Human Rights

Asistenţa umanitară profitabilă
Studiu de caz parteneriatul european cu Republica Moldova

 

VICTOR NEGRESCU^*
[National School of Political and Administrative Studies Bucharest]

Abstract:
The EU is the main contributor to the official development assistance funds that represent the main mechanism of aid given to of the underdeveloped countries. But is this instrument truly destined to help the poorest countries, or is it a method of raising the dependence towards the richer countries. Our paper will try to give an answer to this humanitarian dilemma using the European partnership of the Republic of Moldova.

Keywords: development cooperation, European Union, international public relations, Europeanization, globalization

Efectele politicilor de asistenţă pentru dezvoltare reprezintă principalul argument de dispută între diferitele poziţii ideologice cu privire la acest mecanism de asistare a ţărilor în curs de dezvoltare. Principalul punct de dezacord este generat de capacitatea acestui instrument de a genera dezvoltare economică pentru Statele beneficiare fără a genera dependenţă sau chiar supunerea acestui Stat faţă de donator.

Prezentul articol are drept scop să analizeze din punct de vedere empiric şi folosind un studiu de caz precis elementele care pot duce într-o direcţie sau alta a abordărilor doctrinare asupra asistenţei pentru dezvoltare. Ipoteza de la care se pleacă este că dacă asistenţa pentru dezvoltare presupune un parteneriat pentru dezvoltare între donatori şi beneficiar atunci acesta trebuie realizat pe o bază de egalitate iar dorinţele explicit umanitariste revendicate de politicile ODA să fie reflectate şi în indicii economici deoarece, dincolo de obiectivele politice, acest mecanism de asistenţă este cu preponderenţă economic.

În încercarea noastră de a da un răspuns acestor dezbateri ideologice vom încerca să demonstrăm sau să infirmăm capacitatea cooperării pentru dezvoltare de a genera un parteneriat pentru dezvoltare. Mai exact, vom încercă să verificăm empiric dacă asumarea rolului de activist umanitar de către Uniunea Europeană şi Statele membre în raport cu asistenţa ţărilor subdezvoltate corespunde cu realitatea raporturilor create între UE ca şi donator şi beneficiari. Studiul de caz selectat a fost Republica Moldova întrucât acest Stat este conform indicatorilor economici şi sociali cel mai slab dezvoltat Stat din Europa, iar proximitatea de spaţiul european îi conferă capacitatea de a interacţiona permanent cu spaţiul european şi în consecinţă cu donatorii europeni.

I. Republica Moldova: un parteneriat estic pentru dezvoltare

Republica Moldova este cea mai săracă ţară din Europa iar proximitatea de Uniunea Europeană a făcut ca această ţară să fie un important beneficiar european al fondurilor de asistenţă pentru dezvoltare. O analiză în termeni bugetari arată că în perioada 1993-2003 media anuală a fondurilor alocate prin cooperare pentru dezvoltare în PIB a reprezentat nu mai puţin de 10%, această coborând ulterior la 6,6% datorită creşterii economice.

Republica Moldova este considerată de către Banca Mondială ca o ţară cu venituri scăzute, cu un venit mediu anual pe locuitor de 888 dolari. Dependenţa comercială faţă de URSS în timpul perioadei comuniste şi decuplarea faţă de economia centralistă au condus la scăderea nivelului de trai a populaţiei sub nivelul de dinainte de 1989 când nivelul era deasupra mediei din republice sovicetice. Puterea de cumpărare a scăzut la 40% faţă de nivelul anilor 1980 iar rata de sărăcie a atins 73% în 1999. Aproximativ 500.000 de cetăţeni moldoveni lucrează în afara ţării, contribuind cu 30% din PIB-ul anual în timp ce în ţară peste 40% din populaţiei locuieşte în mediul rural.

Uniunea Europeană a alocat mai mult de 300.000.000 de euro Republicii Moldova între 1991 şi 2006. Acest ajutor include asistenţa în cadrul programului TACIS precum şi susţinerea pe linii bugetare tematice, printre care programul de securitate alimentară, iniţiativa europeană pentru democraţie şi drepturilor omului, asistenţa macrofinanciară şi ajutorul umanitar prin ECHO.

