1. Alegerea Parlamentului Norvegiei

Constituția Norvegiei din 17 mai 1814 este cea mai veche Constituție scrisă în vigoare din Europa. Ea a suferit mai multe modificări, în primul rând datorită uniunii personale cu Suedia, apoi ca urmare a separării de Suedia în 1905. În ciuda introducerii parlamentarismului, apoi a sufragiului universal, structura sa a rămas aceeași încă de la origini. Ultima revizuire a Constituției a avut loc în 18 iunie 2010.

Adunarea Constituantă de la Eidsvoll era compusă din 112 persoane: 25 erau reprezentanții orașelor, 33 reprezentau armata și marina, iar 54 reprezentau districtele rurale[1]. După constituirea Adunării, s-a format un grup de 15 persoane care aveau misiunea de a redacta textul viitoarei Constituții norvegiene. Textul final a fost semnat în data de 17 mai și cuprindea 110 articole. În aceeași zi, Christian Frederik a fost ales cu unanimitate de voturi rege al Norvegiei libere, autonome și independente. În data de 19 mai s-a prezentat în fața Adunării pentru a depune jurământul. Acesta a constituit momentul în care țara s-a dotat cu o Constituție nouă[2] și cu un organ reprezentativ nou – Storting.

În cursul anului 1814, marile puteri au pus presiune pe Norvegia pentru a accepta uniunea cu Suedia. Această presiune a condus la abdicarea și plecarea Regelui Christian Frederik. Norvegia și Suedia s-au reunit sub aceeași coroană, acționând ca o unică putere pe plan extern. În schimb, în toate celelalte domenii, Norvegia și-a păstrat atributul de a se guverna autonom. Uniunea cu Suedia a durat până în anul 1905.

Parlamentul a fost până în anul 2009 bicameral[3], format din două Camere: Odelsting și Lagting, iar din septembrie 2009 este unicameral.

Parlamentul Norvegiei, Stortinget, este compus din 169 de membri[4], aleși din cele 19 circumscripții pentru un mandat de 4 ani, în conformitate cu un sistem de reprezentare proporțională, utilizând metoda Saint-Lagüe[5].

Conform Secțiunii 2-1 din Legea electorală norvegiană au drept de vot cetățenii norvegieni care au împlinit vârsta de 18 ani[6] înainte de încheierea anului electoral, nu au pierdut dreptul de vot conform art. 53 din Constituție și sunt înscriși în Registrul Populației. Pe de altă parte, nu pot fi aleși în Stortinget, conform dispozițiilor Secțiunii 3-1(2) din Legea electorală, judecătorii Curții Supreme, angajații ministerelor și angajații serviciilor diplomatice și consulare;

Majoratul electoral a variat de-a lungul timpului:

An	Majorat electoral
1814	Vot universal masculin – 25 de ani
1898	Vot universal
1907	Vot restrâns pentru femei (doar pentru alegerile legislative
1913	Femeile au drept de vot universal
1920	23 de ani
1946	21 de ani
1967	20 de ani
1978	18 ani

Alegerile parlamentare se desfășoară în cadrul celor 19 circumscripții electorale:

Nr. crt.	Circumscripții electorale
1.	Akershus
2.	Aust- Agder
3.	Buskerud
4.	Finnmark-Finnmarku
5.	Hedmark
6.	Hordaland
7.	More og Romsdal
8.	Nordland
9.	Nord-Trondelag
10.	Oppland
11.	Oslo
12.	Ostfold
13.	Rogaland
14.	Sogn og Fjordane
15.	Sor – Trondelag
16.	Telemark
17.	Troms Romsa
18.	Vest Agder
19.	Vestfold

Ministerul Guvernării Locale și Modernizării îi revine sarcina de a organiza alegerile legislative în Norvegia.

În 11 septembrie 2017[7] s-au desfășurat ultimele alegeri legislative. La urne s-au prezentat 3.765.245 de electori, astfel că participarea la vot a fost de 78,2%. În conformitate cu rezultatele obținute, nouă partide au câștigat locuri în Stortinget, mai multe cu două comparativ cu alegerile precedente[8]. Din totalul de 169 de parlamentari, numărul femeilor parlamentar s-a ridicat la 69, adică un procent de 40,8%[9].

2. Alegeri legislative în Danemarca

Introducerea Constituției liberale din anul 1849[10] marchează sfârșitul regimului absolutist instalat cu două secole înainte, în 1660, și debutul perioadei de tranziție spre regimul democratic parlamentar, întrucât stabilește forma de guvernământ a statului ca monarhie constituțională[11], bazată pe un sistem parlamentar reprezentativ. Conform Constituției din 1849, Parlamentul era bicameral.

Actuala Constituție a Danemarcei, adoptată la data de 5 iunie 1953, consacră forma unicamerală a Parlamentului și, totodată, permite accesul la tron și pentru femei, situație reglementată în Actul de succesiune la tronul Danemarcei din 27 martie 1953[12]. De asemenea, au fost aduse unele modificări procedurii de revizuire a Constituției. Astfel, aceasta este declanșată la propunerea Parlamentului, cu acordul Guvernului, fiind supusă votului electoratului, iar pentru validitatea revizuirii, trebuie să voteze în favoarea acesteia 40% dintre alegători.

