Finanțarea partidelor


Sisteme de finanţarea ale partidelor politice în dreptul comparat
 

CLAUDIA GILIA
[Valahia University of Targoviste]

Abstract:
Financing the political parties is a topic that stirs fervent debates, especially in times of election periods. The aim of our study is to present and analyse types of financing systems of political parties within several European states. We choose as role models the financing systems in Romania, France and Italy. These 3 states all have multiparty systems, with complex regulations in terms of financing the parties and transparency in political life. The information put forth by our study is based on the latest legislative regulations, on the newest reports in terms of checking the activity of political parties, as well as on the latest evaluations of financing systems within the states to be analysed (for instance, the GRECO Report on Italy, published in April 2012). We suggested in our study a number of solutions that might improve the legal frame in Romania, as far as financing the political parties is concerned, providing as well a better transparency in the political life of our country.

Keywords: political parties; financing; donations; fees; transparency

 

Aspecte introductive

Partidele politice sunt instituţii politice vitale pentru democraţiile con­tem­porane. Ele sunt indispensabile organizării democratice a unui stat, fiind ex­presia manifestării pluralismului politic. Partidele sunt principala legătură între oameni şi guvernare în lumea con­tem­porană1.

Partidele exercită diverse funcţii2 prin care permit indivizilor şi diferitelor grupuri să se integreze în sistemul politic, ele mobilizează ansamblul publicului şi favorizează contactele, în special în perioadele electorale şi contribuie în mod definitoriu la exprimarea intereselor sociale3. Partidele politice joacă şi un alt rol important, acela de a recruta elitele politice prin selectarea şi numirea candidaţilor pentru diferite funcţii publice. Astfel, odată desemnate organele reprezentative, partidele ai căror reprezentanţă au fost aleşi formează grupuri parlamentare cu identitate proprie în cadrul legislativului, determină raporturile dintre majoritatea şi minoritatea politică – cu consecinţe directe asupra raporturilor dintre legislativ şi executiv – fiind aşadar actori principali ai vieţii constituţionale-parlamentare şi guvernamentale4.


Tipuri de sisteme de finanţare

Fiecare stat şi-a adoptat propria legislaţie cu privire la finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale. Aceste norme reglementează diferitele tipuri de finanţare ce pot interveni şi diferitele aspecte legate de limitarea cheltuielilor5 şi la controlul utilizării banilor publici de către partide sau grupări politice, în special în cadrul campaniilor electorale. În practica electorală a statelor, s-au evidenţiat două tipuri de sisteme de finanţare:
1. finanţarea guvernamentală (publică);
2. finanţarea privată.

1. Finanţarea publică
În România, regulile privind finanţarea partidelor politice sunt statuate prin Legea nr. 334 din 17 iulie 20066, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform dispoziţiilor legale, partidele politice primesc anual subvenţie de la bugetul de stat.. Suma alocată anual partidelor politice nu poate fi mai mare de 0,04% din veniturile prevăzute în bugetul de stat. Pentru a valoriza principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, conform art. 16 alin. 3 din Constituţie, legea prevede pentru partidele politice care promovează femei pe listele electorale, pe locuri eligibile, că suma alocată de la bugetul de stat va fi majorată proporţional cu numărul mandatelor obţinute în alegeri de candidaţii femei.

Subvenţia de la bugetul de stat se acordă în funcţie de următoarele criterii:
– numărul de voturi primite în alegerile parlamentare;
– numărul de voturi primite în alegerile locale.

În cazul alianţelor politice sau electorale, subvenţia se va împărţi, potrivit înţelegerii, între membrii alianţei sau, în lipsa unei înţelegeri, după numărul de mandate obţinute. 75% din bugetul anual acordat partidelor politice vor fi împărţite partidelor politice, proporţional cu numărul de voturi primite la alegerile parlamentare, respectiv media voturilor valabil exprimate pentru Camera Deputaţilor şi Senat, dacă au realizat pragul electoral. 25% din bugetul anual acordat partidelor politice vor fi împărţite partidelor politice, proporţional cu numărul de voturi valabil exprimate, primite la alegerile locale pentru alegerea consilierilor judeţeni şi consilierilor din cadrul municipiului Bucureşti, dacă au obţinut cel puţin 50 de mandate de consilier judeţean şi de consilier din cadrul municipiului Bucureşti.

Formaţiunile politice şi alianţele politice sau electorale primesc anual subvenţii de la bugetul de stat în condiţiile legii. Subvenţia de la bugetul de stat se varsă lunar în contul fiecărui partid politic, prin bugetul Autorităţii Electorale Permanente (A.E.P.), şi se reflectă distinct în evidenţa contabilă a partidelor politice. La nivelul Autorităţii Electorale Permanente se constituie un compartiment specializat pentru alocarea subvenţiei de la bugetul de stat7.

An

Subvenţii acordate partidelor şi formaţiunilor politice

P.S.D.

PC

PNL

PD-L

UDMR

TOTAL

2009

2,651,207.77

68,677.49

1,534,486.88

2, 635,999.71

80,122.60

6.970,494.45

2010

2,284,258.11

59,148.61

1,322.125.22

2,281,636.06

-

5,945,168.00

2011

2,293,224.44

59, 82.53

1,327,314.94

2,290,592.09

-

5,970,514.00

20128

711,925.32

8,434,26

412,061.31

711,108.11

-

1,853,529.00

 Sursa: www.roaep.ro

Controlul privind subvenţiile de la bugetul de stat va fi efectuat în mod simultan de Autoritatea Electorală Permanentă şi de Curtea de Conturi9. Anual şi ori de câte ori este sesizată, Autoritatea Electorală Permanentă verifică pentru fiecare partid respectarea prevederilor legale referitoare la finanţarea partidelor politice. Autoritatea Electorală Permanentă poate fi sesizată de către orice persoană care prezintă dovezi cu privire la nerespectarea prevederilor legale referitoare la finanţarea partidelor politice10

