Alegeri locale 2012

Schimbare la Primăria Timișora după 16 ani
Studiu de caz asupra alegerilor locale 2012
 

CORINA TURȘIE
[West University of Timișoara]

Abstract:
Local elections 2012 have found Timisoara in a long lasting situation of political exceptionalism: the mayor in office, coming from an almost dissoluted party was reaching the end of his forth mandate. My paper has three parts: at the beginning I have explained the so called ‘Timisoara’s political exceptionalism’; then, I have analyzed the electoral strategies of the candidates for 2012 local elections and the importance of their reaction to an unforeseen situation that appeared during the electoral campaign; at the end, I have analyzed the election results.

Keywords: local elections; Timisoara; political exceptionalism; strategies; candidates; change

Context – excepţionalismul politic al Timişoarei

Ca la fiecare episod electoral, com­petiţia politică din marile oraşe a atras atenţia analiştilor politici ca modalitate de contabilizare a marilor victorii electorale. Pentru prima dată după o îndelungată perioadă de timp, alegerile locale din Timişoara aveau să ofere posibilitatea unei schimbări care se scoată oraşul din excepţionalismul politic în care se afla şi să îl plaseze în galantarul luptei dintrei marii competitori politici, înclinându-l.

În ce constă acest excepţionalism politic? Timişoara, oraşul martir al Revo­luţiei din decembrie 1989, primul oraş liber de comunism, a prezentat un peisaj politic aparte faţă de restul marilor oraşe ale ţării. Condusă de un liberal în urma primelor alegeri libere de după Revoluţie - Viorel Oancea (în mandatul 1992-1996), Primăria Timişoara a fost deţinută fără încetare începând cu 1996 de un ţărănist, Gheorghe Ciuhandu. Aceasta în condiţiile în care, după perioada 1996-2000, a guvernării Convenţiei Democrate din România (CDR) în multe alte părţi ale ţării Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat (PNŢCD) dispăruse cu desăvârşire de pe scena politică.

În 1996, candidând din partea CDR - alianţă politică aflată la nivel naţional pe val ca alternativă la anterioara guvernare de stânga a Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR), Gheorghe Ciuhandu a câştigat Primăria din al doilea tur de scrutin. I-au lipsit câteva voturi la alegerile din 2000 pentru a fi ales din primul tur, Ciuhandu candidând tot din partea CDR. În 2000, Timişoara era unul dintre puţinele oraşe în care CDR, erodată semnificativ în urma guvernării, mai obţinea un mandat de Primar şi singurul mare municipiu în această situaţie¹.

În 2004, candidând din partea PNŢCD, Gheorghe Ciuhandu a început seria victoriilor din primul tur, câştigând detaşat², la o distanţă de 40 de procente faţă de reprezentatul Partidului Social Democrat (PSD) - un fost prefect al judeţului, pe locul trei plasându-se reprezentantul Partidului Democrat (PD) - viceprimar al Timişoarei în perioada 1996-2008, iar pe locul patru cel al PNL - fost preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş în perioada 1992-2000.

Partidele nu au fost capabile să lanseze candidaţi competitivi în cursa electorală pentru Primăria Timişoara în 2008 când, spre deosebire de 2004, a devenit evidentă absenţa unor contracandidaţi redutabili ai primarului aflat în funcţie deja de trei mandate. Gheorghe Ciuhandu şi-a adjudecat al patrulea mandat de primar tot din primul tur, cu un procent de 53.66%, având un avans de peste 35% faţă de următorii clasaţi, de la Partidul Democrat Liberal (PDL³) şi PSD⁴. În absenţa unui candidat propriu cu şanse la Primăria Timişoara, PNL încheiase o alianţă cu PNŢCD şi Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), intitulată Alianţa pentru Timiş. În schimb, liberalii au obţinut posibilitatea de nominalizare din partea Alianţei a candidatului pentru Consiliul Judeţean Timiş, alegeri pe care însă le-au pierdut⁵.