Această Constituție a intrat în vigoare imediat. Ultima Dietă (Rigsdag) aleasă conform Legii privind Constituția Regatului Danemarcei din 1915, cu modificările din 10 septembrie 1920, a continuat să existe până la organizarea de noi alegeri, conform reglementărilor prevăzute în Partea a IV-a. Până la momentul desfășurării noului proces electoral, au rămas în vigoare prevederile stabilite pentru Dietă prin Legea privind Constituția Regatului Danemarcei din 1915, cu modificările din 10 septembrie 1920.

Din anul 1849 până în 1953, Folketing-ul era una din cele două Camere ale Parlamentului bicameral – Risdag (Parlamentul regal). Cealaltă Cameră era Landsting, Camera Superioară. Odată cu adoptarea Constituției din 1953, Landstin-ul a fost eliminat, Parlamentul danez devenind un Parlament unicameral.

Parlamentul este alcătuit dintr-o adunare unică ce nu poate reuni mai mult de 179 de membri[13], dintre care doi membri sunt aleși din Insulele Feroe, iar alți doi din Groenlanda[14]. Membrii Parlamentului sunt aleși prin vot universal și direct pentru un mandat de 4 ani. Astfel, 135 de parlamentari sunt aleși în cele 10 circumscripții electorale, în timp ce 40 de mandate sunt repartizate de o asemenea manieră încât să asigure reprezentarea proporțională a partidelor politice la nivel național[15]. Sistemul electoral danez este un sistem simplu, dar totuși cu o repartizare complexă[16].

Pentru a candida la alegerile legislative, candidații trebuie să îndeplinească următoarele condiții[17]:

– să aibă naționalitatea daneză;

– să aibă domiciliul permanent în Regat;

– să aibă vârsta necesară pentru exercitarea dreptului de vot (18 ani)[18];

– să nu fi fost declarată în incapacitate de a-și desfășura activitatea[19];

Este eligibilă pentru a fi aleasă în Parlament orice persoană care are drept de vot la alegerile pentru acesta, cu excepția celor care au fost condamnate pentru o infracțiune care, în ochii opiniei publice, le face nedemne pentru a deveni membrii în Parlament. Funcționarii publici care sunt aleși membrii ai Parlamentului nu au nevoie de permisiunea Guvernului pentru ca mandatul lor să fie validat. Exercitarea dreptului de vot este reglementată de Legea electorală care, în vederea asigurării unei reprezentări în proporții egale a diferitelor opinii ale electoratului, fixează modul de scrutin și decide dacă va fi adoptat principiul reprezentării proporționale în același timp sau nu cu un scrutin uninominal. Nicio persoană nu va putea vota decât sub condiția înscrierii în registrul electoral[20].

Danemarca, din punct de vedere electoral, este divizată în trei regiuni: Metropolitan Copenhaga, Sealand-Southern Danemarca și Nordul și Centrul Jutland. Cele trei regiuni sunt împărțite în câte 10 circumscripții[21] .

La fiecare cinci ani[22] se stabilește numărul de mandate ce este alocat fiecărei regiuni în funcție de numărul populației, numărul alegătorilor înregistrați la ultimele alegeri, precum și întinderea teritorială a regiunii.

Candidaturile se prezintă de partidele politice sau pot fi candidaturi independente. O candidatură independentă trebuie să fie susținută de cel puțin 100 și cel mult 200 de semnături din partea cetățenilor din districtul electoral în care o persoană dorește să candideze. Un alegător poate susține un singur candidat[23].

Legea electorală reglementează, de asemenea, condițiile de alegere a supleanților și condițiile de intrare a acestora în Parlament, precum și procedura de urmat în cazul în care devine necesară organizarea unui al doilea tur de scrutin. Prin norme distincte se stabilește reprezentarea Groenlandei și Insulelor Feroe în Parlament.

Partidele politice joacă un rol major în viața politică daneză. Dreapta a fost reprezentată în 1915 de Partidul Conservator[24], în timp ce stânga (Stânga Unită) se identifică astăzi cu Partidul Liberal. Stânga a fost reprezentată în Parlament încă din 1884, dar o forță politică adevărată devine abia la începutul secolului XX. În 1871 se creează Partidul Social-Democrat. Dreapta îi reprezenta pe proprietari și pe funcționari, stânga pe fermieri, iar social-democrații pe muncitori.

În anul 1905, din sciziunea stângii își face apariția Partidul Social Liberal.

Viața politică din Danemarca a cunoscut de-a lungul timpului transformări profunde. O serie de formațiuni politice și-au făcut apariția în peisajul politic, ele reprezentând noile evoluții din societate, dar și noua viziune a cetățenilor danezi asupra modului de reprezentare în organismele alese. În anul 1959 își face apariția Partidul Socialist al Poporului, desprins din Partidul Comunist. În anul 1995, o grupare care se desprinde din Partidul Progresului va forma Partidul Poporului Danez, iar formațiunea politică Noua Alianță își face apariția în anul 2007, pentru ca în 2008 să își schimbe numele în Alianța Liberală.

În anul 2019 în Parlamentul danez au fost reprezentate 13 forțe politice: Venstre (Partidul liberal), SocialDemokratiet (Partidul Social Democrat), Dansk Folkeparti (Partidul Poporului Danez), Radikale (Partidul Social-Liberal), Socialistisk Folkeparti (Partidul Socialist), Enhedslisten – De Rød-Grønne (Alianța Roșu-Verde), Liberal Alliance (Alianța Liberală), Det Konservative Folkeparti (Partidul Conservator), Alternativet (Alternativa), Nye Borgerlige (Noua Dreaptă), Inuit Ataqatigiit, Javnaðarflokkurin, Sambandsflokkurin.