Apropierea alegerilor determină întotdeauna discuţii contradictorii cu privire la sursele de finanţare a partidelor politice. Nici anul electoral 2012, nu a făcut excepţie. Într-o opinie înaintată de către Mişcarea „România noastră”, condusă de senatorul independent Mircea Geoană, se susţine finanţarea de la buget a formaţiunilor politice în funcţie de numărul de membri, nu a numărului de voturi obţinute. În plus, cei care fac donaţii trebuie să precizeze sursa de venit, chiar dacă este vorba despre moşteniri sau salarii. De asemenea, senatorul a susţinut şi ideea ca finanţarea să se poată face prin SMS sau on line, dând exemplu în acest sens donaţiile făcute prin aceste modalităţi în campania Preşedintelui S.U.A Barack Obama. În opinia noastră, finanţarea formaţiunilor politice de la buget în funcţie de numărul de membrii nu este o soluţie viabilă. Partidele politice trebuie să dovedească prin activităţile pe care le desfăşoară că s-au creat pentru a servi interesele cetăţenilor care s-au asociat în aceste formaţiuni, şi ulterior, prin reprezentanţii lor în organismele statului, să contribuie la satisfacerea interesului general. Nu este suficient să ai un număr de membrii de partid, dacă aceştia nu contribuie prin acţiunile lor la exprimarea voinţei cetăţenilor.

Vii dezbateri a suscitat şi opinia formulată de Preşedintele României, Traian Băsescu, la începutul anului 2011, care a declarat că viitoarele campanii electorale pentru Parlament ar trebui finanţate integral de la bugetul de stat11, pentru a se elimina astfel mita electorală şi finanţările ilegale ale candidaţilor: „Trebui să avem forţa să întrerupem mita electorală şi să curăţăm alegerile, asumându-ne standarde de cost pe fiecare candidat şi dându-i bani de la bugetul de stat sau de la cel local Este singura soluţie să terminăm cu clientela din afara clasei politice şi vă asigur că este infinit mai ieftin aşa decât ceea ce se întâmplă acum. Dacă lăsăm la liber finanţarea partidelor, nu vom face mare lucru în curăţarea clasei politice. Vă asigur că o să dispară şi din partide ideea «aoleu, trebuie să găsim candidat care are bani să-şi susţină campania”12. Preşedintele României a avansat şi o limită a cheltuielilor – 50.000 de lei (aproximativ 11.600 de euro) per candidat, per colegiu: „Când ai doar 50.000 de lei, tare uşor îi numeri candidatului afişele şi şepcuţele. Ştii de unde are banii - de la buget - şi îi justifică cu facturi. Dacă nu, plăteşte. Plăteşte dacă i-a băut la cârciumă”. În plus, Şeful statului a subliniat că o astfel de modificare a legii de finanţare a partidelor „va curăţa clasa politică” şi va face partidele să caute în primul rând candidaţi competenţi din interiorul lor şi nu oameni capabili să-şi finanţeze propria campanie. În opinia noastră, o finanţare exclusivă de la bugetul de stat este extrem de costisitoare, mai ales pentru un stat ca România care se confruntă cu multiple probleme financiare şi care are greutăţi în alocarea sumelor de bani în domenii extrem de importante pentru dezvoltarea şi evoluţia unei naţiuni (ex. educaţie, sănătate, dezvoltare, etc.). Dacă se doreşte o clasă politică curată, sunt o multitudine de instrumente pe care legiuitorul român poate să le statueze în legile electorale care să determine o selecţie mai riguroasă a candidaţilor, care să împiedice mita electorală, începând în opinia noastră prin adoptarea unui Cod electoral, care să conţină reguli clare şi stabile cu privire la principiile care ar trebui să guverneze orice tip de alegere, la condiţiile de eligibilitate, la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, la contenciosul electoral, la finanţarea şi controlul conturilor de campanie electorală etc. Dar aceste reglementări nu sunt suficiente, în opinia noastră, dacă ele nu sunt însoţite şi de o minimă cultură civică şi juridică a cetăţenilor români. Trebuie să existe un parteneriat între parlamentari, care sunt vocea poporului şi poporul însuşi. Însă, este nevoie de voinţă politică reală şi nu de voinţe declarative, împachetate ingenios în discursuri demagogice cu privire la reformarea clasei politice.

Guvernul a adoptat în data de 20 martie 2012 Strategia Naţională AntiCorupţie 2012-2015 (SNA)13care cuprinde şi măsuri ce vizează finanţarea partidelor. Ministrul de Justiţie a afirmat că una dintre particularităţile acestei strategii este concentrarea pe prevenţie şi educaţie. Strategia asigură implementarea recomandărilor formulate de Comisia Europeană, în sensul elaborării unui cadru multidisciplinar, care să vizeze toate puterile statului, deci, atât executivul, cât şi legislativul şi puterea judecătorească, dar şi autorităţile locale, mediul de afaceri şi societatea civilă. În cadrul acestei strategii, Obiectivul 3: Creşterea transparenţei finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale vizează implementarea următoarelor măsuri:

1. Completarea cadrului legislativ privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, în concordanţă cu Recomandările GRECO, având în vedere printre altele:
– introducerea obligaţiei partidelor politice de a transmite situaţiile financiare centralizate către A.E.P. şi de a face publice variante rezumate adecvate;
– stabilirea obligaţiei legale ca toate donaţiile să fie înregistrate şi incluse în documentele contabile ale partidelor politice şi ale participanţilor la campaniile electorale; introducerea obligaţiei legale ca toate donaţiile ce depăşesc un anumit plafon să fie făcute prin sistemul bancar;
– introducerea cerinţei legale ca situaţiile anuale ale partidelor să fie supuse auditării independente înainte de depunerea lor;
– primirea de către A.E.P. a întregii responsabilităţi privind monitorizarea conformităţii finanţării activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale în conformitate cu Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu completările ulterioare şi Legea contabilităţii, nr. 82/1991 republicată, cu completările ulterioare;
– sancţionarea tuturor încălcărilor Legii nr. 334/2006, republicată, cu completările ulterioare cu pedepse efective, proporţionale şi disuasive;
– extinderea termenului de prescripţie aplicabil încălcărilor Legii nr. 334/2006, republicată14.

