Alegeri europarlamentare


Frontul Național francez – surpriza alegerilor europene din 2014?
 

CLAUDIA GILIA
[Valahia University, Târgoviște]

Abstract:
The aim of our study was to conduct an analysis over the ballot that was held on 24-25 May in France, with emphasis on judging the results of the National Front, the group that won the elections, leaving behind both the governing party – the Socialist Party, and the second largest party in France – the Union for a Popular Movement. The spectacular results of the National Front, a far-right, nationalist and populist party, emerged in a context where the extremist Eurosceptic parties of the countries with consolidated democracies within the European Union have either won the elections or reached top positions in the European elections of 2014.

Keywords: european elections; European Parlament; populism; nationalism; euroscepticism; European Union

 

Consideraţii preliminare cu privire la alegerile europarlamentare din Franţa[1]

Franţa trimite în Parlamentul European de 74 eurodeputaţi[2]. Aceștia sunt aleși în opt circumscripţii interregionale[3], dintre care șapte se află în Metropolă și una în teritoriile de peste mări, pe baza scrutinului de listă cu reprezentare proporţională, fără panșaj și fără vot preferenţial[4]. Circumscripţia de peste mări este împărţită în trei secţiuni, fiecare secţiune desemnând câte un eurodeputat[5].

Nr.

Numele
circumscripţiei

Compoziţia
circumscripţiei

Număr
de locuri[6]

Nr. de
candidaturi
pe o listă

1.

Nord-Ouest

Basse-Normandie

Haute-Normandie

Nord-Pas-de-Calais

Picardie

10

20

2.

Ouest

Bretagne

Pays de la Loire

Poitou-Charentes

9

18

3.

Est

Alsace

Bourgogne

Champagne-Ardenne

Franche-Comté

Lorraine

9

18

4.

Sud-Ouest

Aquitaine

Languedoc-Roussillon

Midi-Pyrénées

10

20

5.

Sud-Est

Corse

Provence-Alpes-Cote d’Azur

Rhone-Alpes

13

26

6.

Massif-Central – Centre

Auverge

Centre

Limousin

5

10

7.

Ile-de-France

Francezii stabiliţi în afara Franţei

Ile-de-France

Francezii stabiliţi în afara Franţei

15

30

8.

Outre-mer (Teritoriile de peste mări)

Saint Pierre et Miquelon

Guadeloupe
Martinique
Saint-Martin
Saint-Barthélemy
Guyane

La Réunion

Mayotte

Nouvelle-Calédonie

Polynésie française

Wallis și Futuna

3

9

Gradul de participare în cadrul alegerilor europene a scăzut permanent în Franţa. Cea mai scăzută rată a participării a avut loc în 2009, când participarea la vot a fost de 40.63%. Alegerile din 2014 au marcat o ușoară creștere a ratei de participare, cu aproximativ două procente – 42.43%. Acest lucru semnifică o lejeră remobilizare a electoratului francez.

Alegeri europene 25 mai 2014

Număr

Înscriși

Înscriși în listele electorale permanente

46 544 712

Absenţi

26 796 819

57,57%

Votanţi

19 747 893

42,43%

Voturi albe

546 601

1,17%

Voturi nule

245 531

0,53%

Voturi valabil exprimate

18 955 761

40,73%

Gradul de participare la alegerile europene: 1979-2014[7]

Stat

1979

1984

1989

1994

1999

2004

2009

20141

Franţa

60.7

56.70 ø

48.80 ø

52.76 ø

46.76 ø

42.76 ø

40.63 ø

42.43 ö


Într-un sondaj realizat înainte de alegerile din 25 mai 2014, electorii francezi au motivat absenţa la vot astfel:

– alegerile europene nu ar schimba cu nimic viaţa cotidiană a francezilor – 32%;

– pentru a-și manifesta nemulţumirea faţă de responsabilii politici – 26%;

– pentru că nu deţin informaţii suficiente despre alegerile europene (listele de candidaţi, programul partidelor politice, mod de scrutin etc.) – 21%;

– pentru a-și manifesta nemulţumirea faţă de Uniunea Europeană – 17%;

– pentru a-și manifesta nemulţumirea faţă de Guvern și François Hollande – 16%[8].

Același sondaj a realizat și un un portret[9] al alegătorului francez care a optat pentru neparticipare la vot. Acesta este: tânăr, sub 35 de ani[10], salariat cu un salariu mai mic de 20.000 de Euro brut, pe an, absolvent doar de studii de bacalaureat[11].