Social-democrații și social-liberalii, pe de o parte și, conservatorii și liberalii, pe de altă parte, reprezintă principalele forțe politice aflate în competiție pentru obținerea puterii.

La alegerile parlamentare din 18 iunie 2015, rata de participare la vot a fost una ridicată, și anume, de 85,9% din cetățenii cu drept de vot s-au prezentat la urne. Participarea cetățenilor danezi la procesele electorale este una ridicată, fiind peste 80%[25].

Ultimele alegeri legislative au avut loc in 5 iunie 2019. Prezența la vot a fost de 84,6% în Danemarca, de 70,3% în insulele Feroe și de 49,9 % în Groelanda. În parlament s-au calificat zece formațiuni politice, deținând între 48 de mandate (29,5%) – Partidul Social-Democrat, și patru mandate (2,3%%) – Noua Dreaptă și Alianța Liberală. Celor 175 de parlamentari aleși pe teritoriul Danemarcei li se adaugă câte doi parlamentari din Groenlanda și din Insulele Feroe.[26]

Regele poate să stabilească, în orice moment, organizarea unor noi alegeri având drept efect vacantarea locurilor existente odată cu organizarea acestor noi alegeri. După desemnarea noului Cabinet, organizarea unor noi alegeri nu poate fi stabilită înainte ca Prim-ministrul să se fi prezentat în fața Parlamentului. Prim-ministrul are datoria de organiza alegeri generale înainte de expirarea mandatului pentru care a fost ales Parlamentul. Niciun loc nu va deveni vacant înainte de organizarea unor noi alegeri[27].

Dacă un membru al Parlamentului devine neeligibil, locul acestuia în Parlament devine vacant. După validarea mandatului, fiecare nou membru al Parlamentului declară în mod solemn că va respecta Constituția. Parlamentul este unica autoritate competentă să decidă în legătură cu validarea mandatului oricărui membru, precum și în legătură cu pierderea, de către membrii săi, a dreptului de a fi aleși.

3. Alegeri legislative în Finlanda

Parlamentul finlandez (Eduskunta) are o structură monocamerală[28] și este compus din 200 de membri. Întreaga țară este împărțită în 12 provincii, fiecare cu propriul guvern local. În fiecare circumscripție sunt aleși între 6-35 de deputați, în funcție de populația fiecărei circumscripții, cu excepția Insulelor Aaland care aleg un singur reprezentant.

La fiecare scrutin, numărul cetățenilor din fiecare circumscripție este împărțit la populația totală a țării, iar rezultatul obținut este apoi multiplicat cu 199 și astfel se obține numărul de locuri ce revine fiecărei circumscripții.

În anul 2013, circumscripția Pohjois-Savo și cea Pohjois-Karjala au fuzionat devenind Savo-Karjala, iar circumscripția Kymenlaakso și circumscripția Etelä-Savo au format Circumscripția Finlanda de Sud – Est.

Circumscripții electorale[29]	Nr. deputați
1-Helsingin	22
2-Uudenmaan	35
3-Varsinais-Suomen	17
4-Satakunnan	8
5-Åland Ahvenanmaan maakunnan	1
6-Hämeen	14
7-Pirkanmaan	19
8- Kaakkois-Suomen	17
9-Savo-Karjalan	16
10-Vaasan	16
11-Keski-Suomen	10
12-Oulun	18
13-Lapin	7

Deputații sunt aleși, prin sufragiu universal, direct, pentru un mandat de 4 ani[30].

Tipul de scrutin prin care sunt aleși deputații finlandezi este cel proporțional, pe baza metodei d’Hondt. În Insulele Aaland este utilizat scrutinul majoritar uninominal într-un singur tur. Legislația electorală finlandeză nu stabilește un prag electoral.

Candidații din competițiile electorale sunt desemnați de partidele politice sau de către asociații de alegători. Pentru a participa la un scrutin, un partid politic trebuie să strângă un minim de 5000 de semnături din partea cetățenilor pentru a se înregistra la Ministerul de Interne. Asociațiile de alegători care vor să participe în competițiile electorale trebuie cuprindă cel puțin 100 de membrii.

Este eligibilă pentru a obține un mandat de reprezentare orice persoană cu drept de vot și care nu se află sub tutelă. Cu toate acestea, un militar aflat în serviciul activ nu poate fi ales reprezentant.

Constituția prevede expres că nu pot fi reprezentanți[31]:

– Cancelarul de Justiție al Guvernului;

– Avocatul Poporului;

– Un judecător al Curții Supreme;

– Un judecător al Curții Supreme Administrative;

– Procurorul General.

Dacă un reprezentant este ales Președinte al Republicii sau este numit ori ales într-una din funcțiile evidențiate mai sus, mandatul de reprezentant al acestuia încetează de la data numirii ori alegerii sale. Mandatul unui reprezentant încetează și în cazul în care acesta își pierde eligibilitatea.

La momentul actual, Eduskunta are în componența sa 94 de femei, ceea ce reprezintă un procent de 47% din totalul deputaților. În materie de „feminizare“ a Parlamentului, Finlandao cupă un loc de frunte alături de celelalte state nordice.