Succesele electorale ale lui Gheorghe Ciuhandu, concretizate prin obţinerea a patru mandate consecutive de Primar, puteau fi explicate la nivelul anului 2008 printr-un cumul de factori precum: campanii electorale bine conduse, dezavuarea strategică a jocurilor politice dâmboviţene ale marilor partide, inexistenţa adversarilor cu şanse, prezenţa scăzută la vot, mulţumirea relativă a unor segmente cheie de populaţie faţă de managementul urbei. Pentru a minimiza valoarea adversarilor, în campania din 2008, Primarul Ciuhandu a refuzat orice apariţie electorală televizată cu adversarii, mai puţin confruntările finale din ultima zi de campanie; în plus, s-a prezentat pe sine înainte de toate drept un administrator al intereselor oraşului, mai degrabă decât om politic angrenat în luptele murdare ale marilor partide; pasul în spate făcut de liberali, recunoscându-şi eşecul în pregătirea unui candidat propriu, prin susţinerea Primarului în funcţie, cumulat cu lipsa de motivaţie sau credibilitate a candidaţilor PSD şi PDL au netezit încă o dată calea spre Primărie a lui Gheorghe Ciuhandu ; prezenţa la vot în Timişoara a fost una dintre cele mai scăzute din ţară⁶, rezultat al dezinteresului cetăţenilor, aplatizat de o campanie electorală ternă, nonconflictuală, fără întrevederea reală a vreunei schimbări ; se adaugă la acestea faptul că electoratul de vârsta a treia, tradiţional mai conştiincios la vot, era considerat a fi electorat fidel al ţărănistului Ciuhandu şi părea a nu avea pretenţii foarte mari de la edilul-şef, fiind mulţumit de realizări precum: starea parcurilor sau gratuitatea transportului în comun.

Dincolo de explicaţiile succesului electoral al lui Gheorghe Ciuhandu în patru încercări electorale, cazul particular al Timisoarei era cunoscut la nivel naţional, drept singurul mare oraş din România condus de un primar ţărănist – provenind dintr-un partid aflat într-o cvasi-disoluţie. Dacă nu fusese remarcat până atunci, climatul politic aparte al Timişoarei a devenit evident la finalul lui 2004: candidând la Preşedenţia României din partea PNŢCD, primarul Timişoarei ajungea pe locul al cincilea, reuşind să obţină doar 1,90% din voturi.

S-a speculat mult pe marginea situaţiei politice de la Timişoara, mai ales în ultimele 3 campanii electorale locale, sugerându-se că datorită non-apartenenţei Primarului la unul dintre partidele aflate la guvernare din 2000 până în prezent, interesele oraşului nu au putut fi reprezentate corespunzător, acesta fiind păgubit de posibilităţi de finanţări guvernamentale şi, pe cale de consecinţă, fiind depăşit ca dezvoltare de Cluj-Napoca, Braşov sau chiar de oraşul vecin, Arad⁷. Campania electorală din 2012 nu avea să rateze acest subiect, deşi a adus noutăţi substanţiale.

Alegeri locale 2012 în Timişoara - Strategii de campanie

Competiţia electorală din 2012 a fost influenţată încă de la început de două elemente importante, unul local şi altul venit de la centru: pe plan local - anunţarea candidaturii la Primărie a unui liberal – senatorul de Timişoara Nicolae Robu – cu aproape un an în avans, în mai 2011 ; de la centru - crearea în februarie 2011 a alianţei politice – Uniunea Social Liberală (USL), alcătuită din PSD şi Alianţa de Centru Dreapta, aceasta cuprinzând la rândul ei PNL şi Partidul Conservator (PC).

Cumulate, cele două elemente au generat situaţia în care, pentru ca USL să funcţioneze în Timişoara, trebuia să existe un candidat unic al alianţei pentru Primărie, în condiţiile în care PNL îşi anunţase candidatul anterior. Soluţia USL a fost negociată îndelung, Timişul fiind ultimul judeţ în care USL şi-a anunţat candidaţii, la finalul lui aprilie: un liberal la Primărie şi un social-democrat pentru Preşedenţia Consiliului Judeţean. Odată ce acest acord a fost negociat, a devenit evident faptul că, pentru prima dată după o îndelungată perioadă de timp, exista o coagulare a forţelor politice locale pentru susţinerea unui candidat la funcţia de Primar ca alternativă la Primarul în funcţie. În plus, era pentru prima dată după 16 ani când liberalii aveau candidat propriu cu şanse la Primărie: în 1996 şi 2000 liberalii l-au sprijinit pe Gheorghe Ciuhandu sub sigla CDR, la fel şi în 2008, însă sub sigla Alianţei pentru Timiş.