Analizele care s-au realizat au arătat că 39% dintre cei care au votat au luat decizia foarte târziu: 17% în timpul campaniei electorale, iar 22 % au ezitat până în ultimul moment[12].

Participarea la vot nu a fost stimulată nici de o campanie electorală susţinută, căci partidele franceze au considerat aceste alegeri, alegeri „de rangul al doilea”.

Campania electorală s-a derulat între două borne: apatie și revoltă. Votanţii francezi nu au utilizat alegerile europene pentru a-și exprima preferinţele faţă de UE, ci mai degrabă pentru a-și spune punctele de vedere cu privire la politica naţională. Campania electorală a început târziu, motivaţia fiind pe de o parte alegerile municipale care s-au derulat în luna martie 2014[13], dar și întârzierea în definitivarea listelor electorale de către formaţiunile politice.


Comentarii pe marginea rezultatelor obţinute de partidele franceze în scrutinul european din 25 mai 2014

Cea mai vizibilă ascensiune din cadrul scrutinului european din Franţa a avut-o fără îndoială formaţiunea de extremă dreapta, Frontul Naţional, condusă de Marine Le Pen[14]. Partidul acesteia a obţinut aproape un sfert din voturile francezilor (24.86%). Pe locul al doilea s-a clasat Uniunea pentru o Mișcare Populară (UMP), formaţiune de opoziţie, cu 20,81 %, iar pe locul trei – Partidul Socialist (PS), aflat la guvernare, cu scorul de 13,98%.

Analizele care s-au făcut după alegeri au reliefat faptul că decizia alegătorilor francezi a fost influenţată de următoarele elemente:

– Politica privind imigraţia – 31%;

– Puterea de cumpărare – 30%;

– Criza din zona Euro – 27%;

– Șomajul – 27%;

– Menţinerea păcii în Europa – 21%.

Rezultate alegeri europarlamentare în Franţa
24-25 mai 2014[15]

Partid politic

Nr. de voturi

Procente

Mandate

Extrême gauche

302 436

1,60%

0

Front de Gauche

1 200 713

6,33%

3

Union de la Gauche

2 650 357

13,98%

13

Divers gauche

602 294

3,18%

1

Europe-Ecologie-Les Verts

1 696 442

8,95%

6

Divers

827 526

4,37%

0

Union du Centre

1 884 565

9,94%

7

Union pour un Mouvement Populaire

3 943 819

20,81%

20

Divers droite

1 133 811

5,98%

0

Front National

4 712 461

24,86%

24

Extrême droite

1 337

0,01%

0

TOTAL

74

Din totalul celor 74 de eurodeputaţi francezi: 34 sunt femei (45.95%), iar 40 sunt bărbaţi (54.05%). Procentul ridicat al reprezentantelor Franţei în Parlamentul European se datorează, în principal, reglementării legale care prevede ca listele electorale să cuprindă alternativ un candidat din fiecare sex.

Din punct de vedere al vârstei celor care au obţinut mandate de europarlamentari, observăm că 90% dintre aceștia un vârsta între 40 și 70 de ani, deci sunt persoane cu experienţă.

Vârsta

Femei

Bărbaţi

Total

30-39 ani

1

-

1

40-49 ani

4

6

10

50-59 ani

17

12

29

60-69 ani

11

17

28

70-79 ani

1

4

5

Peste 80 ani

-

1

1


Frontul naţional – câștigătorul detașat al alegerilor europene din Franţa

Frontul Naţional, partidul lui Marine Le Pen a câștigat, la alegerile din 24-25 mai 2014, 24 de mandate în noul Parlament European, o creștere spectaculoasă faţă de cele 3 mandate obţinute la scrutinul anterior din 2009. Scorul obţinut de Frontul Naţional este cu atât mai uimitor cu cât această formaţiune politică a obţinut în procesele electorale europene anterioare scoruri modice, media fiind de 9.15%:

Rezultate FN în alegeri europarlamentare (1984-2014)[16]

An

(%)

1984

10.9%

1989

11.7%

1994

10.5%

1999

5.7%

2004

9.8%

2009

6.3%

2014

24.9%

Rezultatele deosebite obţinute de partidului lui Marine Le Pen[17] se explică în primul rând prin votul sancţionator dat de electoratul francez guvernanţilor din Partidul Socialist și Președintelui Hollande[18]. Pentru Partidul Socialist, aflat la guvernare, alegerile europene au reprezentat o înfrângere usturătoare, fiind a doua bătălie electorală pierdută de socialiști după alegerile municipale, în interval de cîteva luni.