Pentru perioada 2007-2010, Uniunea Europeană prevedea alocarea a nu mai puţin de 200.000.000 de euro de ajutor prin intermediul Intrumentului european de vecinătate şi parteneriat cu Republica Moldova. Principalele priorităţi ale fondurilor alocate de UE au fost reducerea sărăciei, susţinerea creşterii economice şi dezvoltarea democraţiei.1

Republica Moldova este prin dimensiunea fondurilor de asistenţă pentru dezvoltare primite un Stat dependent de această resursă financiară care a atins în 1999 un maxim istoric de 26% din PIB. Această pondere a crescut odată cu scăderea producţiei economice la nu mai puţin de 40% din cea înregistrată în perioada sovietică şi căderea sub pragul sărăciei a 88% din populaţia ţării conform statisticilor Băncii Mondiale.

Astfel în prezent majoritatea donatorilor internaţionali acţionează în Republica Moldova pe zone de intervenţie prioritare iar o scurtă analiză indică următoarele variabile2:
- dezvoltarea democraţiei (UE; Statele Unite; Fundaţia Soros; Banca Mondialà)
- ameliorarea serviciilor sociale (UE; PNUD; Suedia)
- îmbunătăţirii capacităţii administrative (UE; PNUD; Banca Mondială; Statele Unite; Suedia; Danemarca ; Olanda)
- creşterea economică (UE; BERD; Statele Unite)
- reducerea corupţiei (UE; Statele Unite)
- dezvoltarea regională şi locală (PNUD)
- reducerea sărăciei (UE; Banca Mondială; Suedia)
- infrastructura publică (BERD; UE; Statele Unite; Suedia)

Se remarcă faptul că mulţi dintre donatori intervin în zone similare şi că nu există o coordonare eficientă între ariile de intervenţie iar unele domenii precum asistenţa tehnică pentru administraţia centrală au tendinţa de a fi aglomerate. Acest lucru reflectă dorinţa tuturor donatorilor de a interveni la nivelul cel mai înalt de decizie şi a creşte vizibilitatea şi influenţa produsă de fondurile alocate. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare a încercat coordonarea eforturilor de asistenţa iar o serie de acorduri semnate de Guvernul Republicii Moldova, precum Declaraţia de la Paris din 2005 sau Cadrul de Parteneriat pentru Dezvoltare din 2006, aveau această menire de armonizare a asistenţei.

Tradiţional România a finanţat activităţile din Republica Moldova prin două mecanisme care ţin mai mult de politica de promovare culturală decât de asistenţa pentru dezvoltare. Ne referim aici la fondurilor distribuite prin Departamentul pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni (5,5 milioane de RON în 2006) şi Institutul Cultural Român a căror dimensiune nu a fost inclusă în fondurile ODA. România a început să se afirme ca şi donator oficial de asistenţă pentru dezvoltare doar începând cu 2006-2007 odată cu adoptarea strategiei naţionale şi includere Republicii Moldova în lista ţărilor prioritare a fondurilor.3

România a preferat din raţiuni ce ţin de politica internă şi transparenţa în utilizarea fondurilor să aloce fondurile prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare chiar dacă elementele incluse în strategia naţională pentru Republica Moldova nu corespundeau în totalitate cu obiectivele PNUD. Ponderea fondurilor alocate prin PNUD către Republica Moldova din totalul fondurilor de asistenţă a reprezentat aproximativ 30% din suma totală, mai exact 800 de mii de euro din totalul de 2,3 milioane de euro alocate către fondurile de asistenţă. Multe dintre aceste fonduri au fost alocate ca şi cofinanţare pentru alte proiecte, principalele domenii vizate fiind dezvoltarea socială, pregătirea administraţiei publice locale şi dezvoltarea societăţii civile.

Abordarea României de a oferii asistenţă pentru dezvoltare pentru Republica Moldova prin PNUD a fost generată de intenţia României de a evita anumite tensiuni pe care le-ar putea implica o activitate directă în dezvoltarea socială şi democratică a Republicii Moldova care ar stârnii controverse şi critici din partea partidelor pro-ruse din această ţară. Cu toate acestea vizibilitatea fondurilor alocate de România rămâne foarte scăzută principalul actor care îşi asumă implicarea în dezvoltarea Republicii Moldova fiind PNUDul. Chiar dacă în materialele de promovare pentru programele finanţate din fondurile României, PNUD menţionează finanţarea românească, actorii din societatea civilă consultaţi dar şi presa independentă din Republica Moldova consideră că România nu este vizibilă în alocarea acestor fonduri.