În cadrul alegerilor din 2015[32] au participat în competiția electorală 2146 de candidați, votați de 3.099.760 de alegători, respectiv 72,1% din totalul celor cu drept de vot. Împărțirea pe criterii de sex și partide poate fi văzută în tabelul de mai jos:

Partid	Total	Bărbați	Femei
National Coalition  Party	214	115	99
The Finnish Social-  Democratic Party	216	114	102
The Finns  Party	215	139	76
Centre Party  of Finland	216	130	86
The Left  Alliance	216	123	93
Green  League	208	91	117
Swedish People’’s  Party in Finland	104	58	46
Christian Democrats  in Finland	193	105	88
Workers Party  of Finland	33	28	5
Independence  Party	151	116	35
For the Poor  KA	5	-	5
Pirate Party  of Finland	123	107	16
Change 2011	72	56	16
The Communist  Party of Finland	112	68	44
Communist  Workers Party	30	26	4
Constituency  associations	31	22	9
Alții	7	3	4
Total candidați	2.146	1.301	845

Ultimele alegeri parlamentare în Finlanda au avut loc în 14 aprilie 2019. În procesul electoral s-au înscris 20 de partide politice, care au prezentat un număr de 2468 de candidați[33]. Social-democrații au câștigat aceste alegeri, la 20 de ani după ultima lor victorie, având doar un ușor avans în fața partidului antiimigrație și eurosceptic al Adevăraților Finlandezi.[34]

Partidul, condus de fostul ministru de finanțe Antti Rinne, a obținut 40 de mandate din totalul celor 200 ale Parlamentului de la Helsinki, iar Adevărații Finlandezi 39, potrivit rezultatelor definitive. Între cele două partide s-a înregistrat o diferență de 0,2 puncte la finalul unei seri electorale pline de suspans.

Social-democrații sau marcat astfel reîntoarcerea lor în prim-planul vieții politice, la patru ani după eșecul de la alegerile parlamentare din 2015 unde partidul s-a clasat pe locul al patrulea.

Partidul s-a clasat ultima oară pe primul loc în alegerile legislative în 1999, când Paavo Lipponen a condus ulterior o coaliție de stânga-dreapta până în 2003. De atunci, social-democrații au participat la mai multe guverne, fără ca totuși să iasă pe primul loc. Ei au desfășurat o campanie împotriva politicii de austeritate promovate de coaliția guvernamentală în exercițiu – compusă din Centru, Partidul coaliției naționale (dreapta) și Partidul Reforma bleu (eurosceptic) – care a permis scoaterea țării din recesiune în 2016[35].

4. Procedura de alegere a Parlamentului Islandei

Alegerea Althingi este reglementată de Constituția Islandei și de Actul nr. 24 din 16 mai 2000 privind alegerile parlamentare. Structura Legislativului este unicamerală[36].

Art. 2 din Constituție stipulează că: „Althingi și Președintele Islandei exercită împreună puterea legislativă“. Puterile prezidențiale ale Președintelui în materie legislativă sunt exercitate, de fapt de către miniștrii din Guvern. Rolul principal al legislativului este acela de a elabora cadrul legislativ al țării.

Althingi este compus din 63 de membri aleși prin vot universal, direct și secret pe baza reprezentării proporționale pentru un mandat de 4 ani.

În conformitate cu prevederile constituționale privind circumscripțiile, acestea trebuie să fie de cel puțin șase și nu mai mult de șapte.

Înainte de alegerile legislative din Islanda, pe 10 mai 2003, au fost făcute schimbări cu privire la circumscripțiile electorale, astfel încât țara este acum împărțită în șase circumscripții. Înainte de această reglementare, Islanda era împărțită în opt circumscripții, în conformitate cu dispozițiile legislative statuate în 1959.

Limitele circumscripțiilor sunt stabilite prin lege, cu toate acestea, Comisia Electorală Națională poate fi autorizată să traseze granițele din Circumscripția Reykjavík și din vecinătate[37]. După fiecare alegeri la Althingi, în cazul în care numărul alegătorilor înregistrați reprezentați de fiecare sediu parlamentar, inclusiv locurile de egalizare, în orice circumscripție este mai mic decât jumătate din cel al unei alte circumscripții electorale, Comitetul Electoral Național va ajusta numărul locurilor parlamentare din circumscripțiile electorale pentru a reduce această diferență.

Numărul mandatelor din fiecare circumscripție trebuie să fie în număr de cel puțin șase. Modificările la limitele circumscripțiilor electorale și modalitățile de alocare a locurilor în Parlament, conform legii, pot fi făcute doar cu aprobarea a două treimi din voturile exprimate în Althingi.

Circumscripțiile islandeze[38]

Circumscripție electorală	Nr. de mandate alocate
Nord –Vest	10
Nord – Est	10
Sud	10
Sud-Vest	11
Reykjavik Sud	11
Reykjavik Nord	11

Orice persoană care la data alegerilor are vârsta de 18 ani și are naționalitatea islandeză are dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative.

De asemenea, orice persoană care poate vota și care se bucură de o bună reputație poate candida pentru Althingi. Constituția prevede totuși o interdicție pentru judecătorii Curții Supreme[39].

Ultimele alegeri legislative au avut loc în data de 28 octombrie 2017 și s-au bucurat de o prezență ridicată la vot, procentul de participare fiind de 81.2%. În competiția electorală s-au înscris 11 partide și formațiuni politice și un număr de 1244 de candidați.[40]

5. Alegerea legislative în Suedia

În anul 1866 se instituia un Parlament bicameral format dintr-o Cameră Superioară, aleasă de către consiliile generale și municipale și, dintr-o Cameră Inferioară, ai cărei membrii erau aleși prin scrutin direct[41]. În anul 1909, se instituia sufragiul universal masculin[42] pentru alegerea Camerei Inferioare, al cărei mandat era de 4 ani.