Rezultatele FN au fost surprinzătoare din punct de vedere al procentului obţinut, căci altfel, toate sondajele realizate înainte de vot anticipau victoria frontiștilor. Este uimitor, cum un partid care în luna martie 2014, în cadrul alegerilor municipale obţinea doar 6.7% din voturile acelorași cetăţeni francezi, reușește, ca în luna mai, să obţină aproximativ 25 % din voturile acestora. Una dintre explicaţii o reprezintă gradul ridicat de nemulţumire al electoratului francez faţă de guvernarea de stânga, dar și faţă de Președintele Hollande[19]. Analiștii politici consideră că scorul istoric înregistrat de Frontul Naţional s-a bazat în afară de lipsa majoră de popularitate a puterii socialiste, și pe o divizare a opoziţiei de dreapta. Pentru a ne da seama de ascensiunea puternică a partidului condus de Marine Le Pen, relevante sunt rezultatele scrutinului electoral european din 2009, atunci când Frontul Naţional reușea să obţină doar 6,3 % din voturile electorilor francezi, într-un scrutin condus de conservatorul Nicolas Sarkozy, președinte al UMP.

Figura carismatică a lui Marine Le Pen, discursul naţionalist, populist al acesteia și al candidaţilor frontiști, cu accente demagogice, o campanie susţinută, axată pe teme de interes major pentru cetăţenii francezi, reprezintă alte argumente pentru victoria FN.


Campania electorală sub semnul naţionalismului exacerbat

Discursul lui Marine Le Pen pe parcursul campaniei electorale s-a bazat pe ideea de suveranitate naţională și libertate a Naţiunii franceze, dar și pe teme de interes curent pentru cetăţenii francezi precum: securitatea, reducerea șomajului.

Marine Le Pen a continuat linile directoare ale partidului pe care le-a promovat încă din 2012 atunci când a candidat în alegerile prezidenţiale[20]. În martie 2012 înainte de alegerile prezidenţiale, Președintele FN afirma: „Cred că e o eroare de analiză, să continuăm să gândim în termeni de dreapta și stânga. În nicio parte din Europa, fractura asta nu mai are sens. Realitatea este că fractura e de fapt între cei care mai cred în existenţa naţiunilor și cei care nu mai cred. Cei care cred că structura naţională e încă cea mai în măsură pentru a proteja securitatea, prosperitatea identitatea popoarelor și cei care au renunţat la naţiune în favoarea unei structuri supranaţionale de genul Uniunii Europene sau guvern mondial. Există o prăpastie și pe un mal sunt cei ca mine, care mai cred în Franţa și cei care nu mai cred”.[21]

În aprilie 2014, înainte de alegerile europene, Marine Le Pen revine cu discursul naţionalist, antieuropean și califică în termeni extrem de duri Uniunea Europeană: „Europa este o mașină de zdroibit popoarele, ceea ce vrea eu este mai multă Franţa și mai puţin Europa[22] . Uniunea Europeană a fost catalogată de președintele FN drept o „închisoare a popoarelor”. La conferinţa de lansare a campaniei electorale, Marine Le Pen afirma cu tărie că: „A susţine Uniunea Europeană azi înseamnă să acţionăm împotriva Franţei”. (...) Poporul francez trebuie să-și recâștige libertatea și odată cu aceasta să-și regăsească securitatea, prosperitatea, protecţia unei Naţiuni”.[23]

Principalele teme de campanie ale Frontului Naţional s-au axat pe următoarele teme:

– lupta împotriva imigraţiei[24];

– opoziţia faţă de acordul de liber schimb transatlantic[25];

– lupta împotriva politicii agricole comune și înlocuirea ei cu politica agricolă franceză;

– închiderea pieţii muncii;

– opoziţia faţă de spaţiul Schengen[26];

– opoziţia faţă de FMI[27];

– protecţia identităţii naţionale etc.

Într-un scrutin marcat de absenteism, capacitatea partidelor de a-și determina alegătorii să participe la vot este decisivă. Marine Le Pen a înţeles acest lucru și și-a axat discursul său ofensiv pe necesitatea mobilizării alegătorilor proprii: „Nu mă decepţionaţi și mergeţi să votaţi!”. Partidul lui Le Pen a reușit așadar să-i mobilizeze mai bine pe electorii francezi decât partidele de stânga sau de dreapta, măcinate de lupte intestine după municipalele din martie 2014, ceea ce a contribuit la creșterea dinamicii sale și, în final, la câștigarea alegerilor.