2. Creşterea capacităţii administrative de control a A.E.P. prin asigurarea resurselor necesare;

3. Organizarea periodică de către A.E.P. a unor sesiuni de formare pentru reprezentanţii partidelor politice.

Ca responsabili pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor evidenţiate mai sus sunt Autoritatea Electorală Permanentă, Agenţia Naţională de Integritate, Curtea de Conturi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În opinia noastră, măsurile prevăzute în această Strategie nu au momentan nicio consistenţă, deoarece este nevoie de implicarea Parlamentului în transpunerea lor în texte legale, şi iată, ne reîntoarcem la voinţa politică a partidelor reprezentate în forul legislativ, care le poate face şi efective.

Finanţarea bugetară a activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale trebuie să aibă ca scop asigurarea egalităţii de şanse în competiţia politică şi transparenţa în finanţare; ea nu poate avea ca rezultat limitarea independenţei partidelor politice15.

În Franţa nevoia de a finanţa partidele politice şi campaniile electorale a apărut relativ târziu, faţă de alte state europene16. În timpul Republicii a III-a sau a IV-a nu s-a simţit nevoia de reglementare a finanţării politice, în ciuda unor scandaluri politice. Printre raţiunile care au determinat lipsa reglementării în acest domeniu putem menţiona: numărul redus de tipuri de alegeri şi costul lor redus, bogăţia aleşilor sau puterea financiară a cotizaţiilor membrilor de partid, etc. Însă, reformele administrativ-teritoriale, care au condus la apariţia unor noi structuri administrative au determinat multiplicarea alegerilor şi, implicit a campaniilor electorale, apariţia unor noi tehnici de comunicare, recurgerea la o serie de instrumente pentru pregătirea alegerilor, de tipul sondajelor de opinie, precum şi aşteptările opiniei publice cu privire la transparenţa financiară a campaniilor electorale, toate aceste elemente au determinat intervenţia legiuitorului francez abia în 1988. Înainte de anul 1988, partidele politice franceze erau subvenţionate doar din cotizaţiile membrilor de partid şi din donaţii private. Însă, din cauza multiplelor scandaluri generate de sursele oculte de finanţare, legiuitorul francez a adoptat o serie de reglementări prin care a introdus şi finanţarea publică a partidelor politice.

Primul ministru Jacques Chirac a iniţiat în 1988 proiectul de lege privind transparenţa financiară a vieţii politice. Astfel, Legea nr. 88-227 din 11 martie 198817 a instituit principiul finanţării publice a partidelor politice reprezentate în Adunarea naţională şi în Senat. În 1990 este adoptat un nou act normativ, Legea nr. 90-55 din 15 ianuarie 199018 privind limitarea cheltuielilor electorale şi clarificarea finanţării activităţilor politice ce permitea partidelor să beneficieze de finanţare privată, însă în limita plafonului stabilit de lege. Astfel, plafonul cheltuielilor pentru alegerea deputaţilor era de 500 000 de franci, limitat la 400 000 de franci pentru circumscripţiile în care populaţia era mai mică de 80 000 de locuitori19.

Prin această lege se instituie Comisia Naţională pentru Conturile de Campanie şi Finanţările Politice (CNCCFP) compusă din 9 membri desemnaţi pentru un mandat de 5 ani20, ce poate fi reînnoit prin decret al Primului ministru. Misiunea CNCCFP este aceea: 1) de a controla conturile de campanie21 şi 2) de a controla finanţarea partidelor politice22.

Deşi, Guvernul socialist a prezentat în 1990 un proiect de lege prin care se interzicea persoanelor juridice, în special firmelor, să finanţeze candidaţii sau partidele politice, Parlamentul s-a pronunţat pentru menţinerea finanţării private a partidelor în limitele stabilite de lege şi cu o mai mare transparenţă. Prin Legea nr. 93-122 din 29 ianuarie 199323 privind prevenirea corupţiei şi transparenţa vieţii economice şi a procedurilor publice, în conturile de campanie şi în conturile anuale ale partidelor politice trebuia să figureze lista firmelor care au făcut donaţii partidelor, precum şi sumele donate de acestea.

Prin Legea nr. 95-65 din 19 ianuarie 199524 privind finanţarea vieţii politice, au intervenit importante modificări cu privire la finanţarea partidelor. Astfel, se interzicea finanţarea privată de către persoanele juridice de drept privat sau de drept public pentru partidele politice franceze. Această interdicţie viza toate persoanele juridice, fie că era vorba de firme, de asociaţii, de fundaţii, sindicate sau colectivităţi locale. Legea permitea însă persoanelor fizice să facă donaţii candidaţilor sau partidelor politice. Niciun candidat nu putea primi direct sau indirect, indiferent pentru ce tip de cheltuieli, contribuţii sau ajutoare materiale din partea unui stat străin sau a unei persoane juridice străine. De asemenea, dispoziţiile legale prevedeau o creştere a rambursării cheltuielilor de campanie de până la 50% din plafonul cheltuielilor. Rambursarea forfetară nu ar fi fost vărsată candidaţilor care nu obţineau minim 5% din sufragiile exprimate în primul tur de scrutin şi nici celor care nu se conformau dispoziţiilor art. 52-11 şi art. 52-12 din Codul electoral sau al căror cont de campanie a fost respins sau care nu au depus declaraţia privind situaţia lor patrimonială, dacă se aflau în categoria celor care aveau această obligaţie.