Donatorii din Estul Europei care au prioritizate Republica Moldova printre ţările beneficiare ale fondurilor de asistenţă pentru dezvoltare au considerat oportun transferul de cunoştinţe şi bune practici din perioada de democratizare şi aderare la UE către această ţară. Spre exemplu Letonia a elaborat un capitol special în Stategia de asistenţă pentru Republica Moldova ce cuprinde asistenţă tehnică pentru realizarea criteriilor politice de la Copenhaga, reglementarea comercială şi pregătirea oficialilor, în timp de Polonia a prevăzut o asistenţă pentru adaptarea agriculturii la cerinţele UE şi accesarea fondurilor europene.4

România şi-a dorit să joace şi ea acest rol prin adoptarea rolului de interlocutor cu spaţiul european şi promotor al drumului european al Republicii Moldova. Această poziţionare a fost respinsă în mai multe rânduri de Partidul Comunist care a dominat viaţa politică din Republica Moldova în ultimii ani. Cu toate acestea cu siguranţă experienţa României poate reprezenta un aport important în viaţa instituţională şi socială a Moldovei iar o bună metodă de intervenţie poate fi realizată prin stimularea actorilor independenţi din societatea civilă şi susţinerea de proiecte multilaterale destinate europenizării mecanismelor publice moldoveneşti.

Relaţia de cooperare a Republicii Moldova cu UE a început în 1994 prin semnarea Acordului pentru parteneriat şi cooperare care a intrat în vigoare doar în 1998. Pe baza acestui act s-a implementat în 2005 Planul de Acţiune inclus în programul de vecinătate pentru o perioadă de trei ani, şi extins ulterior în 2008. Începând cu decembrie 2009, Planul de Acţiune a intrat într-o logică de monitorizare şi evaluare anuală. Raportul întocmit de Comisia Europeană pe 2009 indică în acest sens avansări importante în direcţia îndeplinirii normelor europene şi dezvoltarea economică şi socială a Republicii Moldova.

Uniunea Europeană a alocat pentru perioada 2007-2010 nu mai puţin de 209,7 milioane de euro prin Instrumentul de Vecinătate şi Parteneriat European având ca principale obiective susţinerea dezvoltării democratice şi buna guvernare, susţinerea reformelor instituţionale şi reducerea sărăciei. În această ultimă direcţie Uniunea Europenă a implementat o asistenţă financiară de 30 de euro pe lună pentru persoanele aflate sub limita sărăciei în timp ce au fost echipate şi create mai multe clinici medicale şi centre de asistenţă pentru copii şi persoanele în vârstă.

Doar pentru anul 2009, Comisia Europeană va aloca prin Programul Anual 57 de milioane de euro pentru realizarea acestor obiective, iar perntru perioada 2011-2013 Comisia a alocat un fond de 273,1 milioane de euro pentru dezvoltarea infrastructurii locale din Moldova, cu precădere accesul la apă potabilă. Republica Moldova beneficiază de asemenea de două programe transfrontaliere regionale, fondurile pentru regiunea Mării Negre şi pentru parteneriatul România-Moldova-Ucraina cu perspective de finanţare de 17,6 milioane de euro, respectiv 126 milioane de euro pentru perioada 2007-2013.

Obiectivul acestor investiţii este ca Republica Moldova să fie integrată regional în perspectivele de evoluţie ale Uniunii Europene în Europa de Est. Dorinţa de apropiere a Moldovei de Uniunea Europeană este reflectă şi în asumarea de către UE a rolului de principal coordonator al activităţilor de asistenţă în domenii precum protecţia socială sau dreptul muncii şi acordarea unui fond de 6 milioane de euro pentru susţinerea procesului de democratizare.

II. Profitabilitatea asistenţei pentru dezvoltare pentru donatori

Premiziile de la care s-a pornit prezenta cercetare constă în verificarea ipotezei dacă activitatea de asistenţă pentru dezvoltare presupune o relaţie de cauzalitate sau de dependenţă între actorul donator şi ţara beneficiară. În condiţiile în care teoria dependenţelor şi raporturilor de forţă a fost expusă într-un procedent raport doctoral trecem la aplicarea testului de verificare empirică a diferitelor teorii doctrinare cu privire la asistenţa pentru dezvoltare.