Cine sunt votanţii Frontului Naţional?

Analizele sociologice au arătat că listele FN au reprezentat prima opţiune a tuturor categoriilor de vârstă, cu o singură excepţie, cea a celor de 65 de ani și peste, dar și a majorităţii categoriilor socio-profesionale.

Cu sprijinul unui muncitor din doi (46%) și a unui salariat din trei (36%), Frontul Naţional și-a întărit bazinul electoral ouvrier, fiind pentru prima dată opţiunea primă a clasei de mijloc (24%).

Cercetările au arătat că atât salariaţii înscriși într-un sindicat, cât și ei care nu erau înregimentaţi în nicio mișcare sindicală au avut ca opţiune primă în cadrul scrutinului european listele Frontului Naţional[28]. Această opţiune a fost determinată de faptul că în campania electorală, Frontul Naţional a optat pentru prezentarea unor teme de interes major pentru salariaţi: locurile de muncă, eradicarea șomajului, creșterea puterii de cumpărare etc.

Listă partid politic

Ansamblul salariaţilor

%

Total
salariaţi înscriși
într-un sindicat

%

CGT

%

CFDT

%

FO

%

Sud – Solidaires

%

Alt sindicat

%

Salariaţi neînscriși
într-un sindicat

%

Parti Socialiste et

Parti Radical de Gauche

13

19

19

29

15

19

13

8

UMP

13

8

3

9

8

2

17

17

Front National

30

25

22

17

33

27

29

34

De asemenea, listele FN obţin cele mai multe voturi din partea persoanelor care nu desfășoară activităţi lucrative (femei casnice, studenţi). Formaţiunea lepenistă se impune ca prima forţă politică în mediul rural, mai mult de un alegător din patru (28%) votând pentru lista FN[29].

Cercetările sociologice au arătat că, spre deosebire de ansamblul electoratului francez a cărui opţiune a avut ca fundament problematica europeană, opţiunea celor care au votat FN a avut în vedere problemele naţionale – 71% și doar 29% pe cele europene[30].

Vot în funcţie de...

Alegeri europene

1999

Alegeri europene

2004

Alegeri europene

2009

Alegeri europene

2014

Problematica naţională

52%

64%

56%

45%

Problematica europeană

36%

31%

34%

55%


Printre cele mai importante elemente care au influenţat votul alegătorilor FN s-au aflat:

– imigraţia – 88%;

– insecuritatea – 82%;

– locurile de muncă, activitatea economică – 78%;

– puterea de cumpărare, nivelul preţurilor  – 76%;

– impozitele și taxele – 75%;

– acţiunea Uniunii Europene în faţa crizei economice – 63%;

– locul Franţei în Uniunea Europerană – 52%;

– funcţionarea instituţiilor Europene – 46% etc[31].

Portretul robot al electoratului frontist arată că acesta este: în majoritate feminin, salariat, cu venituri modeste, cu studii medii, tânăr (1/3 din electori au mai puţin de 35 de ani). Electoratul frontist este un electorat ce reunește o stângă minoritară și o dreaptă majoritară[32].


Reflectarea rezultatelor obţinute de FN în mass-media. De la „Seism” la „Șoc” – superlativele din presa franceză și internaţională după alegerile europene din Franţa

Victoria Frontului Naţional, condus de Marine le Pen nu a rămas fără ecouri în rândul mass-media sau al politicienilor. Presa din Hexagon, dar și cea internaţională au catalogat cu cuvinte grele victoria Frontului Naţional. „Seism”, „big bang”, „ tsunami” „cutremur” au fost doar câteva din superlativele folosite de media, de analiștii politici și chiar de politicieni pentru a descrie rezultatele obţinute de FN la alegerilor europarlamentare din 2014[33].

”Frontul Naţional a crescut ca o tumoare pe seama impopularităţii politice a Președintelui și a Guvernelor socialiste”. „Victoria Frontului Naţional rămâne un șoc care va zgudui Franţa și toată Europa”.Unda de șoc creată de partidul lui Marine Le Pen depășeste cu mult frontierele naţionale”. Este „o ameninţare reală pentru ideea europeană[34], sunt cuvintele pe care le regăsim în cotidianul francez Liberation[35]

„FN se impune (...) ca primul partid al Franţei”, constata Le Figaro. „Pentru Marine Le Pen, este o victorie personală pentru că a reușit, cu un nou stil, să facă să doboare primul obstacol în calea progresului Frontului Naţional, diabolizarea sa”, comentează publicaţia franceză[36].