Conform noii Constituții, adoptate în 1974 și intrată în vigoare în 1975, Parlamentul suedez devine unicameral[43]. Trecerea de la un sistem bicameral la unul monocameral nu a schimbat radical[44] politica suedeză, având în vedere slaba influență a Camerei Superioare.

Constituantul suedez a statuat încă din art. 1 al Constituției faptul că: „În Suedia, puterea publică emană de la popor. Democrația suedeză se întemeiază pe formarea liberă a opiniei și pe votul universal și egal. Aceasta este realizată prin intermediul unei forme de guvernământ reprezentative și parlamentare, precum și prin autonomie locală. Puterea publică este exercitată conform legii“.

Organismul esențial al regimului reprezentativ este Riksdagen[45] – Parlamentul – care este conform art. 4 din Constituție: „reprezentantul poporului“. Același articol stabilește că Riksdag legiferează și decide asupra impozitelor percepute de către stat și cu privire la utilizarea resurselor de către acesta. Parlamentul este cel care controlează Guvernul și administrația Suediei.

Riksdag este compus din 349 membri. Sistemul ales pentru desemnarea reprezentanților națiunii este reprezentarea proporțională, pe baza metodei Saint-Lagüe[46], sistem ce datează încă din perioada regatelor scandinave. Un sistem complex al mandatelor[47] „compensate“ (39 din 349) permite operarea unei repartizări cât mai proporționale între partidele care au obținut cel puțin 4% din voturi la nivel național sau 12% într-o circumscripție[48]. Riksdag se compune din 310 mandate fixe, împărțite în mod proporțional, în funcție de populație, între circumscripțiile electorale și 39 de mandate de compensare[49].

Constituția suedeză intrată în vigoare în 1975 prevedea ca mandatul parlamentar să se exercite pe o durată de 3 ani. Această prevedere constituțională a rămas în vigoare pe un interval de douăzeci de ani. În 1994, printr-o nouă revizuire constituțională, legislatura a fost stabilită la 4 ani (așa cum fusese în perioada 1921-1974). În caz de dizolvare a Parlamentului, mandatul noii adunării se va întinde doar pe perioada rămasă din mandatul adunării dizolvate. Guvernul este cel care poate dizolva Riksdagen. Acesta nu poate fi dizolvat în primele trei luni da la data începerii legislaturii.

În Suedia, alegerile generale se desfășoară în același timp cu alegerile regionale și cu cele municipale în circumscripții electorale[50]. Guvernul este cel care poate solicita organizarea de alegeri extraordinare. Acest tip de alegeri nu pot fi organizate mai devreme de 3 luni de la alegerile ordinare. Dacă Guvernul a anunțat organizarea de alegeri extraordinare, acestea se vor desfășura în termen de 35 de zile de la anunțul oficial al Guvernului.

Constituantul suedez a stabilit anumite condiții de eligibilitate:

– orice cetățean suedez care are domiciliul actual pe teritoriul Regatului sau care a avut, la un moment dat, domiciliul pe teritoriul Regatului;

– a împlinit vârsta minimă de 18 ani în ziua alegerilor, inclusiv.

Buletinele de vot sunt de culori diferite pentru fiecare tip de alegere: galben pentru alegerile parlamentare, alb pentru alegerile de consilieri comunali și albastru pentru consilieri din comitate.

Legea electorală suedeză statuează, în Capitolul 2, reguli precise cu privire la modul de constituire al circumscripțiilor electorale[51], precum și cu privire la numărul de mandate repartizate fiecărei circumscripții.

Alegerile generale care s-au desfășurat în 9 septembrie 2018 s-au bucurat de o prezență numeroasă a alegătorilor suedezi, astfel procentul a fost de 87,18% din totalul electorilor[52].

În legislatura 2018-2022[53], în Parlamentul suedez sunt reprezentate opt formațiuni politice.

Concluzii

Statele nordice au o istorie îndelungată a practicilor constituționale și electorale, fapt ce a contribuit definitoriu la o stabilitate a regimurilor politice. De asemenea, amenajarea constituțională a puterilor în stat a determinat ca instituirea regimurilor parlamentare să contribuie la stabilitatea guvernamentală.

Desemnarea reprezentaților în Parlamentele naționale din statele nordice se realizează cu respectarea dispozițiilor constituționale, legale și regulamentare stabilite de legiuitorul din fiecare stat supus analizei. Parlamentele din statele nordice au o structură unicamerală, numărul parlamentarilor fiind destul de redus spre deosebire de statele cu sisteme bicamerale.

Stat	Denumire Parlament	Structura Parlamentului	Durata mandatului	Nr. de deputați
DANEMARCA	Folketing	Unicameral	4	179
FINLANDA	Eduskunta	Unicameral	4	200
ISLANDA	Althingi	Unicameral	4	63
NORVEGIA	Stortinget	Unicameral	4	169
SUEDIA	Riksdagen	Unicameral	4	349

Sistemul partidist din aceste state a fost dominat pentru o lungă perioadă de timp de partidele de stânga, însă evoluția opțiunilor electorale din ultimii ani au determinat o fragmentare a vieții politice ce a condus la formarea de coaliții de guvernare. Formula minoritară de guvern constituie însă caracteristica regimurilor parlamentare scandinave.