Prin Legea nr. 2003-327 din 11 martie 200325 cu privire la alegerea consilierilor regionali şi a reprezentanţilor în Parlamentul European şi cu privire la ajutorul public al partidelor politice s-au adus noi modificări Codului electoral şi se statua că finanţarea publică este divizată în două fracţiuni. Prima fracţie reprezintă 2/3 din totalul sumei acordate partidelor şi grupărilor politice, iar cea de-a doua fracţie reprezintă 1/3 din suma ce formează prima fracţie26. Odată cu alegerile legislative din 200727 a apărut o nouă listă a partidelor eligibile la finanţarea publică şi o nouă repartiţie a resurselor.

În anul 2011 au fost aduse noi modificări28 Codului electoral cu privire la transparenţa financiară a vieţii politice. Legea nr. 2011-412 din 14 aprilie 201229 dispune că prima fracţie este destinată:
– fie partidelor şi grupărilor politice care au prezentat la cea mai recentă reînnoire a Adunării naţionale candidaţi care au obţinut fiecare 1% din sufragiile exprimate în cel puţin 50 de circumscripţii;
– fie partidelor şi grupărilor politice care nu au prezentat candidaţi la cea mai recentă reînnoire a Adunării naţionale decât într-unul sau mai multe departamente de peste mări, sau în Saint-Pierre-et-Miquelon, Mayotte, Nouvelle-Calédonie, Polynésie Française ori în insulele Wallis şi Futuna şi ai căror candidaţi au obţinut 1% din sufragiile obţinute în ansamblul circumscripţiilor unde s-au prezentat.

Repartiţia se efectuează proporţional cu numărul sufragiilor obţinute în primul tur de scrutin de fiecare partid sau grupare politică.

Cea de-a doua fracţie a subvenţiei publice este atribuită partidelor şi grupărilor politice beneficiare a primei fracţiuni proporţional cu numărul de membrii reprezentaţi în Parlament care au declarat biroului adunării din care fac parte30, pe parcursul lunii noiembrie, grupul din care fac parte sau căruia i se alătură31.

Alte modificări legislative au vizat procedurile de depunere a conturilor de campanie care au fost simplificate şi uniformizate, o creştere a puterii de decizie a Comisiei Naţionale pentru Conturile de Campanie şi Finanţările Politice32, definirea mai clară a misiunii expertului contabil. De asemenea, art. 8 şi art. 14 din Legea nr. 2011-412 dispun că sumele preconizate de art. L. 52-8 şi L. 52-11 din Codul electoral vor fi actualizate în fiecare an prin decret. Aceste sume evoluează în funcţie de indicele de preţ pentru consumul de bunuri.

În fiecare an, creditele destinate partidelor şi grupărilor politice sunt înscrise în proiectul legii finanţelor33.

Legislaţia franceză prevede şi alte forme de ajutor public indirect (forme subsidiare) destinat partidelor şi grupărilor politice:
– formaţiunile şi grupările politice reprezentate de către grupurile parlamentare în Adunarea naţională şi în Senat, în afara campaniilor electorale, beneficiază de un „drept de antenă”, ce le permite să se exprime gratuit pe posturile publice de televiziune şi de radio;
– statul acordă partidelor reduceri fiscale cu privire la veniturile proprii.

Italia, datorită numărului mare de formaţiuni politice a fost caracterizată ca fiind o partitocraţie. Finanţarea partidelor politice italiene este guvernată de o multitudine de acte normative, care au suferit de-a lungul timpului o serie de modificări legislative34.

Finanţarea publică în sistemul italian cunoaşte două forme: 1. finanţarea publică directă şi 2. finanţarea publică indirectă. Alocarea fondurilor publice partidelor politice a fost introdusă în 1974 şi se referea atunci la activităţile ordinare anuale şi la campanii.

Scandalurile din 1992-1993 zise „Tangentopoli”35şi mişcările gen referendum în favoarea unei reforme electorale au introdus nu numai modificări ale sistemului electoral evocate mai sus, ci şi modificări ale reglementării finanţării partidelor. Din 1993, o finanţare publică este distribuită sub formă de rambursare a cheltuielilor de campanie. Chiar dacă sunt numite „rambursări ale cheltuielilor de campanie”, fondurile publice alocate în acest scop depăşesc adesea sumele cheltuite efectiv de partide în timpul alegerilor36. Partidele politice nu mai percep finanţare publică pentru activităţile lor curente. Suma medie a rambursărilor pentru cheltuielile de campanie totalizează în jur de 180.000.000 euro, adică 45.000.000 euro pentru fiecare tip de alegeri. Pentru aceasta, au fost stabilite patru fonduri de finanţare a alegerilor: 1) pentru Camera Deputaţilor37, 2) senatoriale38, 3) europene39 şi, respectiv, 4) regionale40. Aceste finanţări sunt repartizate între partidele sau mişcările politice, liste de candidaţi şi candidaţi independenţi (pentru Senat), astfel încât organizatorii de referendum să atingă pragul cuvenit.

Cât priveşte finanţarea publică indirectă, Legea nr. 28/200041 dispune ca toate programele care vizează „comunicarea politică”42 trebuie să garanteze un acces egal pentru toţi subiecţii politici. Toţi actorii politici care sunt reprezentaţi în Parlamentul italian sau care numără cel puţin doi reprezentanţi în Parlamentul European, pot beneficia de prevederile legii. Principiul egalităţii accesului la antenă este pus în practică prin raportarea alocării la timpul gratuit de antenă în serviciile radioteleviziunii de stat. Staţiile de radio şi canalele de televiziune private pot aloca din timpul de antenă pentru mesaje politice cu titlu gratuit sau la jumătate de preţ în raport cu celelalte anunţuri. Nicio entitate politică nu este autorizată să difuzeze mai mult decât un mesaj pe zi sau la aceeaşi unitate radio-tv.