Metoda de verificare utilizată este punerea în relaţie a raporturilor comerciale între Statul beneficiar, în acest caz Republica Moldova, şi fondurile de asistenţă pentru dezvoltare primite din partea ţărilor donatoare. Sursele statistice provin din baza statistică a OCDE şi al Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova.

Tabelul 1 ilustrează principalii donatori ODA ai Republicii Moldova şi sumele alocate acestui Stat prin politici de asistenţă pentru dezvoltare. Datele ales, respectiv anul 2000, 2005, 2007 şi 2008 au ca obiectiv să indici tendinţa în alocarea fondurilor în ultimii 10 ani. Mai exact, anul 2000 este anul de start al analizei noastre, anii 2005 şi 2007-2008 sunt ani post extindere pentru a observa dacă există o evoluţie în raporturile de asistenţă. Mai mult decât atât anul 2008 a fost ultima dată care pe situl OCDE avea informaţii suficiente despre cerinţele cercetării noastre iar cumularea cu 2007 are drept scop să arate o tendinţă pe termen scurt de timp.

Din tabelul alăturat reiese următoarele concluzii. În perioada 2000-2008 s-a înregistrat o creştere importantă a fondurilor de asistenţă alocate Republicii Moldova, mai exact o dublare a sumei alocate datorată în special popularizării şi fixarea unor obiective clare la nivel internaţional în domeniul asistenţei pentru dezvoltare. Cu toate acestea remarcăm în ultima perioadă, şi datorită crizei economice, o scădere a ratei de creştere a fondurilor alocate.

De asemenea remarcăm faptul că majoritatea fondurilor primite de către Republica Moldova provin din surse multilaterale mai exact organizaţii internaţionale care au reuşit să adune sume de la mai mulţi donatori în vederea realizării obiectivului dorit. Acest lucru reduce oarecum dependenţa politică a Republicii Moldova faţă de un donator unic dar dacă este să intrăm în detaliu observăm că principalul organism implicat este Uniunea Europeană care reprezintă în final interesele membrilor săi. Astfel principalul donator este UE cu aproximativ 28% din fondurile alocate în 2008, urmată de Statele membre UE participante în grupul de acţiune pentru dezvoltare internaţională cu aproximativ 19%, şi de Statele Unite cu 12%. În cazul SUA remarcăm o oscilaţie în alocarea fondurilor, ceea ce ilustrează relaţia pe care acest Stat o face între alocarea fondurilor ODA şi anumite interese politice contextuale în regiune.

Prima etapă în analiza de impact a asistenţei pentru dezvoltare este evaluarea raporturilor economice dintre ţările donatoare şi ţara beneficiară, Republica Moldova. Primul element de analiză sunt exporturile ţării beneficiare, respectiv a Moldovei, care indică dacă ţara beneficiară exportă produse către ţările donatoare. Un export important către ţările beneficiare indică faptul că această ţară nu este complet dependentă de fondurile de asistenţă dar şi că ţara donatoare îi permite accesul la piaţa proprie şi la o dezvoltare lineară bazată pe creştere economică sustenabilă şi export.

Din analiza exporturilor, dincolo de evidenta creştere a exporturilor pe perioada de analiză, mai remarcăm şi faptul că toate ţările donatoare înregistrează pe toată perioada creşteri succesive a importurilor de produse moldoveneşti în valori nominale. Principalele ţări importatoare din Republica Moldova sunt România şi spaţiul european al UE. De cealaltă parte ţări precum Danemarca, Letonia sau Republica Cehă, deşi contribuie cu fonduri de asistenţă ezită să deschidă piaţa către produsele moldoveneşti.

Remarcăm de asemenea mai multe tendinţe în rândul Statelor importatoare de produse din Republica Moldova, mai exact faptul că ţări precum Germania, Letonia şi Lituania au tendinţa să îşi limiteze creşterea de importuri din Moldova, în timp ce ţări precum Elveţia, Suedia, Danemarca sau chiar Marea Britanie au avut creşteri importante al volumului de importuri de produse moldoveneşti.