Stat	Tip de sistem electoral	Decupaj electoral
DANEMARCA	Reprezentare proporțională, Metoda Sainte-Lagüe	3 regiuni divizate în 100 circumscripții electorale și 92 de districte electorale
FINLANDA	Reprezentare proporțională, Metoda d’ Hondt	13 circumscripții electorale
ISLANDA	Reprezentare proporțională, Metoda d’ Hondt	6 circumscripții electorale
NORVEGIA	Reprezentare proporțională, Metoda Sainte- Lagüe	19 circumscripții electorale
SUEDIA	Reprezentare proporțională, Metoda Sainte- Lagüe	29 circumscripții electorale

Este de remarcat că în toate democrațiile nordice este reglementată reprezentarea proporțională, doar metodele de atribuire a mandatele fiind diferite. Sistemele electorale din statele nordice au creat premisele unei reprezentări mult mai bune a femeilor în legislativele naționale.

În fine, o caracteristică definitorie a democrațiilor parlamentare din statele nordice o reprezintă prezența pregnantă a femeilor în viața politică, în competițiile electorale și în cadrul instituțiilor parlamentare.

Stat	Procentul de reprezentare al femeilor în Parlament[54]
DANEMARCA	40.22%[55]
FINLANDA	47%[56]
ISLANDA	38.1%
NORVEGIA	40.8%
SUEDIA	47.3%

 

Bibliografie generală

Arend Lijphart, Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare în treizeci și șase de țări (Iași: Polirom, 2000)

Alexandru Radu, Sisteme politice contemporane. Forme de guvernare în 29 de state (București: C.H. Beck, 2010).

Jean Michel De Waele, Paul Magnette (dir.), Les démocraties européennes. Approche comparée des systèmes politiques nationaux (Paris: Armand Colin, 2008).

Dominique Chagnollaud, Tome 1. Théorie générale. Les régimes étrangers, 6e edition (Paris: Dalloz, 2009).

Philippe Lauvaux, Les grandes démocraties contemporaines, 3e edition (Paris: P.U.F. 2004).

***http://www.ipu.org/wmn-f/classif.htm 

***http://www.robert-schuman.eu

 

Bibiografie pentru Danemarca

***Constituția Danemarcei

***Folketing (Parliamentary) Elections Act (Legea privind alegerea Folketing-ului) – Act No. 369 of 10 April 2014 –

*** https://www.thedanishparliament.dk

*** http://www.dst.dk

 

Bibiografie pentru Finlanda

***Constituția Finlandei

***Election Act (714/1998, amendments up to 361/2016)

***https://www.eduskunta.fi/

*** https://vaalit.fi

*** https://tulospalvelu.vaalit.fi

 

Bibiografie pentru Islanda

***Constituția Islandei

***Parliamentary Elections to the Althing, Act No. 24/2000- https://www.government.is/Publications/Legislation/Lex/?newsid=027e6a1a-f46b-11e7-9423-005056bc530c

***https://www.althingi.is/

 

Bibiografie pentru Norvegia

***Constituția Norvegiei

file:///C:/Users/Cab/Downloads/Denmark_Parliamentary_election_act_2014_en.pdf

*** http://www.regjeringen.no

*** https://valgresultat.no

 

Bibiografie pentru Suedia

***Constituția Suediei

***The Elections Act (2005:837) – ***https://www.government.se/49150c/contentassets/4e2fdee5a8e342e88289496d34701aec/the-elections-act-2005837

*** https://www.riksdagen.se

 

Anexa 1. Norvegia

Rezultatele finale ale alegerilor parlamentare din anul 2017[57]

Numărul total al alegătorilor înregistrați			3.765.245
Numărul total al voturilor exercitate			2.945.352
Procentul votanților din total			78.2%
Numărul total al voturilor invalide			5.179
Numărul total al voturilor albe			18.516
Partidul	Procent voturi obținute	Număr de voturi		Număr mandate obținute	Număr mandate față de 20013
Partidul Laburist- Arbeiderpartiet	27,4	800.947		49	-6
Partidul Conservator- Høyre	25,0	732.895		45	-3
Partidul Progresist – Fremskrittspartiet	15,2	444.681		27	-2
Partidul de Centru – Senterpartiet	10,3	302.017		19	+9
Partidul Socialist de Stânga – Sosialistisk Venstreparti	6,0	176.222		11	+4
Partidul Creștin Democrat – Kristelig Folkeparti	4,2	122.797		8	-2
Partidul Liberal – Venstre	4,4	127.910		8	-1
Verzii – Miljøpartiet De Grønne	3,2	94.788		1	0
Partidul Roșu – Rødt	2,4	70.522		1	+1
Total	-	-		169	-

Alegerile legislative din 16 septembrie 2009[58] și 7 octombrie 2013[59]

Nr. crt.	Partidul	2009			2013
		Procent voturi obținute	Număr mandate obținute	Număr mandate față de 2005	Procent voturi obținute	Număr mandate obținute	Număr mandate față de 2009
1	Partidul Laburist	35.4	64	+3	30.8	55	-9
2	Partidul Conservator	17,2	30	+7	26,8	48	+18
3	Partidul Progresist	22,9	41	+3	16.3	29	-12
4	Partidul de Centru	6.2	11	0	5.5	10	-1
5	Partidul Socialist de Stânga	6.2	11	-4	4.1	7	-4
6	Partidul Creștin Democrat	5.5	10	-1	5.6	10	0
7	Partidul Liberal	3.9	2	-8	5.2	9	+7
8	Verzii	-	-	-	2.8	1	+1
Total		-	-	169	-	169	-