„Doamna Le Pen conduce marșul extremei drepte din Europa”, titra și cotidianul britanic Daily Mail, în timp ce Financial Times vede FN „în fruntea unui cutremur populist”.

Pentru Președintele Hollande, este un dezastru”, considera Die Welt, care numește și el acestă situaţie un „seism politic”. „Din cauza acestei catastrofe electorale, Președintele francez, François Hollande, învins, este din ce în ce mai slăbit. Îi va fi și mai greu să facă reformele necesare”, sublinia cotidianul german.

Cutremur în Franţa”, considera la rândul său cotidianul italian La Repubblica. „Șoc în Franţa?”, scria și Corriere della Sera.

Însă, în ciuda acestor reacţii, Frontul Naţional își continuă parcursul european, promovând și în cadrul noului Parlament European dicursul antieuropean, prin vocea lui Marine le Pen.


Concluzii

Victoria lui Marine Le Pen în alegerile europarlamentare din mai 2014 îi oferă acesteia o poziţie extrem de puternică pentru viitoarele alegeri regionale din 2015 și mai ales pentru cele prezidenţiale, programate pentru 2017[37]. Despre o asemenea posibilitate, președinta Frontului Naţional a arătat că este pe deplin conștientă. Duminică seară, imediat după anunţarea rezultatelor, din postura de câștigător a votului popular, Marine Le Pen s-a grăbit deja să-i ceară Președintelui francez dizolvarea Adunării Naţionale, să stopeze proiectul de reformă administrativă, iniţiat de Partidul Socialist, și să iniţieze dezbateri pentru introducerea scrutinului bazat pe reprezentare proporţională: „Ce poate face Președintele (François Hollande) altceva decât să revină la popor, să aplice sistemul proporţional pentru ca fiecare cetăţean francez să fie reprezentat și să organizeze noi alegeri[38].

Reultatele obţinute de FN au reliefat, în opinia lui Marine Le Pen, o consolidare netă a dinamicii partidului faţă de alte alegeri, o consolidare omogenă, pe întreg teritoriul Franţei. Creșterea numărului de voturi pentru FN a fost explicată de președinta partidului și prin faptul că proiectul prezentat de FN în alegerile europene a fost „un proiect patriot, un proiect naţional”, iar votul francezilor a fost și „un vot de adeziune” la FN.

Alizând rezultatele scrutinului european din Franţa, Sonia Piedrafita, cercetător al Centre for European Policy Studies (CEPS) afirma: „În Franţa, contextul este diferit. A fost un protest cetăţenesc faţă de situaţia economică și politică din ţară, sub conducerea socialiștilor. Această nemulţumire a cetăţenilor s-a văzut în votul pentru Frontul Naţional[39].

La rândul său, Doru Franţescu, director VoteWatch (Bruxelles) sublinia: „Rezultatul alegerilor europarlamentare va avea semnificaţii zdravene asupra politicilor naţionale, în sensul libertăţii de circulaţie a forţei de muncă, în cazul UK, a tuturor libertăţilor de circulaţie, în cazul Franţei. Frontul Naţional este și anti-imigraţie, și protecţionist și ar vrea să elimine și celelalte libertăţi de circulaţie (a persoanelor, capitalului și serviciilor), despre care crede că sunt în detrimentul Franţei[40].

Votul electorilor francezi pentru un partid naţionalist, populist, eurosceptic nu este singular la nivelul Uniunii. Opţiunea din ce în ce mai extinsă a ceţenilor europeni pentru partidele care promovează teme anti europene trebuie să reprezinte pentru noul Parlament European, dar și pentru ceilalţi decidenţi europeni un semnal de alarmă – construcţia europeană de la momentul actual nu mai corespunde idealului european pentru care a fost creată.

Rezultatele alegerilor europene din Franţa se traduc și prin creșterea euroscepticismului în rândul francezilor, din ce în ce mai neîncrezători faţă de Europa și decidenţii săi, la noua ani după ce au spus „NU” Tratatului Constituţional European. Cetăţenii francezi și-au exprimat astfel și dezamăgirea faţă de modul în care Uniunea Europeană a făcut faţă crizei economice și fiscale care a afectat Europa. Lipsa unei armonizări sociale și fiscale a reprezentat un motiv important pentru care electoratul francez s-a îndepărtat de idealul european.

