Politica interna

Reportaj antropologic
Ierarhie, cumetrie si divort in familiile politice romanesti
 

CATALIN BALAN

A brief report on the status of political families in Romania, attempting to explain the internal strings of aggregating criteria and behaviors in political parties. There is no relevnace in these observations for the entire political system, but the data give us good reasons to believe that the criteria and behaviors above mentioned rescpect a clan philosophy.

Comunitatea politica locala este in mod radical diferita de cea centrala. Aceste diferente nu rezida decit intr-un mod mult mai transparent de organizare a structurii ierarhice care este suficient de mult mascata de jocurile politice desfasurate “la centru”. Plecand de la premisele cercetarii antropologice (selectarea unui caz, colectarea datelor despre anumite proprietati, folosirea metodei observatiei participative, prezentarea datelor in mod descriptiv¹), voi alege in cercetarea mea metoda schimbarii registrului si incercarii de a privi realitatea asa cum este ea perceputa de membrii grupului pe care-l studiez. O parte a acestei realitati va fi deconspirata odata cu folosirea premiselor antropologice, iar o alta va fi aflata prin aplicarea asupra situatiei concrete a unor variabile in functie de care se va face analiza cazului.

Starea de fapt
Un proiect de cercetare al Centrului de Analize si Studii Politice din Bucuresti ma determina sa poposesc in orasul natal, urmand sa aplic o serie de chestionare elitelor partidelor politice din Galati, chestionare care vor sta la baza analizei acestei elite in majoritatea jude-telor tarii.

Ziua intai: Imi contactez omul de legatura (consilier local PSD) si stabilesc o intalnire la chiar sedinta partidului sau din acea seara. Eu trebuia sa intru la sfarsitul intrevederii, dar mi-am fortat norocul si amabilitatea persoanei de la poarta, pentru a obtine o scutire de la o asteptarea zadarnica. Am reusit sa intru la intrunire ceva mai tarziu si m-am asezat stingher pe scaun langa un tanar (din TSD cred) care downloada oferte promotionale de pantofi sport de pe Internet. M-am concentrat insa asupra discutiei din plen: meciul Steaua-nu-stiu-cine, care intrase in prelungiri. Rabdator, am reusit sa ma abtin in a comenta arbitrajul domnului primar, mai ales ca acceptase un chestionar spre completare. Au urmat insa obiectiile aduse de acesta: “imi place de tine, dar nu-mi place ca ai barba”, “tot ce vine de la americani e rau” (referitor la parteneriatul Centrului de Analize si Studii Politice cu University of North Carolina at Greensboro din SUA). Nici reactiile cauzate de completarea chestionarului de catre edilul local nu au intarziat: “Ce completeaza domul primar acolo? Ia sa completam si noi…”

In acest timp, un fost liberal, actual consilier PSD, recita un monolog, catarat pe un soclu imaginar: “Iti zic eu cum trebuie condusa tara asta… cu ranga. Pana nu dai o ranga in dinti, nu se linisteste nimeni. Conducatorul potrivit e despotul luminat pentru ca Romania a dus-o cel mai bine pe vremea dictatorilor”, “Ce e aia liberalism? Domnule, noi nu facem aici filosofie politica… noi facem politica!”.

La sfarsitul zilei meditez si ma revolt tardiv. Mai intai “Filosofum non facit barbam”; apoi tratez miopia periferiei in perceperea centrului doar ca pe un clivaj care se poate aplica societatii romanesti. In acelasi context, tot clivaj era si cel dintre muncitori si “ganditori”, primii remarcandu-se prin dorinta de a le tune barbile celor din urma. In al treilea rand, ceea ce parea la prima vedere o validare a criteriului gerontocratic nu ascundea decat ironia lupilor tineri, imuni la credulitatea care le infestase liderul. Meditatia mea incremeneste insa la analiza discursului purtatorului de cuvant al despotului luminat. Urmarind inferentele, nu pot deduce decat ca dictatorilor romani li s-ar fi potrivit apelativul “luminatia ta”. Inainte de a ma pregati pentru o noua experienta, imi propun sa scriu o carte: “Liberalismul pe intelesul fostilor liberali”.