 

Anexa 2. Danemarca

Rezultate alegeri legislative – Legislatura 2019-2023[60]

Nr. crt.	Partidul	Număr de voturi obținute	Procent voturi obținute	Număr de mandate obținute
1	Partidul Social-Democrat – Socialdemokratiet	914 882	25,9	48
2	Partidul Liberal – Venstre, Danmarks Liberale Parti	826 161	23,4	43
3	Partidul Poporului Danez – Dansk Folkeparti	308 513	8,7	16
4	Partidul Social-Liberal – Radikale Venstre	304 714	8,6	16
5	Partidul Socialist Liberal – Socialistisk Folkeparti	272 304	7,7	14
6	Lista Unității–Alianța Roșu-Verde – Enhedslisten-De Rød-Grønne	245 100	6,9	13
7	Partidul Popular Conservator – Det Konservative Folkeparti	233 865	6,6	12
8	Alternativa – Alternativet	104 278	3,0	5
9	Noua Dreaptă – Nye Borgerlige	83 201	2.4	4
10	Alianța Liberală – Liberal Alliance	82 270	2,3	4
Total		-	-	175

Rezultate alegeri legislative în Groelanda[61] și Insulele Feroe[62] – 2019

Groelanda			Insulele Feroe
	Procent voturi obținute	Număr mandate obținute		Procent voturi obținute	Număr mandate obținute
Inuit Ataqatigiit	6.881	1	Sambandsflokkurin/ Sambandspartiet	7.349	1
Siumut	6.058	1	Javnaðurflokkurin/ Socialdemokratiet	6.630	1
Demokraatit/ Demokraterne	2.262	-	Fólkaflokkurin / Folkeflokken	6.181	-
Nunatta Qitornai	1.616	-	Tjóðveldið / Republikanerne	4.830	-
Partii Naleraq	1.565	-	Framsókn	639	-
Atassut	1.099	-	Sjálvstýrisflokkurin/ Selvstyrepartiet	333	-
Suleqatigiissitsisut/ Samarbejdspartiet	520	-

Rezultate alegeri legislative – 18 iunie 2015[63]

Nr. crt.	Partidul	Număr de voturi obținute	Procent voturi obținute	Număr de mandate obținute
1	Partidul Social-Democrat – Socialdemokraterne	924.940	26,3	47
2	Partidul Poporului danez – Dansk Folkeparti	741.746	21,1	37
3	Partidul Liberal – Venstre, Danmarks Liberale Parti	685.188	19,5	34
4	Lista Unității–Alianța roșu-verde – Enhedslisten-De Rød-Grønne	274.463	7,8	14
5	Alianța Liberală – Liberal Alliance	265.129	7,5	13
6	Alternativa – Alternativet	168.788	4,8	9
7	Partidul Social-Liberal – Det Radikale Venstre	161.009	4,6	8
8	Partidul Socialist Liberal – Socialistisk Folkeparti	147.578	4,2	7
9	Partidul Popular Conservator – Det Konservative Folkeparti	118.003	3,4	6
10	Creștin – Democrații – Kristendemokraterne	29. 077	0,8	0
Total		-	-	175

 

Nr. crt.	Partidul	Nr. mandate 2015-2019
1.	Inuit Ataqatigiit (Groelanda)	1
2.	Siumut (Groelanda)	1
3.	Tjóõveldi (Insulele Feroe)	1
4.	Javnaðarflokkurin (Insulele Feroe)	1

 

Anexa 3. Finlanda

Rezultate alegeri legislative Danemarca – Legislatura 2019-2023[64]

Nr. crt.	Partidul	Număr de voturi obținute	Procent voturi obținute	Număr de mandate obținute	Număr mandate față de 20015
1	Partidul Social – Democrat	546,471	17.73	40	+6
2	Partidul Finlandez	538,805	17.48	39	+1
3	Partidul Coaliția Națională	523,957	17.00	38	+1
4	Partidul de Centru	423,920	13.76	31	–18
5	Liga Verde	354,194	11.49	20	+5
6	Alianța de Stânga	251,808	8.17	16	+4
7	Partidul Poporului Suedez	139,640	4.53	9	0
8	Partidul Creștin-Democrat	120,144	3.90	5	0
9	Mișcarea ACUM	69,427	2.25	1	0
10	Coaliția Åland	11,640	0.38	1	0
Total		3.081.916	100	200	-

Numărul de candidați din fiecare district – 2019

District electoral	Nr. candidați
DE Helsinki	286
DE Uusimaa	492
DE Varsinais-Suomi	191
DE Satakunta	117
DE Åland	5
DE Häme	155
DE Pirkanmaa	251
DE South-East Finland	179
DE Savo-Karelia	165
DE Vaasa	168
DE Central Finland	153
DE Oulu	184
DE Lapland	122
Total	2.468

Rezultatele alegeri legislative – 19 aprilie 2015[65]

Nr. crt.	Partidul	Număr de voturi obținute	Procent voturi obținute	Număr de mandate obținute
1	Adunarea Conservatoare (KOK)	599 138	21,10 %	49
2	Partidul de Centru (KESK)	625 68	21,10 %	49
3	Adevărații Finlandezi (PS)	523 045	17,60 %	38
4	Adunarea Conservatoare (KOK)	539 615	18,20 %	37
5	Partidul Social – Democrat (SPD)	489 705	16,50 %	34
6	Verzii (VIHR)[66]	252 872	8,50 %	15
7	Alianța Stângii (VAS)	211 615	7,10 %	12
8	Partidul poporului suedez (SFP)	144 520	4,90 %	9
9	Partidul Creștin – Democrat (SKL)	105 022	3,50 %	5
10	Alții	-	2,60 %	1
Total		3.081.916	100	200