Însă nu trebuie să excludem din ecuaţia alegerilor europene și faptul că Franţa este un stat care întotdeauna și-a afirmat în cadrul Uniunii Europene atașamentul faţă de valori profund naţionale (suveranitate, libertate), iar ideea Statului Naţiune rămâne clé de voûte a politicii franceze.

 

Bibliografie

OFFERLÉ, Michel, Les partids politiques, Coll. Que sais-je? 7ème édition, PUF, Paris, 1987.

PERRINEAU, Pascal, La France au Front : essai sur l’avenir du Front national, Fayard, Paris, 2014.


Resurse online

http://www.frontnational.com

http://www.results-elections2014.eu/

http://www.interieur.gouv.fr/

http://www.cevipof.com

http://www.ifop.fr/

http://www.ceps.eu

http://www.liberation.fr

 

 

NOTE

[1] UKIP a câștigat alegerile cu un scor de 26.77%, devansându-i pe Laburiști (24.74) și pe Conservatori (23.31%), obţinând 24 de mandate din cele 70. Este pentru prima oară în peste o sută de ani ân care niciunul din partidele tradidiţionale nu câștigă alegerile din Regat. Partidul Libertăţii din Olanda (PVV) s-a situat pe locul trei cu un procent de 13.32% obţinând 4 mandate din cele 26. Movimiento Cinque Stelle (M5S) din Italia s-a clasat pe locul doi după Partidul Democrat cu un scor de 21.16%, obţinând astfel 17 mandate din 73. În Austria, Partidul Libertăţii (FPO) a obţinut 4 mandate din cele 18, cu un procent de 19.72%, situându-se pe locul trei în alegerile europarlamentare. În Ungaria, Partidul extremist și eurofob, JOBBIK s-a clasat pe locul doi după partidul de guvernământ – FIDESZ – cu un procent de 14.67%, trimiţând în Parlamentul European 3 eurodeputaţi din totalul de 21.

[2] În 2009, Franţa a trimis în Parlamentul European 72 de europarlamentari.

[3] Listele din circumscripţiile interregionale au un număr variat de candidaţi înscriși pe o astfel de listă. Legislaţia franceză a stabilit că lista din circumscripţia Nord Ouest cuprinde 20 de candidaţi, circumscripţia Ouest – 18 candidaţi, circumscripţia Est – 18, circumscripţia Sud-Ouest – 20, circumscripţia Sud-Est – 26 de candidaţi; circumscripţia Massif-Central – Centre – 10 candidaţi, circumscripţia Île de France și Francezii stabiliţi în afara Franţei – 30 de candidaţi.

[4] Pragul electoral este de 5% din sufragiile exprimate.

[5]Secţiunea Atlantic: Guadeloupe, Guyane, Martinique, Saint-Barthélemy, Saint-Martin și Saint-Pierre-et-Miquelon; Secţiunea Oceanul Indian: Mayotte și Réunion; Secţiunea Pacific: Nouvelle-Calédonie, Polynésie française și Insulele Wallis și Futuna.

[6]Decretul nr. 2014-378 din 28 martie 2014 cu privire la numărul locurilor și la numărul candidaţilor din fiecare circumscripţie pentru alegererea reprezentanţilor în Parlamentul European, JORF nr. 0076 din 30 martie 2014 pagina 6186, texte nr. 14.

[8] A se consulta Sondajul „Elections européennes 2014. Comprendre le vote des Français. Sondajul a fost realizat de Ipsos/Steria pentru France Télévisions, Radio France, Le Monde, Le Point et LCP/Public Sénat și France 24, p. 11, http://www.ipsos.fr/sites/default/files/attachments/europeennes_ipsos_-_comprendre_le_vote_des_francais_-_25_mai_2014_-_20h.pdf, accesat 17.06.2014.

[9]Ibidem, p. 8-9.

[10] Sondajul a reliefat că 73% dintre tinerii de până la 35 de ani nu s-au prezentat la vot.

[11]61% dintre alegătorii cu studii de bacalureat și-au exprimat intenţia de a nu participa la vot.