In sediul PRM am poposit, in ziua a doua, mai putin decat la intrarea acestuia, unde schimbul de amabilitati dintre mine si doi batranei simpatizanti, privind intrarea/iesirea pe respectiva usa, m-a facut sa cred ca trec un prag initiatic. Nu a fost sa fie asa deoarece, conform declaratiilor secretarei “sediul e in curatenie, iar oamenii cam pleaca”. Cu ultimii doi ma intalnisem chiar eu. La intrarea in PD, primul lucru pe care l-am remarcat a fost urma de sampanie de pe pereti, pastrata precum cioburile de lut ars ce atesta ca “noi suntem aici pe veci stapani”. In timp ce un consilier judetean completa voia domnului de la Bucuresti, am fost salutat si intrebat de “Edi”. Fara a mai astepta raspunsul, potentialul meu prieten a intrat in camera din care auzeam de minute bune indicatii pe marginea unei teze de licenta privind comportamentul scolarului mic. Ca dupa orice chef pe cinste, uitam cu cine am venit la petrecere, iar in acest caz “Edi” poate fi oricine.

In ziua a treia am batut la usa PNL-ului. Privit fara scepticism, mi se ofera premisele colaborarii in mod a priori. Amabilitatea merge la extrem si mi se recomanda un scaun drept consecinta a doctrinei de partid: “De ce stai in picioare? Ia loc, noi suntem liberali”. Ma asez comod si asist inevitabil la o conversatie insetata: “Imi arde gatul de o bere.” “Si mie.” “Bem o bere?” Nefirescul nu e aici, ci in sustinerea pledoariei anterioare cu noi argumente: “Ne scuzi limbajul. Stii… noi suntem liberali”. La fostul PC ajung naucit si sunt aproape de a ceda cand un onorabil consilier o imputerniceste pe secretara cu completarea chestionarului. “Stiti, chestionarul se adreseaza elitelor locale si trebuie completat de dumneavoastra”. In revendicarea mea am folosit, se pare, un cuvant magic: elita. Desigur ca apoi timpul a avut rabdare.

Zilele care au urmat m-au regasit alergand dupa chestionare ce promiteau sa se completeze. Un loc deosebit de pelerinaj a fost sediul primariei, in chiar ziua lucrului in comisii. Am intalnit aici medici la Comisia Juridica si fosti “responsabili” cu alba-neagra, actualmente consilieri conservatori (fosti puri).

La intoarcerea in Bucuresti am observat ca noua din zece membri PSD se considerau plasati in dreapta axei politice in timp ce liberalii, conservatorii, democratii si PRM-istii erau furati de mirajul centrului.

Filosofia clanului (intre etologie si meritocratie)
Relatiile de putere la nivelul clanului se bazeaza in primul rand pe dictatul autoritatii. Acel individ sau grup care detine acest privilegiu transeaza relatiile de putere dupa bunul plac. Mai intai ne vom intreba care este constructul care sustine autoritatea. Un raspuns intuitiv ne spune ca aceasta este sustinuta din interiorul unui clan si se manifesta fie in raporturile dintre membrii acestuia, fie intre clanul respectiv si alte clanuri. Clanul, asa cum il vede Balandier² este determinat dupa mai multe criterii (clanul moaro): o origine barbateasca si descendenta sa, un loc vital si sacru ce ii leaga pe membrii clanului de un teritoriu determinat, simboluri comune, determinarea zeilor specifici, raporturi de filiatie, adoptie sau descendenta intretinute cu alte grupuri.

Clanurile sau societatile umane primitive nu se deosebesc in mod fundamental de comportamentul dezvoltat de animalele aflate in grupuri de indivizi, iar cele dintai nu se deosebesc decat in unele particularitati ale continutului de comunitatile politice actuale caci sub aspect formal diferentele sunt de neobservat.