 

Anexa 4. Islanda

Candidați în alegerile legislative 1987-2017

An electoral	Partide și formațiuni politice	Liste de candidați	Total candidați	Nr. Bărbați pe liste	% Bărbați pe liste	Femei pe liste	% Femei pe liste
1987	10	64	958	521	54,4	437	45,6
1991	11	67	1.029	560	54,4	469	45,6
1995	10	56	843	418	49,6	425	50,4
1999	8	51	776	464	59,8	312	40,2
2003	7	37	776	447	329	57,6	42,4
2007	6	36	756	399	52,8	357	47,2
2009	7	42	882	517	58,6	365	41,4
2013	15	72	1.512	879	58,1	633	41,9
2016	12	62	1.302	707	54,3	595	45,7
2017	11	59	1.244	689	55,4	555	44,6

Rezultate alegeri legislative 28 octombrie 2017[67]

Nr. crt.	Partidul	Număr de voturi obținute	Procent voturi obținute	Număr de mandate obținute
1	Partidul Viitorul Luminos – Björt framtíð	2.394	1,2	0
2	Partidul Progresist – Framsóknarflokkur	21.017	10,7	8
3	Partidul Reformist Liberal – Viðreisn	13.122	6,7	4
4	Partidul Independenței – Sjálfstæðisflokkur	49.548	25,2	16
5	Partidul Poporului – Flokkur fólksins	13.502	6,9	4
6	Partidul de Centru – Miðflokkur	21.337	10,9	7
7	Partidul Piraților – Píratar	18.053	9,2	6
8	Frontul Popular Islandez – Alþýðufylkingin	375	0,2	0
9	Alianța Social-Democrată – Samfylkingin	23.654	12,1	7
10	Partidul Răsăritului – Dögun	101	0,1	0
11	Mișcarea Verde de Stânga – Vinstrihreyfingin – grænt framboð	33.156	16,9	11
Total		210.777	81,2	63

 

Anexa 5. Suedia

Rezultate alegeri legislative – 9 septembrie 2018

Nr. crt.	Partidul	Număr de voturi obținute	Procent voturi obținute	Număr de mandate obținute
1	Partidul Moderat – Moderaterna (M)	1 284 698	19,84	70
2	Partidul de Centru – Centerpartiet (C)	557 500	8,61	31
3	Partidul Poporului Liberal – Liberalerna (L)	3555 546	5.49	20
4	Creștin Democrații – Kristdemokraterna (KD)	409 478	6,32	22
5	Partidul Social Democrat – Socialdemokraterna (S)	1 830 386	28,26	100
6	Partidul de Stânga – Vänsterpartiet (V)	518454	8,00	28
7	Partidul Verde – Miljöpartiet (MP)	285 899	4,41	16
8	Suedezii Democrați – Verigedemokraterna (VD)	1135627	17,53	62
9	Inițiativa feminină – Feministiskt initiativ (FI)	29 665	0,46	0
Total		-	-	349

Repartizarea mandatelor pe circumscripții electorale – alegeri legislative 2018[68]

Nr.	Circumscripția electorală	Nr. de mandate repartizate
1.	Stockholm – orașul	32
2.	Stockholm – comitat	43
3.	Uppsala- comitat	13
4.	Södermanland – comitat	10
5.	Östergötland – comitat	16
6.	Jönköping – comitat	13
7.	Kronoberg – comitat	6
8.	Kalmar – comitat	8
9.	Gotland – comitat	2
10.	Blekinge – comitat	5
11.	Malmö –oraș	11
12.	Skåne –comitat (vest)	11
13.	Skåne –comitat (sud)	14
14.	Skåne – comitat (nord)	11
15.	Halland – comitat	13
16.	Göteborg – oraș	19
17.	Götaland –comitat (vest)	13
18.	Götaland – comitat (nord)	10
19.	Götaland comitat (sud)	8
20.	Götaland comitat (est)	10
21.	Värmland – comitat	11
22.	Örebro – comitat	12
23.	Västmanland – comitat	9
24.	Dalarna – comitat	10
25.	Gävleborg – comitat	9
26.	Västernorrland – comitat	8
27.	Jämtland – comitat	5
28.	Västerbotten – comitat	9
29.	Norrbotten – comitat	8

Rezultate alegeri legislative – 2014

Nr. crt.	Partidul	Număr de voturi obținute	Procent voturi obținute	Număr de mandate obținute
1	Partidul Social Democrat – Socialdemokraterna (S)	1.932.711	31,0	113
2	Partidul Moderat – Moderaterna (M)	1.453.517	23,3	84
3	Democrații Suedezi – Sverigedemokraterna (SD)	801.178	12,9	49
4	Partidul Verde – Miljöpartiet (MP)	429.275	6,9	25
5	Partidul de Centru – Centerpartiet (C)	380.937	6,1	22
6	Partidul de Stânga – Vänsterpartiet (V)	356.331	5,7	21
7	Partidul Poporului Liberal – Liberalerna (L)	337.773	5,4	19
8	Creștin Democrații – Kristdemokraterna (KD)	284.806	4,6	16
Total		-	-	349