[12] Anne Muxel, „Des élections européennes en manque d’électeurs, mais une relative stabilisation de la participation”, CEVIPOF, Élections europeennes 2014, Les enjeux, Note nr. 4, iunie 2014, p. 7 – http://www.cevipof.com/fichier/p_publication/1222/publication_pdf_notemuxel.1.pdf, accesat 3.07.2014.

[13] Partidele politice și-au concentrat întreaga energie în aceste alegeri, deoarece ele au reprezentat primul test electoral după alegerile prezidenţiale și legislative din 2012.

[14] Selma Bendjaballah, „Increased Populism and Euroscepticism:The EU Elections in France”, in Sonia Piedrafita, Anne Lauenroth (dir.), Between Apathy and Anger: Challenges to the Union from the 2014 Elections to the European Parliament, Politics and Institutions, EPIN Papers, 20 mai 2014 – http://www.ceps.eu/book/between-apathy-and-anger-challenges-union-2014-elections-european-parliament, accesat 3.07.2014.

[16] În anul 1974, Frontul Naţional nu a participat la alegerile europene.

[17] După anunţarea rezultatelor alegerilor, Marine Le Pen sublinia: „Poporul suveran a vorbit. Poporul cere o singură politică – politica francezilor, pentru francezi și cu francezi”.

[18] 77% din electoratul frontist și-a exprimat intenţia de a participa la vot doar pentru a sancţiona politica Președintelui Hollande și a Guvernului.

[19] Interesant de menţionat faptul că, în cadrul alegerilor prezidenţiale din 2012, în turul doi, voturile Frontului Naţional au mers în mare parte către Nicolas Sarkozy.

[20]Poporul meu trebuie să fie liber și să decidă ca un popor liber. Nu trebuie să cerem acordul acordul partenerilor europeni pentru a fi liberi. Altfel, ne întoarcem la Uniunea Sovietică Europeană. Și atunci ar trebui să li se spună oamenilor că sunt în Uniunea Sovietică și că nu mai au nici libertatea de a-și recâștiga libertatea. Proiectul Uniunii Europene este unul care e pe viaţă și noi nu vrem așa ceva. Cred că atâta timp cât există popoare, va exista dreptul ca ele să își recapete suveranitatea. Au existat decizii, renunţări la aspecte ale suveranităţii care au fost luate pe ascuns, fără acordul popoarelor și eu felicit poporul francez că a votat „nu” la referendumul privind Constituţia europeană”.
http://adevarul.ro/international/in-lume/marine-pen-liderul-frontului-national-franta-sa-terminam-uniunea-sovietica-europeana-1_50ba05c87c42d5a663b06e66/index.html, accesat în 10.07.2014.

[21] Idem.

[22] Alexandre Boudet, „Européennes 2014: comment le FN espère remporter l’élection”, Le Huffington Post, 22 aprilie 2014 – http://www.huffingtonpost.fr/2014/04/22/europeennes-2014-comment-le-fn-veut-gagner-election, Accesat 11.07.2014.

[24] Le Pen a propus eliminarea dreptului la reîntregirea familiei, reducerea imigraţiei legale pe parcursul a 5 ani, de la 200.000 la 10.000 de persoane pe an și eliminarea dreptului „jus soli” (acordarea naţionalităţii străinilor născuţi în Franţa).

[25] În opinia președintei FN, Tratatul Transatlantic dintre SUA și Europa, aflat în curs în negociere, este „o mașinărie de război ultraliberală, antidemocratică, antieconomică și antisocială”. Dacă va fi adoptat, „toate normele medioambientale, agricole și alimentare vor fi modificate în avantajul marilor multinaţionale”.

[26]Stoparea Schengen înseamnă cu precădere ruperea de laxismul Uniunii Europene pentru care singurul răspuns la imigrarea clandestină consistă în încurajarea primirii în masă și regularizarea quasi-sistematică. În opinia noastră, această măsură trebuie completată cu suprimarea din dreptul nostru a posibilităţii de a regulariza clandestinii. Suveranitatea noastră în materie de politică imigraţionistă este cheia unităţii noastre naţionale și a protecţiei noastre economice și sociale. Prin suprimarea controlului la frontiere între majoritatea statelor europene, acordurile Schengen ne lasă totalmente descoperiţi în faţa imigraţiei clandestine, traficului internaţional și delincvenţei nomade sau a rromilor. Lărgirea succesivă a acestui spaţiu către ţările din Europa de Est a reușit să transforme aceste frontiere într- o veritabilă sită, agravând și mai mult deschiderea totală a frontierelor dorită de către UE”. Pentru detalii: http://www.fn-schengen.fr/, accesat 17.07.2014.

