Politica interna

PNL si Alianta D.A. Trei scenarii posibile

GABRIEL GHERASIM

The author tried to draw three possbile scenarios regarding the future evolution of the National Liberal Party, having as refference guide the D.A. Alliance. The first assumes the party will remain in the Alliance. The second assumes the fusion beteen NLP and the Democrat Party. The third assumes that NLP will step out frim the Alliance.

Miza oricarei competitii politice este, invariabil, dobandirea si prezervarea puterii, iar mecanismele folosite nu exclud, de obicei, politica de aliante intre doua sau mai multe partide. Scena politica romaneasca nu a fost facut si nici nu face exceptie de la aceasta regula, mai ales ca sistemul de vot proportional nu este, in cele mai multe cazuri, de natura sa ofere unei singure formatiuni politice forta electorala necesara castigarii alegerilor.

Initial principal pilon de sustinere a Aliantei D.A. PNL-PD si mai apoi a actualei coalitii guvernamentale, PNL ofera observatorului spectacolul unui partid care resimte foarte acut traumele produse de “infidelitatea” partenerului de alianta si de coalitie, PD. Proiect prin excelenta electoral, alianta dintre cele doua partide se dovedeste, pe zi ce trece, o zona in care modelul conflictual castiga tot mai mult teren, in dauna urmaririi unui proiect politic coerent, inzestrat cu consecinte benefice in domeniul, atat de sensibil, al politicilor guvernamentale. Pentru PNL, un partid neomogen, el insusi o “alianta” de factiuni¹, se va pune, intr-adevar, problema unei optiuni strategice fundamentale. La nivel politic, cadrele Aliantei D.A. mai pot oare oferi acestui partid garantia unei ecuatii politice de succes, in conditiile in care gestionarea acestora consuma energii ce ar putea fi canalizate, evident, spre scopuri demne de un viitor mai bun? Aceasta alianta mai poate fi operationala in conditiile in care nu se suprapune peste structura actualei coalitii guvernamentale si intampina dificultati in adecvarea mecanismului decizional intern la caracteristicile sistemului institutional romanesc? Mai pot constitui PNL si PD formatiuni politice aliate in conditiile disputei din ce in ce mai vizibile dintre presedintele Traian Basescu, succedat indeaproape de Emil Boc, presedintele PD, si premierul Calin Popescu Tariceanu.

Pornind de la aceste intrebari, vom construi trei scenarii posibile (S₁, S₂ si S₃) dupa care ar putea evolua PNL daca opteaza pentru: a) mentinerea statu-quo-ului, b) fuziunea cu PD si asumarea unei noi identitati doctrinare, c) dizolvarea Aliantei D.A.

S₁: Persistarea in cadrele Aliantei D.A.
La prima vedere, situatia actuala pare cea mai comoda pentru cei care privesc orice schimbare drept asumarea unui risc, uitand faptul ca “adevarata responsabilitate politica este o incredere fara asigurare, un risc fara garantii, o dererminare fara certitudine”². Insa problemele pe care liderii Aliantei trebuie sa le surmonteze nu sunt deloc neglijabile. In primul rand, erodarea popularitatii in urma actului de guvernare (insotit, firesc, de traumele inerente procesului de integrare efectiva in UE) face ca sondajele de opinie sa confirme scaderea acesteia in preferintele electoratului. Nu mai putin, afilierea internationala deosebita a celor doua partide, disensiunile majore dintre ele cu privire la politica fiscala a actualului cabinet, ca si “polemicile” dintre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu, presedintele PNL, nasc deficiente de imagine greu de recuperat. Astfel, Alianta devine o corabie in deriva, iar cel care ramane sa raspunda in exclusivitate pentru esecurile guvernarii este tot PNL, sanctionat prompt de electorat. Avem de-a face, de fapt, cu repetarea istoriei din anul 2000, cand PN|CD a fost aruncat brusc in zona partidelor neparlamentare. PNL va avea totusi o soarta mai buna: cu un electorat captiv mai numeros, port-drapelul liberalismului in Romania va reusi sa-si pastreze statutul de partid parlamentar in sistemul politic autohton, dar nu si pe cel de partid liberal important la scara europeana. Accesul la putere este acum de domeniul trecutului, precum tot de domeniul tercutului este si mandatul prezidential al lui Traian Basescu, lipsit de sprijinul organizational si electoral al unui PNL puternic.