Pentru a putea însă înţelege relaţia dintre exporturi şi fondurile de asistenţă alocate de donatori este important să clasificăm cele două tipuri de fonduri şi să creăm o relaţie de cauzalitate. Mai exact, se consideră că dacă fondurile exportate către ţările donatoare depăşesc fondurile de asistenţă pentru dezvoltare alocate de către ţările donatoare atunci putem considera într-o primă etapă că aceste fonduri au fost alocate cu scopul de stimulare a unui parteneriat între cele două ţări, element care diferenţiază principiul de cooperare pentru dezvoltare de cel de asistare sau ajutor umanitar.

Din analiza comparată reiese că doar două State percep asistenţa ca fiind unidirecţională şi prin urmare sursă de dependenţă, mai exact Suedia şi mai ales Statele Unite. De asemenea alte două State, Olanda şi Elveţia şi-au schimbat rolul jucat în relaţia cu Republica Moldova trecând la un parteneriat de dezvoltare. Uniunea Europeană dar şi State precum Germania, Polonia sau Marea Britanie par să fi înţeles rolul cooperării pentru dezvoltare ca un mecanism de stimulare şi nu de asistare.

Per total, această analiză a raporturilor dintre exporturi şi fondurile ODA indică faptul că în cazul Republicii Moldova conceptul de parteneriat pare a fi integrat de majoritatea actorilor iar asistenţa pentru dezvoltare a folosit ca element de stimulare a unei economii sustenabile.

În vederea evidenţierii raportului pe care îl presupune relaţia dintre asistenţa pentru dezvoltare şi raporturile comerciale este necesară şi analiza importurilor comerciale pe care Statul beneficiar îl realizează cu Statele donatoare.

Notăm în primă etapă faptul că Republica Moldova şi-a mărit volumul de importuri deşi rata de creştere a scăzut pe măsura evoluţiei în timp. Uniunea Europeană pare a fi în continuare principalul partener economic, cu Germania, România şi Polonia ca principali parteneri comerciali pentru importurile de produse. De asemenea notăm faptul că şi produsele americane au început să ocupe în ultimul timp o pondere importantă în volumul de importuri ale Republicii Moldova.

Ponderea cea mai limitată în volumul importurilor dintre ţările donatoare sunt Letonia şi Danemarcă, şi remarcăm o scădere a tendinţei ascendente de creştere a exporturilor de produse către Republica Moldova pentru Olanda şi Germania ajunse deja la un raport comercial consistent cu acest Stat. Analiza importurilor permite să ilustreze faptul că Statele donatoare consideră Statul beneficiar al asistenţei pentru dezvoltare ca o potenţială piaţă de desfacere care prin fondurile primite poate devenii un client serios al produselor naţionale de export. Din această cauzalitate reiese şi critica adresată asistenţei pentru dezvoltare de către curentele radicale care prezintă cooperarea pentru dezvoltare ca un mecanism neoimperialist de asuprire a Statului beneficiar şi de menţinere la statutul de simplu Stat consumator în periferia evoluţiilor tehnologice sau de producţie.

Prin urmare pentru a percepe rolul importurilor în analiza totală a raporturilor de cooperare dintre Statele donatoare şi cele beneficiare este important să punem în relaţie cele trei variabile reliefate în aceast studiu, mai exact volumul importurilor, al exporturilor şi al finanţărilor ODA.

Mai exact pornim de la premiza că dacă volumul financiar al importurilor de produse dinspre Statul donator către Statul beneficiar depăşeşte volumul exporturilor şi al asistenţei pentru dezvoltare recepţionate atunci este evident faptul că Statul donator percepe intervenţia pentru dezvoltare ca un mecanism de intrare pe piaţa locală şi de popularizare a produselor naţionale. Analiza practicată pe Republica Moldova ne indică o serie de rezultate negative în sensul în care majoritatea actorilor studiaţi exportă mai mult către Moldova decât importă sau alocă fonduri din acest Stat. Mai exact Uniunea Europeană pare a fi un beneficiar real şi important al cooperării cu Republica Moldova dar cel mai bine acest raport este ilustrat de volumul financiar pozitiv de care beneficiază Germania (profit în anul 2008 de 290 milioane de dolari), Polonia (profit în anul 2008 de 62 milioane de dolari), Republica Cehă (profit în anul 2008 de 49 milioane de dolari) sau chiar Statele Unite (profit în anul 2008 de 42 milioane de dolari) în raport cu cel mai sărac Stat din Europa.