[27] Marine Le Pen a afirmat în cursul campaniei electorale că: „FMI nu mai e ce era la crearea sa – un organism care să salveze un stat aflat în dificultate economică, dar care lăsa acel stat să-și păstreze suveranitatea economică. Azi a devenit un organism care acţionează în interesul pieţelor financiare (internaţionale). E un „portărel” care îţi intră în casă și spune: o să-ţi vinzi canapeaua, frigiderul, pentru că nu mă interesează decât să-mi recuperez banii. De asta spun ca FMI trebuie să dispară. Statul trebuie să-și redobândească rolul“.

[28] Sondaj IFOP pentru l’Humanité: „ Le vote aux élections européennes selon la proximité syndicale”, 25 mai 2014, p. 6 – http://www.ifop.fr/media/poll/2675-1-study_file.pdf.

[29] Este important să reliefăm și capacitatea FN de a atrage o parte importantă a alegătorilor lui Nicolas Sarkozy din alegerile prezidenţiale din 2012. Astfel, 14% din alegătorii sarkoyziști din 2012 au declarat că au votat în 2014 pentru o listă a FN.

[30] Sondaj IFOP pentru Paris Match și Sud Radio, 21-23 mai 2014: „Elections européennes J-1”  – http://www.ifop.com/media/pressdocument/743-1-document_file.pdf. și Sondajul IFOP „Elections européennes 2014. Comprendre le vote des Français. Sondajul a fost realizat de Ipsos/Steria pentru France Télévisions, Radio France, Le Monde, Le Point et LCP/Public Sénat și France 24, pp. 35-37, http://www.ipsos.fr/sites/default/files/attachments/europeennes_ipsos_-_comprendre_le_vote_des_francais_-_25_mai_2014_-_20h.pdf, accesat 15.07.2014.

[31] IFOP și Fiducial: „Sondage Jour du Vote : profil des électeurs et clefs du scrutin européen” pentru i>TELE, Paris Match și Sud Radio, 25 mai 2014, p. 44 – http://www.ifop.fr/media/poll/2670-1-study_file.pdf, accesat 14.07.2014

[32] Luc Rouban, „Les électorats de Marine Le Pen ou les contraintes du succès”, CEVIPOF, Élections municipales 2014, Les enjeux, Note nr. 2, noiembrie 2013 –

http://www.cevipof.com/rtefiles/File/ELECTIONS%20MUNICIPALES/noteLucROUBAN2.pdf, accesat 14.07.2014.

[34] Arnaud Esquerre, Luc Bolstanski, „Front national : de quel peuple parle-t-on ?, Liberation, 29 mai 2014, http://www.liberation.fr/politiques/2014/05/29/front-national-de-quel-peuple-parle-t-on_1029723.

[35] Francois Sergent, „Victoire du FN: l’échec de tout un pays” Liberation, 26 mai 2014, http://www.liberation.fr/politiques/2014/05/25/victoire-du-fn-l-echec-de-tout-un-pays_1026554

[37] Nu merită uitat nici faptul că în urmă cu doi ani, în 2012, Frontul Naţional a reușit să obţină în cadrul alegerilor prezidenţiale un scor de 17,90%, ceea ce demonstrează încă o dată ascensiunea extremei drepte franceze.

[39] Alina Matis,Alegeri europalamentare 2014. Primele efecte ale votului extremist din Uniunea Europeană au apărut deja. De unde vine ameninţarea pentru români”, Gândul, 27.05.2014, http://www.gandul.info/international/alegeri-europarlamentare-2014-primele-efecte-ale-votului-extremist-din-uniunea-europeana-au-aparut-deja-de-unde-vine-amenintarea-pentru-romani-12654794, Accesat 18.07. 2014.

[40] Idem.

 

CLAUDIA GILIA este doctor în drept, conferenţiar univ. dr., Universitatea „Valahia” din Târgoviște, Facultatea de Drept și Știinţe Administrative. Este autoarea lucrărilor: „Sisteme și proceduri electorale”, „Teoria statului de drept”, „Sisteme politico-administrative europene”, „Manual de drept constituţional și instituţii politice. Sistemul constituţional românesc”, „Puterile regionale și locale în Uniunea Europeană”. Autoarea a publicat peste 70 de articole și studii în ţară și străinătate.


Google

 

Web

Sfera Politicii

 sus