Pentru a vedea relatiile dintre clanuri, vom apela la studiul lui Konrad Lorenz³. Acesta afirma ca atunci cand Darwin vorbea despre lupta pentru existenta, se referea la concurenta dintre indivizii inruditi indeaproape. Aplicat acest fapt la cazul nostru, putem identifica in lupta politicienilor un aspect de acest fel, care are ca imperativ supravietuirea pe scena politica. Conform lui Balandier⁴, lupta politica dobandeste un caracter special. Ea nu vizeaza modificarea sistemului, ci doar o ajustare a elementelor constitutive, fapt realizat prin secesiuni si realizarea de grupari si coalitii noi. Preluand aceasta idee, observam ca acestea intetesc lupta pentru prada comuna – alegatorul. Urmandu-l pe Lorenz, animalul nu e furios in momentul asaltului ce-i asigura hrana, ci doar cand se lupta cu un adversar al propriei specii. Poate de aceea un fost membru al PNL-ului se dezice de ideile liberale, odata cu trecerea lui in PSD, el aratandusi in acest fel furia fata de actualul adversar. Acelasi caz al schimbarii “fronturilor” este emblematic pentru urmatoarea situatie: comunitatile de animale fiind mari, indivizii nu se cunosc personal decat printr-un “miros” comun, propriu membrilor si dintinct de al altor grupuri. Odata ce un individ a luat contact cu un alt grup, imprumuta mirosul aceluia si daca isi doreste intoarcerea in vechea comunitate, aceasta il va extermina. Astfel, omul nostru poate adopta acest comportament si datorita faptului ca are constiinta “schimbarii mirosului” si actioneaza agresiv fata de vechiul grup, tocmai pentru ca intuieste un posibil comportament similar al acestuia, vis-a-vis de el. Nu vom lua aici in calcul cazul in care vechiul grup il poate primi pe “fiul risipitor” tocmai pentru a se folosi de “mirosul” cu care acesta vine, demascand clanul advers.

Relatia din interiorul clanului se bazeaza pe aceeasi relatie de putere ca si in cazul relatiilor dintre clanuri. Astfel, chiar daca in unele societati, anumite persoane sunt considerate ca fiind inrudite desi nu se cunoaste vreo legatura genealogica reala sau un stramos comun⁵, se intampla frecvent ca o persoana sa adopte o atitudine respectuoasa fata de rudele din prima genera-tie ascendenta. Aceasta relatie de ascendenta si subordonare este revelata de experienta descrisa in cadrul sediului PSD. Atunci cand, respectuos sau nu, a fost urmat gestul domnului primar de completare a chestionarului si de alti membri ai clanului, s-a recurs automat la respectul dat de criteriul gerontocratic ce acorda intaietate generatiei ascendente. Nu putem intui la fel de usor daca a mai fost si alt criteriu in aceasta copiere comportamentala, cum ar fi cel al meritocratiei. Insa, despre acest criteriu, Ralf Dahrendorf⁶ afirma ca diversitatea ofera o mai buna garantie a deschiderii decat meritul, iar deschiderea este adevarata marca a ordinii liberale. Problema care se pune este ca aceasta diversitate este gresit inteleasa, mergandu-se pana la expemplele “specialistilor” din comisii sau a elitei PSD Galati care a situat propriul partid (precum si propria orientare) pe axa stanga-dreapta, cu noua din zece raspunsuri, la dreapta. Diversitatea sinonima cu incompetenta ma face sa refuz ordinea liberala transpusa in termenii lui Dahrendorf.

Relatiile de putere si acceptarea autoritatii: Plec in aceasta mini-analiza de la punerea in lumina a discursului privind necesitatea autoritatii unui despot luminat. Aceasta tendinta pare a fi una neschimbata in societatea politica romaneasca, atat la nivelul perceptiei cat si la cel al difuzarii mesajului politic. Daca aruncam o privire asupra evenimentelor anilor 1990, observam ca in Occident s-a pastrat imaginea femeilor din Bucuresti aplaudand minerii care brutalizau intelectualii si studentii, “restabilind ordinea”⁷. Aceasta imagine si votul coplesitor de la 20 mai in favoarea unei puteri dovedite ca prea putin democratica aveau sa acrediteze ideea ca problema Romaniei erau atitudinile de masa de tip autoritar pe care se sprijinea grupul interesat de la putere.