La finalul lunii aprilie, cu câteva zile înainte de debutul campaniei, a intervenit un alt element major care avea să influenţeze rezultatul alegerilor: Gheorghe Ciuhandu şi-a anunţat intenţia de a nu mai candida pentru al cincilea mandat şi a făcut publică sprijinirea candidaturii viceprimarului ţărănist în funcţie, Adrian Orza.

În cursa electorală pentru Primăria Timişoara s-au înscris 15 candidaţi, dintre care un independent. Campania electorală a fost marcată de figurile principalilor candidaţi: Nicolae Robu- PNL, Adrian Orza – PNŢCD, Gheorghe Nodiţi – PDL, Ioan Coriolan Gârboni – independent.

Candidatul USL Nicolae Robu a intrat în campanie cu imaginea challengerului, a celui care vrea să producă schimbarea la Primăria Timişoara. Cu o carieră de universitar în spate, fost Rector al Politehnicii Timişoara, intrat în politică relativ recent, obţinând un mandat de senator de Timişoara în 2008, notorietatea lui Nicolae Robu şi retragerea din cursă a lui Gheorghe Ciuhandu îl plasau drept favorit în cursa electorală. Campania sa de teasing derulată pe reţelele de socializare şi în presa online cu câteva săptămâni în avansul debutului oficial al campaniei electorale, fusese construită pe ideea învingătorului, cu sloganul „Timişoara NR1” (= Timişoara Nicolae Robu 1) – o asociere între iniţialele candidatului şi poziţia de top. Teasingul nu a fost suficient explicat şi exploatat în perioada de campanie electorală, fiind după cum vom vedea, contaminat cu campania de teasing a PDL, o sursă de potenţială confuzie pentru electorat.

Într-o încercare de umanizare a politicianului Nicolae Robu, site-ul propriu îl prezenta într-o ipostază multiplă - „omul, profesorul, rectorul, politicianul, timişoreanul”: Nicolae Robu joacă fotbal şi cântă la chitară, susţine echipa Poli Timişoara⁸, enumeră realizările manageriale în calitate de Rector al Politehnicii, rememorează primul său discurs politic din urmă cu 4 ani, etc. Sloganul său de campanie făcea apel la schimbare: „Schimbarea în bine depinde de tine !” şi reprezenta foarte simplu scopul candidatului de a mobiliza timişorenii la vot. Mijloace above the line de publicitate electorală au prevalat în campania electorală: mass-media, outdoor⁹, direct mailing (flyere conţinând priorităţile pentru primele 6 luni de mandat, 4 ani de mandat, echipa Primarului), obiecte promoţionale. Programul său viza pe un termen de şase luni aspecte legate de reabilitarea centrului istoric şi a malului Begăi, curăţenia oraşului, spaţiile verzi, fluidizarea circulaţiei, infrastructura de transport¹⁰.

Campania electorală pentru Primărie a înregistrat de asemenea un eveniment neaşteptat: după prima săptămână de campanie electorală Nicolae Robu a necesitat o intervenţie chirurgicală de urgenţă – un cvadruplu by-pass coronarian, fapt care l-a pus în imposibilitatea de a fi participant activ la tot restul campaniei electorale. Starea de sănătate a acestuia a devenit principala temă de campanie electorală, fiind intens comentată de mass-media şi speculată în termeni duri de câţiva contracandidaţi care prognosticau retragerea sa din cursa electorală sau chiar incapacitatea exercitării mandatului de primar în cazul unei victorii:

Declaraţie Ioan Coriolan Gârboni, independent: „Am ajuns să mă bat cu candidaţi fantomă(…). Sunt în stare să-l plimbe pe Robu prin oraş cu patul şi perfuzia ca să-l vadă oamenii. Cred că starea de sănătate a unui candidat care vrea să conducă Timişoara trebuie cunoscută cu exactitate”,¹¹

Declaraţie Ion Răducanu, UNPR: „Nicolae Robu nu poate face faţă solicitărilor pe care le prespune munca de primar şi, dacă ar câştiga, sunt convins că la anul am avea anticipate”,¹²

