale omului. Securitatea persoanei derivă din dreptul la libertate al persoanei umane şi nu trebuie convertită de nicio autoritate de stat (a ţărilor democratice, indiferent că sunt din UE sau din afara ei, deoarece aici este în cauză însăşi caracterul democratic al societăţii respective) în opusul libertăţii sau în pretext de restrângere a libertăţii umane. Securitatea persoanei este un drept al ei, stă scris clar în Carta UE, nedând loc la niciun fel de intepretări. Deci, nu doar că autorităţile statelor UE şi instituţiile UE sunt în afara cadrului Cartei şi a cadrului legal naţional şi internaţional referitor la drepturile omului când decid cu de la sine putere să introducă tehnologii precum scanerele corporale dar ele nu pot impune persoanei umane să folosească aceste tehnologii. Cu alte cuvinte, nicio autoritate din statele UE sau din afara sa (dacă este o ţară democratică) nu poate obliga vreo persoană umană să treacă prin scanerele corporale care folosesc radiaţii T (deci care arată corpul uman în totalitatea sa şi în nuditatea sa, aşa cum au dovedit-o deja experienţele făcute de angajaţi ai aeroporturilor unde s-a introdus acest tip de scanere¹¹).

Orice persoană umană are dreptul de a spune nu supunerii sale scanării corporale cu radiaţii T, care îi expune corpul nud, încălcându-i-se cele mai elementare drepturi. Dar mai mult, nicio autoritate a vreunui stat UE şi nicio instituţie UE nu pot trece peste acest refuz al persoanei umane de a se supune scanării corporale cu radiaţii T, deoarece înseamnă atunci că nu mai este pe tărâm democratic ci pe tărâm totalitar¹², că nu mai ocroteşte drepturile fundamentale ale omului ci implementează o măsură abuzivă şi poliţienească, prin care încalcă drepturile de la art. 1 şi 6 din Cartă, printre alte drepturi ale omului.

Cu alte cuvinte, invocând art. 1 şi 6 din Cartă, orice persoană umană aflată pe teritoriul UE (indiferent că este sau nu cetăţean european) poate opune autorităţilor de stat şi instituţiilor UE şi oricărei autorităţi publice, dreptul său inviolabil la demnitate umana precum şi dreptul său la libertate, fără ca nicio autoritate să nu poată restrânge sau afecta sau se opune unei astfel de invocări¹³. De aceea există o Cartă a Drepturilor Fundamentale a UE, pentru ca orice autoritate a statelor UE şi orice instituţie UE să se raporteze în orice activitate, măsură şi act juridic la aceasta şi nu să adopte măsuri care încalcă vădit şi grav prevederile obligatorii ale Cartei. Aceasta este de aceeaşi valoare juridică precum tratatul de la Lisabona prin care s-a fundamentat UE, deci încălcarea Cartei se consideră în ordinea juridică europeană ca o încălcare a unui tratat al UE, adică a înseşi bazei juridice a întregii ordini de drept european. În plus, nu s-ar mai putea afirma că UE ar fi o comunitate de ţări democratice, capabilă să exporte democraţia sa şi altor ţări, din moment ce aceste drepturi sunt încălcate chiar pe teritoriul său.

Art. 7 din titlul II/Carta UE, consacrând respectul pentru viaţa privată şi familială, include (în sintagma «viaţă privată şi familială») şi dreptul la intimitate al persoanei. Acesta este un drept derivat atât din art. 7/Cartă dar şi din dreptul la libertate al persoanei umane (art. 6/Cartă) şi din demnitatea sa umană (art. 1 /Cartă). Deci dreptul la intimitate apare ca presupus de conţinutul juridic al drepturilor şi libertăţilor consacrate mai sus, demonstrând că persoana umană de pe teritoriul UE nu poate fi supusă de autorităţile vreunui stat UE şi nici de instituţiile UE prin actele lor juridice, la vreo afectare, încălcare sau imixtiune abuzivă în viaţa sa intimă şi în tot ceea ce priveşte intimitatea sa, inclusiv în ceea ce priveşte corpul său.

Demnitatea persoanei umane presupune şi respectarea demnităţii corpului uman, adică nesupunerea acestuia vreunei situaţii în care să fie supus vreunei afectări sau încălcări, de orice natură, a demnităţii sale inerente (dat fiind caracterul inviolabil al demnităţii umane, extins şi asupra corpului uman, nu doar asupra imaginii sale publice, a vieţii sale familiale, profesionale, intime sau a altor elemente ocrotite de valoarea în sens larg, a demnităţii umane).

Deci folosirea scanerelor corporale este complet în afara cadrului legal privind protecţia drepturilor fundamentale ale omului şi orice decizie se va lua în cadrul instituţiilor UE sau la nivel naţional, ea trebuie să ducă la scoaterea acestor tipuri de scanere din locurile publice, deoarece încalcă vizibil şi flagrant drepturile consacrate în Carta Drepturilor Fundamentale a UE, de care instituţiile UE şi autorităţile statelor membre trebuie să ţină seama pentru a îşi păstra caracterul democratic şi european.

 sus