Panouri de afişare, precum şi săli pentru reuniune publică (de exemplu, în şcoli ori primării) sunt puse la dispoziţie cu titlu gratuit de către municipalităţi de-a lungul campaniilor electorale. Partidelor politice li se aplică o deducere fiscală pentru un larg evantai de activităţi. De asemenea, o finanţare publică se acordă editorilor de jurnale şi periodice (inclusiv în format electronic) care aparţin partidelor sau mişcărilor politice reprezentate în Parlamentul italian sau care dispun de cel puţin doi aleşi în Parlamentul European. Toate societăţile care îndeplinesc aceste criterii pot beneficia de donaţii sub rezerva următoarelor condiţii: 1) societăţile să nu fie legate de întreprinderi care publică periodice ale altor partide şi nu controlează nici direct, nici indirect astfel de întreprinderi; 2) societăţile să nu beneficieze nici direct, nici indirect de subvenţii acordate altor întreprinderi de publicare, iar filialele lor sau societăţile mamă, ori alte entităţi controlate de aceeaşi societate-mamă sau de acelaşi partid politic, nu primesc subvenţii.

Grupurile parlamentare ale partidelor din fiecare Cameră43 primesc o contribuţie financiară, precum şi localuri şi materiale pentru a-şi duce la bun sfârşit activităţile. Aceste finanţări publice sunt alocate în funcţie de mărimea numerică a grupului parlamentar vizat şi de bugetul Camerei respective. Fondurile în chestiune sunt menite, în parte, să permită grupurilor politice să-şi execute sarcinile şi funcţiile şi, în parte, să se plătească salariile funcţionarilor.

2. Finanţarea privată
În România, sursele finanţării private sunt:
– cotizaţiile membrilor de partid;
– donaţii, legate şi alte liberalităţi;
– venituri provenite din activităţi proprii44.

Cuantumul cotizaţiilor45, repartizarea şi utilizarea acestora se stabilesc prin hotărâri ale partidului politic, potrivit statutului propriu. Veniturile totale provenite din cotizaţii sunt neplafonate. Suma cotizaţiilor plătite într-un an de un membru de partid nu poate depăşi 48 de salarii minime brute pe ţară. Salariul de bază minim brut pe ţară luat ca referinţă este cel existent la data de 1 ianuarie a anului respectiv. Partidele politice au obligaţia de a publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, cuantumul total al veniturilor din cotizaţii până la data de 31 martie a anului următor, precum şi lista membrilor de partid care au plătit într-un an cotizaţii a căror valoare însumată depăşeşte 10 salarii minime brute pe ţară46.

Donaţiile primite de un partid politic într-un an fiscal nu pot depăşi 0,025% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv. În anul fiscal în care au loc alegeri generale locale, parlamentare, pentru Parlamentul European sau alegerea Preşedintelui României, plafonul va fi de 0,050% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv. Donaţiile pot fi făcute atât de persoanele fizice, cât şi de cele juridice.

Donaţiile primite de la o persoană fizică într-un an pot fi de până la 200 de salarii de bază minime brute pe ţară, la valoarea existentă la data de 1 ianuarie a anului respectiv.

În anul fiscal în care au loc mai multe scrutine, donaţiile primite de la o persoană fizică pot fi de până la 400 de salarii de bază minime brute pe ţară, la valoarea de la data de 1 ianuarie a anului respectiv, pentru fiecare campanie electorală sau campanie pentru referendum.

Donaţiile primite de la o persoană juridică într-un an pot fi de până la 500 de salarii de bază minime brute pe ţară, la valoarea existentă la data de 1 ianuarie a anului respectiv. În anul fiscal în care au loc mai multe scrutine, donaţiile primite de la o persoană juridică într-un an pot fi de până la 1.000 de salarii de bază minime brute pe ţară, la valoarea de la data de 1 ianuarie a anului respectiv, pentru fiecare campanie electorală sau campanie pentru referendum. Suma totală a donaţiilor făcute de persoanele juridice controlate direct sau indirect de o altă persoană ori de un grup de persoane fizice sau juridice nu poate depăşi limitele prevăzute de lege. Valoarea justă a bunurilor mobile şi imobile donate partidului, precum şi a serviciilor prestate acestuia cu titlu gratuit se include în valoarea donaţiilor.

Reducerile de preţ care depăşesc 20% din valoarea bunurilor sau serviciilor oferite partidelor politice şi candidaţilor independenţi se vor considera donaţii şi se vor înregistra distinct în contabilitatea proprie a partidului ori a candidatului independent, conform normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice. La primirea donaţiei sunt obligatorii verificarea şi înregistrarea identităţii donatorului, indiferent de caracterul public sau confidenţial al acesteia. La solicitarea scrisă a donatorului, identitatea sa rămâne confidenţială47, în situaţia în care donaţia se situează în limita sumei anuale de 10 salarii de bază minime brute pe ţară. Toate donaţiile vor fi evidenţiate în mod corespunzător în documentele contabile, cu menţionarea datei la care au fost făcute şi a altor informaţii care să permită identificarea surselor de finanţare. Donaţiile de bunuri şi servicii prestate cu titlu gratuit vor fi reflectate în contabilitate la valoarea justă şi stabilită în condiţiile legii. Nu sunt considerate donaţii activităţile prestate pe bază de voluntariat în condiţiile legii.

Partidele politice au obligaţia de a publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, lista persoanelor fizice şi juridice care au făcut într-un an fiscal donaţii a căror valoare cumulată depăşeşte 10 salarii de bază minime brute pe ţară, precum şi suma totală a donaţiilor confidenţiale primite până la data de 31 martie a anului următor.

În tabelele de mai jos vom prezenta evoluţia surselor de finanţare privată obţinute de către formaţiunile politice:

Situaţia veniturilor realizate de partidele politice în anul 2008

Nr. crt.

Formaţiunea politică

Cotizaţii

Donaţii

Dobânzi

Alte venituri

1.

P.S.D.

19.089.942,00

18.879.601,00

-

323.529,00

2.

P.D.-L.

21.375.887,97

33.364.070,65

-

1.472.612,06

3.

P.N.L.

9.801.581,00

33.198.234,00

5.777,00

864.275,00

4.