Aceasta tendinta arata ingrijoratorul fapt ca la nivelul factorilor de decizie din sfera politica, lucrurile au evoluat doar la un nivel aparent, atata timp cat acceptam ca acest caz poate fi extrapolat la nivelul intregii comunitati politice din Romania. Nici din celalalt punct de vedere (al alegatorului), situatia nu este schimbata. Un recent studiu al firmei specializate in dezvoltare organizationala Interact derulat in parteneriat cu compania de cercetare Gallup, asupra valorilor si comportamentului romanesc din perspectiva dimensiunilor culturale, a aratat faptul ca exista nevoia de a avea lideri autoritari, centralizare in decizii, iar populatia doreste sa urmeze regulile stabilite de astfel de lideri. La nivelul companiilor, angajatii prefera o relatie apropiata cu un singur sef pentru a obtine protectia acestuia si pentru a evita asumarea responsabilitatii unor pareri contrare. Mai mult, indivizii se supun regulilor grupului social de care apartin, societatea fiind fragmentata in mai multe astfel de grupuri, unite prin interese comune. Grupurile au scopul promovarii intereselor membrilor acestora in detrimentul celorlalte grupuri (noi contra voastra). Astfel, nevoia liderilor autoritari si scindarea clasei politice in grupuri de interese reprezinta o justificare a indemnului: “sparge-i dintii” sau a dezicerii de ideologia vechiului partid.


In concluzie, realitatile constatate sunt relevante pentru intreaga scena a politicii romanesti in masura in care ele pot fi verificate prin experiente similare. Disputele, ierarhiile, conducatorii si condusii sunt identificati zilnic ca urmare a modului cum aceste “secrete” transpar prin mijlocirea mass-mediei. Problema este ca tocmai de aceea ele au incetat sa mai fie deranjante: pentru ca le “respiram” zilnic si, prin acest fapt, le acceptam tacit. Demersul meu se poate traduce prin incercarea de a pune bazele unui refuz in acest sens.

NOTE
¹ Mihu, Achim (2002), Antropologie culturala, ed. Dacia, Cluj-Napoca, p.20
² Balandier, Georges (1998), Inrudire si putere, in Antropologie politica, ed Amacord, Timisoara
³ Lorenz, Konrad, Asa-zisul rau. Despre istoria naturala a agresiunii, trad. Ioana Constantin ed Humanitas, Bucuresti
⁴ G. Balandier – op cit.
⁵ Radcliffe-Brown, A.R. (2000), Structura si functie in societatea primitiva, trad. Roxana Calinescu, Liliana Ciobanu Harhas, ed Polirom, Iasi, p.55
⁶ Dahrendorf, Ralf (2005), Marirea si decaderea meritocratiei, http://www.ziua.ro/display.php?id=10842&data=2005-04-28&ziua=e89ba4af17ba8c8c55767f7cd0f65742
⁷ Mungiu, Alina (1995), Romanii dupa 1989. Istoria unei neintelegeri, ed. Humanitas, Bucuresti, p.157

BIBLIOGRAFIE
Georges Balandier, Inrudire si putere, in Antropologie politica, Amacord, Timisoara 1998
Achim Mihu, Antropologie culturala, Dacia, Cluj-Napoca, 2002
Konrad Lorenz, Asa-zisul rau. Despre istoria naturala a agresiunii, trad. Ioana Constantin Humanitas, Bucuresti
A.R. Radcliffe-Brown, Structura si functie in societatea primitiva, trad Roxana Calinescu, Liliana Ciobanu Harhas, Polirom, Iasi, 2000
Ralf Dahrendorf, Marirea si decaderea meritocratiei, 2005, http://www.ziua.ro/display.php?id=10842&data=2005-04-28&ziua=e89ba4af17ba8c8c55767f7cd0f65742
Alina Mungiu, Romanii dupa 1989. Istoria unei neintelegeri, Humanitas, Bucuresti, 1995.

CATALIN BALAN - student la Facultatea de Filosofie (Modul de filosofie politica si morala) anul IV si la Facultatea de Stiinte Politice anul III din cadrul Universitatii Bucuresti, cercetator CASP (Centrul de Analize si Studii Politice) in anul 2005.

 sus