S₂: Fuziunea cu PD si asumarea unei noi identitati doctrinare.
Proiectul fuziunii dintre PNL si PD si al afilierii formatiunii politice nou-nascute la Partidul Popular European, nu este nou, iar punerea sa in practica inca din vara anului 2004, cand existau conditiile cele mai favorabile pentru a o face, ar fi schimbat cu siguranta infatisarea scenei politice romanesti. Desi efectuata mai tarziu, fuziunea demonstreaza ca liderii celor doua partide au stiut sa depaseasca asperitatile si animozitatile din trecut, mai ales ca «formula de concentrare sau dimpotriva de fragmentare reprezinta un dat constant in viata, dezvoltarea si moartea partidelor”³. Zona de centru-dreapta este acum bine inchegata, permitand sistemului politic romanesc sa se maturizeze treptat si, in cele din urma, sa se structureze bipolar in functie de clasicul clivaj stanga/dreapta. Dar pentru PNL aceasta inseamna, de fapt, renuntarea la propria identitate doctrinara, la liberalism. Ori acest lucru nu este acceptat de toata lumea. Chiar a doua zi dupa fuziune ia nastere un nou PNL, reunind pe liberalii ramasi credinciosi vechii doctrine si unui foarte important om de afaceri, ale caror eforturi concertate nu vor fi suficiente insa pentru ca noul partid sa depaseasca pragul electoral. In ciuda acestor tulburari si a scepticismului unor analisti pentru care liberalii si democratii nu pareau capabili sa construiasca o larga miscare de centru-dreapta⁴, scena politica romaneasca beneficiaza acum de un puternic partid popular, pandant redutabil social-democratiei promovate de PSD.

S₃: Parasirea Aliantei D.A.
Disputele din cadrul Aliantei D.A. nu mai pot fi gestionate, iar rivalitatea dintre liderii celor doua partide (PNL si PD) nu mai lasa loc nici unei forme de colaborare. Calin Popescu Tariceanu ia deci decizia retragerii PNL din Alianta si semneaza actul ei de deces. Se confirma, astfel, inca o data, ideea ca relatiile dintre partidele romanesti “nu depind atat de interesele lor sau de consecventa urmaririi unei linii politice, ci, in primul rand, de relatiile interpersonale dintre liderii de partide”⁵. Lipsit de o baza sociala foarte consistenta, PNL este pus de acum inainte in fata unei situatii delicate din perspectiva pozitionarii pe scena politica, riscand sa repete experienta nefericita a liberalilor italieni care nu au stiut sa-si gaseasca un loc satisfacator intre stanga politica si democratia crestina⁶. Insa pentru Calin Popescu Tariceanu, un lider al carui model politic marturisit este I.I.C. Bratianu, se deschide calea unei dominari pe termen lung a miscarii liberale romanesti.

NOTE
¹ Dimensiunea factionala a familiei politice liberale de dupa 1989 a fost analizata detaliat in S. Perseil, Liberal la plural, Libertés, Bucuresti, 2000, pp. 139-235; vezi si C. Preda, “Liberalisme si partide liberale in Romania postcomunista”, in Liberalisme si partide liberale in Europa, (Pascal Delwit editor), Humanitas, Bucuresti, 2003, pp. 326-329. Mai mult, miscarea liberala romaneasca post-decembrista prezinta o mare similaritate cu situatia din statele scandinave sau din Benelux, “unde liberalii sunt foarte divizati”,(H. Portelli, Les régimes politiques européens. Étude comparative, Libraire générale française, Paris, 1994, p. 100.)
² J. Freund, Qu´est ce que la politique?, Editions Sirey, Paris, 1965, p. 9.
³ Y. Mény, Politique comparée. Les démocraties. Allemagne, États-Unis, France, Grande-Bretagne, Italie, 5e édition, Montchrestien, Paris, 1996, p. 97.
⁴ Cf. Jean-Michel De Waele, «Consolidare democratica, partide si clivaje in Europa centarla si de est», in Partide politice in Europa centrala si de est, Jean-Michel De Waele (editor), Humanitas, Bucuresti, 2003, p. 182.
⁵ Vl. Pasti, M. Miroiu, C. Codita, Romania - starea de fapt, Volumul 1, Societatea, Nemira, Bucuresti, 1997, pp. 139-140.
⁶ Y. Mény, op. cit., p. 50. 

GABRIEL GHERASIM - licentiat in istorie al Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, absolvent al Facultatii de Stiinte Politice, studii academice postuniversitare, SNSPA, Bucuresti.

 sus