P.R.M.

2.500,00

53.345,00

112.29

35.783,00

5.

P.C.

711.439,00

1.203.100,00

181,00

93.170,00

6.

U.D.M.R.

10.187,00

28.800,00

0,56

-

7.

P.I.N.

50.444,34

1.164.510,58

180.08

-

Situaţia veniturilor realizate în anul 2009 de către partidele parlamentare

Nr. crt.

Formaţiunea politică

Cotizaţii

Donaţii

Alte venituri

1.

P.S.D.

10.896.150,62

9.407.884,56

424.865,80

2.

P.D.-L.

13.266.234,98

27.655.222,92

452.680,73

3.

P.N.L.

3.384.632,00

8.660.167,88

281.068,00

5.

P.C.

683.851,64

206.458,00

250.197,07

6.

U.D.M.R.

636.607,75

2.184.683,64

24.433,42

 Sursa: Raport de activitate A.E.P. - 2

Situaţia veniturilor înregistrate în anul 2010 de către partidele politice

Nr. Crt.

Partid

Cotizaţii

Donaţii

Alte venituri

Subvenţie de la buget

Total

1.

P.D.-L.

4.349.937

4.465.291

683.015

2.281.636

11.779.879

2.

P.N.L.

4.330.730

2.929.076

335.434

1.322.125

8.917.365

3.

P.S.D.

4.934.597

681.432

813.800

2.284.258

8.714.087

4.

U.D.M.R.

724.111

431.896

101.728

1.257.735

2.515.470

5.

Uniunea Croaţilor
din România

-

-

60.766

2.225.370

2.286.136

6.

P.C.

1.072.328

31.982

6

59.149

1.163.465

7.

U.N.P.R.

212.856

183.906

27

-

396.789

8.

Uniunea Sârbilor din România

209

30.890

58.038

-

89.137

9.

Partidul Civic Maghiar

1.857

33.349

2

-

85.208

10.

P.N.T.C.D.

-

294.877

2

-

294.879

11.

P.R.M.

36.682

2.100

16

-

38.798

12.

P.A.S.

11.628

8.750

1

-

20.379

13.

P.I.N.

-

16.500

-

-

16.500

14.

F.D.G.R.

2.978

9.250

684

-

12.912

15.

Uniunea Bulgară din Banat

700

-

11.127

-

11.827

16.

P.N.G.-C.D.

-

-

-

-

-

 Sursa: Raport de activitate A.E.P. - 2011

Legea finanţării partidelor politice prevede anumite interdicţii cu privire la donaţii:
– este interzisă folosirea resurselor financiare, umane şi tehnice aparţinând instituţiilor publice48, regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor comerciale sau societăţilor bancare la care sunt acţionari majoritari statul ori unităţi administrativ-teritoriale, pentru sprijinirea activităţii partidelor politice sau a campaniei electorale a acestora, altfel decât în condiţiile stabilite de legile electorale.
– partidele politice nu pot accepta donaţii sau servicii prestate cu titlu gratuit de la o autoritate ori instituţie publică, de la o regie autonomă, de la o companie naţională, societate comercială sau societate bancară cu capital integral ori majoritar de stat;
– se interzice persoanelor juridice care, la data efectuării donaţiei, au datorii exigibile mai vechi de 60 de zile la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale sau la bugetele locale să facă donaţii partidelor politice, cu excepţia situaţiei când au de recuperat sume mai mari decât datoria proprie;
– este interzisă acceptarea sub orice formă, directă sau indirectă, de către partidele politice, a donaţiilor de bunuri materiale ori sume de bani sau prestarea de servicii gratuite făcute cu scopul evident de a obţine un avantaj economic ori politic.
– este interzisă acceptarea donaţiilor din partea unui sindicat sau a unui cult religios, indiferent de natura acestora;
– acceptarea donaţiilor din partea altor state ori a organizaţiilor din străinătate, precum şi din partea persoanelor fizice sau juridice străine este interzisă49.

Din analiza pe care am realizat-o observăm că legislaţia română conţine norme bine definite care stabilesc cuantumul sumelor ce pot fi donate, instrumentele prin care se ţine evidenţa contabilă a tuturor veniturilor şi cheltuielilor partidelor politice, autorităţile care sunt însărcinate să vegheze la transparenţa vieţii politice. Din punct de vedere legislativ, lucrurile par bine structurate, însă în practică întotdeauna au existat probleme referitoare la finanţarea „subterană” a partidelor politice, mai ales în timpul campaniilor electorale. O soluţie pe care o avem în vedere pentru a diminua o parte din presiunea financiară din campaniile electorale este legată de modificarea legii electorale, în sensul limitării instrumentelor prin care se face campanie (un număr fix de afişe electorale, de panouri de afişaj electoral), sancţionarea dură a mitei electorale până la eliminarea candidatului/ candidaţilor partidului politic sau a celui independent care recurge la astfel de mijloace din competiţia electorală.

Într-o evaluare pe care a făcut-o în anul 2010 cu privire la transparenţa finanţării politice a partidelor din România GRECO a înaintat autorităţilor române o serie de recomandării în vederea îmbunătăţirii acestui palier al vieţii politice din România50. În ceea ce priveşte transparenţa finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale, GRECO a concluzionat că Legea nr. 334/2006 privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale este un act normativ bine structurat, care prevede o serie de măsuri ce vizează creşterea gradului de transparenţă generală a vieţii politice, însă uneori este prea ambiţios şi impune multe limitări care sunt, probabil, greu de aplicat în practică, inclusiv un sistem complex de limite globale privind veniturile şi cheltuielile de campanie, etc. GRECO notează că reguli importante în acest domeniu sunt cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 749 din 11 iulie 2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, care furnizează astfel îndrumări utile subiecţilor legii. Aceasta conţine măsuri privind contabilitatea, raportarea şi publicarea, iar sursele de venit sunt reglementate pentru a asigura un anumit nivel de transparenţă, însă unele lacune importante afectează eficacitatea acestor măsuri (de exemplu, toate donaţiile până la echivalentul a 420 euro nu intră în sfera de aplicare a reglementările şi nu trebuie să fie înregistrate).