Remarcăm de asemenea faptul că există chiar o tendinţă generală la toate Statele donatoare să îşi crească profitul de la an la an, lucru de asemenea vizibil în deficitul total impresionant de aproximativ 3 miliarde de dolari pe an. Singurul Stat care în anul 2008 a contribuit mai mult la dezvoltarea Republicii Moldova decât a beneficiat a fost Elveţia iar alte State precum Olanda, Marea Britanie, Slovacia sau chiar Statele Unite au contribuit în anumiţi ani mai mult la bugetul Republicii Moldova decât au beneficiat.

Concluzie

Uniunea Europeană se identifică la nivel internaţional ca un promotor al cooperării pentru dezvoltare asumându-şi deschis Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Mai mult decât atât UE a fost singurul actor internaţional care şi-a fixat obiective financiare clare în politicile de asistenţă pentru dezvoltare.

Republica Moldova ca şi Stat beneficiar se prezintă ca fiind o ţară recipient deschisă către respectarea condiţiilor pe care le prespune primirea acestor fonduri dar în practică se remarcă faptul că multe dintre proiecte din momentul finalizării finanţării externe se stopează iar donatorii intră într-un ciclu vicios prin care contribuie succesiv la realizarea unor proiecte similare cu un efect limitat pe termen lung în generarea de politici publice coerente şi în dezvoltarea sustenabilă.

Dacă este să analizăm din punct de vedere politic situaţia din Republica Moldova şi contextul regional în care se plasează putem găsi fără mari dificultăţi motivaţii pentru decalajul între intenţii şi rezultatele fondurilor ODA. Astfel de situaţii problematice circumstanţiale sunt tipice ţărilor subdezvoltate care prin definiţie sunt caracterizate de o instabilitate internă sau chiar externă. Prin urmare această abordare nu ne permite să demonstrăm ipoteza de la care s-a pornit această lucrare, în speţă capacitatea asistenţei pentru dezvoltare de a reprezenta un mecanism pentru dezvoltarea ţărilor beneficiare.

În acest sens am realizat o analiză care se doreşte a fi obiectivă în care am luat în considerare în principal argumente de ordin economic întrucât ODA este în primul rând un flux financiar între Statele donatoare şi cele beneficiare. Mai exact am considerat oportun să verificăm dacă Statele donatoare, în cazul nostru Uniunea Europeană şi membrii săi implicaţi în acţiuni de cooperare pentru dezvoltare, sunt cu adevărat motivaţi de o raţiune umanitară în realizarea acestor tipuri de acţiuni folosind exemplul raporturilor economice dintre Republica Moldova, ca Stat beneficiar, şi donatorii săi.

Din analiza realizată a reieşit faptul că majoritatea donatorilor au înregistrat beneficii de pe urma colaborării cu Moldova deşi acesta este cel mai slab dezvoltat Stat din Europa. Mai exact, Statele donatoare au înregistrat balanţe comerciale pozitive în relaţia cu Republica Moldova superioare cumulului dintre importurile de produse moldoveneşti şi fondurile alocate. În ce măsură putem consideră pornind de la aceste rezultate că asistenţa pentru dezvoltare este doar un mecanism de generare a dependenţei Statelor subdezvoltate de Statele donatoare atât din punct de vedere economic cât şi politic, sau dacă putem exclude în totalitate efectele pozitive ale cooperării pentru dezvoltare este încă dificil de concluzionat. Cu siguranţă însă asistenţa pentru dezvoltare trebuie concepută ca un parteneriat între Statul beneficiar şi Statul donator, bazat pe reciprocitate, respect şi transparenţa cu scopul de a realiza dezvoltarea armonioasă şi durabilă a Statului mai puţin dezvoltat. Cooperarea pentru dezvoltare a reuşit în Republica Moldova să genereze dezvoltare socială şi economică dar indicii economici ilustrează dorinţele ascunse ale donatorilor şi chiar cerinţele pe care le presupune integrarea în spaţiul european.

VICTOR NEGRESCU – Doctorand Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

 sus