Declaraţie Adrian Orza, PNŢCD: „ fost o campanie grea, m-am bătut cu oameni care nu există decât pe afişe, care fac emisiuni separate la televiziuni şi care fug de dezbaterile publice pentru că nu cunosc administraţie, ci doar bănuiesc ce înseamnă (...) Înţelegeţi că un primar nu poate trăi doar din a tăia panglici. Trebuie să lupte, să alerge, să se enerveze, iar pentru asta e nevoie în primul rând de un om sănătos”,¹³

În condiţiile neobişnuite ale absenţei fizice a candidatului cotat ca favorit, pentru tot restul campaniei electorale, strategia de comunicare a staff-ului lui Nicolae Robu s-a îndreptat către comunicare prin intermediul reţelelor de socializare, a mesajelor video, la care s-a adăugat o singură ieşire publică a candidatului – la evenimentul de final de campanie, un concert având drept public ţintă tineretul, în faţa Stadionului Dan Păltinişanu. Apariţia acestuia fragilă, dar cu o voinţă imensă de recuperare, i-au atras un mare val de simpatie.

Adrian Orza a intrat în campania electorală cu imaginea „moştenitorului”, mâna dreaptă a Primarului în funcţie, care se retrage după 16 ani, dorind ca omul său de încredere să preia frâiele urbei şi girându-l pe acesta cu toată experienţa şi realizările sale. Viceprimar al Timişoarei de 12 ani, acesta face parte din generaţia tânără a PNŢCD şi a candidat din partea Uniunii pentru Timiş (UpT), ce cuprindea şi FDGR. A ales drept slogan principal: „Administraţie, nu politică”, susţinând în întreaga campanie lipsa de interes pentru jocurile politice ale marilor partide şi punctând expertiza şi angajamentul pentru administrarea eficientă a oraşului. Sloganul este discutabil din perspectiva faptului că administraţia şi politica sunt în mod evident legate, reprezentând cele două componente ale puterii executive ale statului: administrarea (oferirea de bunuri şi servicii pentru satisfacerea nevoilor publice de către autorităţile publice de la nivel central până la nivel local), respectiv guvernarea (conducerea politică a statului).

A mizat pe publicitatea electorală above the line, fiind extrem de prezent în outdoor, iar campania sa electorala a fost neaşteptat de tânără şi dinamică, fiind utilizate mai multe mesaje secundare: mesajul continuităţii adresat electoratului stabil PNŢCD - ataşat unei imagini în care Adrian Orza dă mâna cu Gheorghe Ciuhandu: „Ciuhandu votează Adrian Orza Primar”, dar şi mesajele noutăţii, utilizând jocuri de cuvinte¹⁴ menite să atragă atenţia electoratului tânăr: „Conti-nou-tate”, „Câştigăt-orza. Adrian Orza este deja la Primărie”, „Luptăt-orza”, „Muncit-orza”, „Mot-orza. Administraţie din noua generaţie. Consum mic, autonomie şi putere mare”, „Viitor-orza. Adrian Orza are doar 43 de ani”. „Conti-nou-tatea” - sloganul secundar al candidatului, făcea apel la continuarea administraţiei Ciuhandu cu un alt manager, mai tânăr, cu alte cuvinte, un altfel de schimbare, ceva mai mică decât cea presupusă de candidatul USL. Cu toate acestea, uzura administraţiei Ciuhandu îl viza şi pe Adrian Orza, asociat imaginii lui Ciuhandu de 12 ani, deci puţin probabil ca acesta să se încadreze în capitolul „noutate” la Primăria Timişoara.

Beneficiind de angrenarea îndelungată în executivul Primăriei, a prezentat probabil cea mai complexă ofertă electorală, structurată în 12 puncte¹⁵, punctând laborios proiecte legate de: infrastructură, spaţii verzi, sănătate, educaţie, transport, mediu economic, patrimoniu şi turism, siguranţa cetăţeanului, protecţie socială, tineret şi timp liber.

A dat dovadă de nervozitate în campania electorală datorită imposibilităţii confruntării electorale cu Nicolae Robu, intrând în capcana subiectului stării de sănătate a contracandidatului, atacurile electorale dure nefăcând decât să îl victimizeze pe Robu. A punctat la capitolul campaniei below the line, beneficiind de notorietatea funcţiei de viceprimar, prin întâlniri electorale, băi de mulţime însoţit de Primarul în funcţie şi organizarea unui spectacol folcloric în Parcul Rozelor în ultima zi de campanie electorală.