De asemenea, Legea nr. 334/2006 prevede un mecanism de supraveghere sub responsabilitatea comună a Autorităţii Electorale Permanente şi a Curţii de Conturi. Cu toate acestea, aceste aranjamente de supraveghere, inclusiv modul în care sunt distribuite responsabilităţile, nu sunt satisfăcătoare şi în condiţiile actuale, A.E.P. ar trebui să preia responsabilitatea principală în acest domeniu şi să-i se ofere mijloacele pentru a se conforma cu această sarcină. Totodată, legislaţia prevede o serie largă de sancţiuni în caz de încălcare a legii, inclusiv un set de amenzi, dar sancţiunile maxime nu sunt suficient de adecvate.

Raportul subliniază faptul că este important ca îmbunătăţirile să fie implementate rapid, deoarece finanţarea politică din România a fost, pentru mulţi ani, o zonă deosebit de problematică51.

În Franţa, partidele politice pot percepe cotizaţii52 de la aderenţii lor. În practică, aceste contribuţii nu reprezintă decât o parte redusă a resurselor partidului. De regulă, cotizaţia percepută de la aleşii locali şi de la parlamentari este mai ridicată, însă practica este diferită de la un partid la altul53. Partidele politice franceze pot beneficia şi de alte venituri din activităţi proprii, dar în limitele prevăzute de lege54.

Începând din 1995, persoanelor juridice de orice tip (de drept public sau de drept privat), cu excepţia partidelor şi grupărilor politice, le este interzis să facă donaţii sau să acorde cel mai mic ajutor în natură formaţiunilor politice. De asemenea, donaţiile din partea unui stat străin sunt interzise. Persoanele fizice pot dona maxim 7500 de euro pe an pentru un partid politic. Legea prevede obligaţia ca orice donaţie mai mare de 150 euro să se facă prin cec, virament bancar sau prin card bancar. Ca şi în cazul donaţiilor pentru finanţarea campaniei electorale, donaţiile trebuie colectate prin intermediul unui mandatar unic. Contabilitatea donaţiilor este verificată de către doi comisari de conturi în fiecare an, precum şi de C.N.C.C.F.55. Persoanele fizice pot participa la finanţarea campaniei prezidenţiale56, în condiţiile prevăzute de art. 52-8 din Codul Electoral, adică, în limita a 4600 de euro depuşi pentru unul sau mai mulţi candidaţi în cadrul aceluiaşi scrutin57. Persoanelor fizice li se interzice să acorde candidaţilor împrumuturi sau avansuri rambursabile. Această măsură a fost luată la cererea Consiliului Constituţional pentru a preveni ilegalităţile58.

GRECO a făcut în anul 2011 o evaluare a transparenţei finanţării partidelor în Franţa şi a făcut acesteia 11 recomandări59 pentru ameliorarea cadrului legislativ în materie, dintre care amintim cu titlu de exemplu:
– ameliorarea publicităţii şi publicării conturilor de campanie;
– punerea de acord a celor două sisteme de donaţii privind finanţarea partidelor şi finanţarea campaniilor electorale
– reglementarea unor dispoziţii care să evite asocierea parlamentarilor la anumite grupuri parlamentare doar din considerente financiare;
– întărirea puterii de control a C.N.C.C.F.P. cu privire la finanţarea partidelor politice, etc.

Problema finanţării partidelor politice, dar şi a campaniilor electorale în sistemul francez este de mare actualitate, fiind una din temele de campanie ale candidaţilor în alegerile prezidenţiale din 2012.

În Italia, finanţarea privată nu este supusă unor reguli stricte, de aceea, scandalurile iscate de finanţările primite de partide au fost numeroase şi de amploare. În Italia, nu există nicio limită cu privire la sumă, volumul cumulat şi periodicitatea contribuţiilor private care pot fi vărsate partidelor, mişcărilor politice sau candidaţilor. Nu există nicio restricţie cantitativă privind drepturile de adeziune, iar suma totală a împrumuturilor ori creditelor, dispoziţii testamentare şi reţete de activităţi de partid şi de colectare de fonduri pe care poate să le primească un partid. De asemenea, nu există nicio restricţie particulară privind contribuţiile organismelor cu scop nelucrativ, precum sindicate, organizaţii patronale, instituţii religioase, organizaţii politice, etc. Nu există nicio limită privind contribuţiile entităţilor străine. În ciuda libertăţii surselor de finanţare privată, câteva restricţii se aplică totuşi acesteia. Astfel, donaţiile provenind de la societăţi care fac apel public la economie sau unde mai mult de 20% din capital este deţinut de către stat sunt interzise60. Orice donaţie de la o întreprindere care nu face parte din cele evidenţiate mai sus trebuie aprobată de organul de conducere al entităţii juridice vizate şi contabilizate cum se cuvine în situaţiile financiare ale numitei entităţi. Este interzis să se efectueze donaţii61 în numerar în valoare de peste 1.000 Euro62.