Gheorghe Nodiţi, candidatul PDL, a plecat în campania electorală cu imaginea candidatului „necesar”. Medic, director al Spitalului Judeţean din Timişoara, s-a remarcat mai puţin ca om politic, fiind chiar şi acesta surprins de nominalizarea partidului pentru candidatura la funcţia de primar¹⁶. A avut o campanie electorală discretă, cu investiţii reduse, date fiind şansele mici ale candidatului, cotat ca outsider în sondajele electorale. Candidatura sa poate fi considerată mai degrabă una necesară pentru a conserva voturile simpatizanţilor PDL din Timişoara. Aceasta era importantă pentru scorul general pe judeţul Timiş al Preşedintelui PDL Timiş, Constantin Ostaficiuc, candidat care pleca din postura de favorit la Preşedenţia Consiliului Judeţean Timiş, funcţie pe care o deţinea încă din 2004. Sloganul lui Gheorghe Nodiţi a fost „Timişoara pe primul loc” şi a ridicat în mass-media problema plagierii campaniei de teasing a USL - „Timişoara NR 1”, cu atât mai mult cu cât, ulterior demarării teasingului USL, şi PDL a demarat o campanie similară constând în afişarea unor bannere conţinând simplu cifra „1”. Gheorghe Nodiţi nu a avut un site de campanie ci doar o pagină de Facebook cu numele sloganului propriu.

Cu o campanie electorală modestă, Gheorghe Nodiţi a punctat la capitolul seriorizitate, participând pregătit la confruntările electorale cu materialele de campanie produse de stafful-ul propriu. Printre priorităţile enunţate în programul propriu se numără infrastructura oraşului, cerşetorii şi câinii vagabonzi. A avut de asemenea inteligenţa de a nu comenta pe marginea stării de sănătate a liberalului Nicolae Robu, deşi, în calitate de medic, este singurul dintre candidaţi care ar fi putut să o facă.

Ioan Coriolan Gârboni, directorul Filarmonicii Timişoara, a fost singurul candidat independent în cursa pentru Primărie. Acesta şi-a demarat campania electorală sub sloganul „Timişoara, înainte de toate!”, preluând rolul de „independent revoltat”. În manifestul său politic pleda pentru autonomie locală şi critica radical lipsa de atenţie acordată de marile partide Timişoarei:

„Nu mi-am făcut niciodată speranţe că politicienii de la Bucureşti doresc altceva decât realizarea, prin orice mijloace, a propriei lor bunăstări, a propriilor lor interese. Miticii din Obor nu vor să fie ca noi. Ei nu ne iubesc. Am sperat, însă, de la conducătorii noştri, de la conducătorii Timişoarei, că vor sta departe de ei. Ba chiar vor arăta un spirit de autentică autonomie. Recunosc că m-am înşelat. Din pricina lor, Timişoara mea şi a noastră este astăzi pusă la remorca Bucureştiului. Dependenţa lor de mitici a ajuns atât de mare, încât se confundă cu ei... Cu toţii am asistat la conspiraţia prin care, în cadrul negocierilor dintre PDL şi USL privind polii urbani de dezvoltare, s-a stabilit transformarea Timişoarei într-un soi de periferie a Aradului” (Manifestul politic al lui I.C. Gârboni)

Având un discurs percutant, a atras atenţia în toate confruntările electorale prin faptul că polemiza bătăios cu reprezentanţii PDL şi USL pe tema sub-reprezentării intereselor Timişoarei la nivel guvernamental. În mod surprinzător, cu cinci zile înainte de ziua votului, Gârboni şi-a anunţat retragerea din cursa electorală şi susţinerea candidatului USL Nicolae Robu, primind în schimb asigurări pentru susţinerea proiectului Timişoara-Capitală culturală europeană, unul dintre punctele importante de pe agenda sa. Mai mult decât atât, printr-un gest greu de justificat, dacă la Primărie a anunţat susţinerea candidatului USL, la Consiliul Judeţean Gârboni a făcut publică susţinerea candidatului PDL.

Striviţi de bătălia principalilor candidaţi, ceilalţi înscrişi în cursă au avut prea puţin posibilitatea să-şi facă ofertele electorale cunoscute. Sarcina acestora era aproape imposibilă, cu atât mai mult cu cât majoritatea erau cvasi-necunscuţi. Excepţie fac Ion Răducanu, la a doua candidatură după cea din 2004 sub sigla PSD, acum sub cea a UNPR şi Rodica Vlad, candidată la Primărie în 2000 şi 2008 (din partea Partidului Iniţiativa Naţională) iar de această dată din partea Partidului Ecologist Român.

Rezultate

Din totalul celor 288.036 de timişoreni cu drept de vot, la scrutinul din 10 iunie 2012 s-au prezentat 113.643, reprezentând 39,45% din totalul alegătorilor. Numărul voturilor valabil exprimate a fost de 110.602. Din acestea, candidatul USL a obtinut 55.422 de voturi - adică 49,76%. Deşi în mod tradiţional prezenţa la vot în Timişoara a fost scăzută, aceasta a fost în 2012 puţin mai mare decât în 2008, când Gheorghe Ciuhandu devenise Primar cu aproape 45.000 de voturi, reprezentând peste 53% din totalul voturilor valabil exprimate.

Potrivit legii alegerilor locale, în acest an primarii au fost aleşi în premieră într-un singur tur, iar rezultatele au arătat o victorie clară a candidatului USL, Nicolae Robu, cu aproape 50%. A fost urmat de Adrian Orza, UpT, cu 23,39% din voturi. Surpriza a fost reprezentată de scorul neaşteptat de mare obţinut în Timişoara de Partidul Poporului-Dan Diaconescu (PP-DD), candidatul Ilie Bertea obţinând 9,12%, devansând astfel candidatul PDL, Gheorghe Nodiţi, acesta având 8,28% din voturi.

Pe partide, competiţia a fost adjudecată tot de USL, acesta ocupând primul loc în cazul alegerilor pentru Consiliul Local Timişoara, obţinând 15 mandate din totalul de 27, urmat de PDL cu 5 mandate, UpT cu 4 mandate şi PP-DD cu 3 mandate.

Comparând scorul obţinut de candidaţii la Primărie, cu scorul politic obţinut de listele de partide la Consiliul Local Timişoara (a se vedea Tabelul 1), constatăm că Nicolae Robu a obţinut cu foarte puţine voturi (aproximativ 1200) mai mult decât USL, lista consilierilor locali USL obţinând scorul de 49,09%. Diferenţe majore se constată între procentul de voturi obţinut de Adrian Orza şi procentul mult mai mic al listei UpT, de doar 12,81%. Orza a obţinut cu aproape 9% în plus, de unde rezultă efectul de locomotivă electorală a candidatului pentru lista mai puţin populară a consilierilor proveniţi din PNŢCD şi FDGR. Situaţia a fost inversă în cazul PDL, lista consilierilor ocupând al doilea loc după lista USL pentru Consiliul Local şi a cumulat 14,49% din voturi, cu aproximativ 6% în plus faţă de procentul obţinut de de candidatul PDL la Primărie, Gheorghe Nodiţi, confirmând rolul discret jucat de acesta în campania electorală.

Tabel 1. Rezultatele alegerilor locale în Municipiul Timişoara, 10 iunie 2012

Sursa: Biroul Electoral Municipal Timişoara, 2012

Concluzii

Devenind Primarul Timişoarei în urma alegerilor din 10 iunie 2012, Nicolae Robu înlocuia prezenţa timp de 16 ani a lui Gheorghe Ciuhandu la Primăria Timişoara.

Analizând strategiile de campanie ale candidaţilor, am văzut că ofertele electorale ale acestora au fost relativ similare, ei militând pentru subiecte comune precum: modernizarea infrastructurii rutiere, curăţenia oraşului, spaţiile verzi etc. Diferenţa a fost dată de candidaţi, context politic naţional şi local.

După cum am văzut, în cazul USL candidatul la Primărie au obţinut un număr similar de voturi cu lista de consilieri locali; votul politic a fost evident în cazul listei consilierilor PDL, care a depăşit semnificativ procentul candidatului PDL la Primărie. Votul de persoană a funcţionat în cazul lui Adrian Orza, care a surclasat semnificativ procentul obţinut de consilierii UpT.

În analiza rezultatului alegerilor locale din Timişoara nu putem face abstracţie de contextul naţional: gradul mare de sprijin pentru USL ca alternativă la guvernarea PDL. Astfel, USL a obţinut puţin peste 41% din totalul mandatelor de primar la nivel naţional, urmat la mare distanţă de PDL, cu aproximativ 15%. Victoria USL de la Timişoara a înclinat simbolic balanţa câştigului la primăriile marilor oraşe, precum Iaşi, Craiova, Bacău, Oradea, Galaţi, Satu Mare, Constanţa, Vaslui, Deva, Bistriţa sau 5 din cele 6 sectoare ale Bucureştiului (mai puţin sectorul 2).

Cu toate acestea, climatul local a fost semnificativ: anunţarea din timp a candidaturii unui personaj politic cu notorietate, creionarea după multă vreme a unei alternative reale la Primăria Timişoara, investiţiile mari în campania electorală din partea USL. Pe lângă strategiile politice construite de staff-urile de partid şi neprevăzutul a jucat un rol – suferinţa sau boala, care a făcut apel la votul emoţional. Îmbolnăvindu-se brusc, candidatul USL a fost atacat de oponenţii politici pe acest motiv, aceştia neintuind faptul că întreaga situaţie va funcţiona pentru electoratul timişorean drept cea mai bună „strategie” neplanificată de umanizare a candidatului Nicolae Robu.

Bibliografie
„Agenda lui Orza, în 12 puncte”, oferta electorală preluată de pe siteul de campanie al candidatului orza.ro, accesat la 16.08.2012.
„Alegeri locale 2004 – Rezultate”, Monitorul Primăriei Municipiului Timişoara, accesat la 15.08.2012.
BOTH, Ştefan, „Manifestul lui Gârboni: ‘Timişoara mea şi a noastră este astăzi pusă la remorca Bucureştiului’ „, Adevărul, 10 mai 2012, accesat la 17.08.2012.
BOŢA, Dragoş, „Sunt în stare să-l plimbe pe Robu prin oraş cu patul şi perfuzia ca să-l vadă oamenii”, PressAlert, 31 mai 2012, accesat la 15.08.2012.
„Candidat controversat la Primăria Timişoarei”, Gândul, 30 martie 2008, accesat 14.08.2012.
CODRUŢ, Loredana, BOŢA, Dragoş, „Final de campanie – Robu a ieşit pentru prima oară-n lume după operaţie, Orza s-a plâns că s-a luptat cu afişe”, PressAlert, 08 iunie 2012, accesat la 15.08.2012.
IEDU, Liliana, „Gheorghe Nodiţi susţine că a fost surprins de nominalizarea la funcţia de primar din partea PDL”, Opinia Timişoarei, 12 aprilie 2012, accesat 17.08.2012.
„Istoria PNŢCD”, disponibil online la http://www.pntcd.eu/book/export/html/57, accesat la 16.08.2012.
„O altfel de campanie”, materiale disponibile pe site-ul candidatului orza.ro, accesat la 16.08.2012.
OANCEA, Mihai, „’Răducanu sparge clanul’ se întoarce cu ‚Respect pentru Timişoara’ ”, DeBanat.ro, 30 aprilie 2012, accesat 14.08.2012.
OANCEA, Mihai,“Nodiţi nu se retrage si se ia de „faraonul” Robu”, DeBanat.ro, 21 mai 2012, accesat 16.08.2012.
PETROVICI, Georgeta, „Sponsorii îl ţin ‚în geam’ pe Robu, candidatul cu inima în pioneze”, Evenimentul Zilei, 5 iunie 2012, accesat la 15.08.2012.
„PNŢCD, PNL şi PSD Timiş fac front comun împotriva Aradului”, Timiş Online, 26 august 2009, accesat 14.08. 2012.
„Priorităţi pentru Timişoara – 6 luni”, pliant electoral disponibil la nicolaerobu.ro, accesat la 16.08.2012.
„Rezultate finale alegeri Primari, 10 iunie 2012”, Biroul Electoral Central, p.503, accesat 18.08.2012.
„Rezultate finale alegeri Consilieri locali, 10 iunie 2012”, Biroul Electoral Central, p.1319-1320, accesat 18.08.2012.

CORINA TURȘIE – Asistent universitar dr., Universitatea de Vest din Timişoara.

 sus