În anul 2011, Italia a fost supusă unei evaluări din partea GRECO, care a identificat o serie de lacune grave cu privire la finanţarea partidelor politice din această ţară şi în Raportul de evaluare a transparenţei finanţării partidelor dat publicităţii în aprilie 2012 a făcut o serie de recomandări63. În acest sens, menţionăm următoarele recomandări:
– angajarea unui proces de reformă al legislaţiei care să prevadă: reguli privind statutul juridic al partidelor politice; o definire precisă a perioadei de referinţă financiară şi contabilă a campaniilor electorale; norme de transparenţă, control şi sancţiune pentru alegerile europene care să fie comparabile cu cele care se aplică celorlalte tipuri de alegere şi un cadru juridic sistematizat, complet şi practic pentru finanţarea partidelor politice şi a candidaţilor, care să aibă în vedere inclusiv consolidarea regulilor aplicabile într-un text legislativ unic;
– introducerea unei interdicţii generale a donaţiilor provenind de la persoane a căror identitate nu este cunoscută de partidul politic sau de candidat şi scăderea la un nivel pertinent al pragului de donaţie actual peste care identitatea donatorului trebuie divulgată, adică 20 000 Euro pentru donaţiile către un candidat individual şi 50 000 Euro pentru donaţiile către un partid politic;
– adoptarea măsurilor pentru întărirea transparenţei cheltuielilor efectuate de partidele politice în campaniile electorale;
– elaborarea unei abordări coordonate de publicare a informaţiilor cu privire la finanţarea partidelor politice şi a campaniilor şi vegherea ca aceste informaţii să fie puse la dispoziţie în manieră coerentă şi inteligibilă şi în timp util, facilitând astfel accesul publicului larg, mai ales postând cea mai mare parte a publicării pe Internet;
– introducerea de reguli precise şi coerente cu privire la obligaţiile de verificare contabilă a partidelor politice;
– încredinţarea către un organ director independent, asistat eventual de alte autorităţi, a unui mandat, a unei stabilităţi precum şi a puterilor şi resurselor adecvate pentru a-i permite să-şi exercite controlul în mod eficace, să ancheteze şi să asigure punerea în practică a reglementării privind finanţarea politică;
– revizuirea setului actual al sancţiunilor administrative şi penale în cazul încălcării regulilor cu privire la finanţare pentru a se asigura că acestea sunt eficace, proporţionate şi disuasive.


Concluzii

Finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale va suscita întotdeauna suspiciuni dacă ea nu este guvernată de reguli clare, bine definite. În opinia noastră, regulile aplicabile finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale trebuie să aibă la bază câteva principii fundamentale:
– echilibru rezonabil între finanţarea publică şi finanţarea privată;
– criterii echitabile de repartiţie a fondurilor publice de către stat pentru partidele politice;
– reguli stricte care să guverneze donaţiile private; plafonarea cheltuielilor efectuate de partidele politice în cadrul campaniilor electorale;
– totală transparenţă a conturilor;
– stabilirea unui organism independent de verificare a conturilor;
– sancţionarea severă a partidelor politice care încalcă aceste reguli.

 

Bibliografie
BLONDEL Jean, Guvernarea comparată, traducere de Teodora Moldovanu(Iaşi: Institutul European, 2009),
DEACONU Ştefan, „Finanţarea campaniei electorale”, în Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Andrei Muraru, Károly Benke, Mihail-Constantin Eremia, Gheorghe Iancu, Corneliu-Liviu Popescu, Ştefan Deaconu, Alegerile şi corpul electoral (Bucureşti: All Beck, 2005).
DELEANU Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale –în dreptul român şi în dreptul comparat – (Bucureşti: C.H. Beck, 2006.
Di PLINIO Giampiero, FROSINI Tommaso Edoardo, PARODI Giampaolo, Corso di diritto constituzionale (Milano: CEDAM, 2007).
GIQUEL Jean, GIQUEL Jean-Éric, Droit constitutionnel et institutions politiques (Paris:Montchrestien, 2008).
IANCU Gheorghe, Drept constituţional şi instituţii politice, Vol. I (Bucureşti: C.H. Beck, 2009).
IONESCU Cristian, Tratat de drept constituţional contemporan (Bucureşti: C.H. Beck, 2008).
MURARU Ioan, TĂNĂSESCU Elena Simina, Constituţia României. Comentariu pe articole (Bucureşti: C.H. Beck, 2008).

Surse Internet
http://www.roaep.ro – site-ul Autorităţii Electorale Permanente
http://www.just.ro – site-ul Ministerului de Justiţie
http://www.greco.eu – site-ul GRECO

 


NOTE

1 Jean Blondel, Guvernarea comparată, tra­ducere de Teodora Moldovanu(Iaşi: Institutul European, 2009), 209.
2 În literatura de specialitate au fost menţionate următoarele funcţii ale partidelor: a) funcţia electorală; b) funcţia de formare a conştiinţei civice; c) funcţia de a mijloci raporturile între supuşi şi guvernanţi (funcţia de mediere); d) funcţia de conducere. Cristian Ionescu, Tratat de drept constituţional contemporan (Bucureşti: C.H.Beck, 2008), 407-408. Într-o altă opinie, sunt funcţii ale partidelor politice: promovarea prin eforturile comune ale membrilor, a interesului naţional; urmărirea realizării unei filosofii sau ideologii, cu finalitatea cuceririi şi exercitării puterii; contribuţia la exprimarea sufragiului, propunând programe şi prezentând candidaţi în alegeri, etc. Gheorghe Iancu, Drept constituţional şi instituţii politice, Vol. I (Bucureşti: C.H. Beck, 2009), 302.
3 Art. 8 alin. 2 din Constituţia României dispune: „Ele (partidele) contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.”
Art. 4 din Constituţia Franţei prevede: „Partidele şi grupările politice concură la exprimarea sufragiului. Ele se formează şi îşi exercită activitatea în mod liber. Partidele şi grupările politice trebuie să respecte principiile suveranităţii naţionale şi ale democraţiei. Ele contribuie la punerea în aplicare a principiului enunţat la alineatul doi al articolului 1 în condiţiile stabilite de lege. Legea garantează exprimarea pluralistă a opiniilor şi participarea echitabilă a partidelor şi grupărilor politice la viaţa democratică a Naţiunii”. Art. 49 din Constituţia Italiei dispune: „Toţi cetăţenii au dreptul de a forma în mod liber partide politice, cu respectarea regulilor democratice, pentru a concura la determinarea politicii naţionale”.
4 Bianca Selejan-Guţan, „Comentariu art. 8 din Constituţia României: Pluralismul şi partidele politice”, în Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Constituţia României. Comentariu pe articole (Bucureşti: C.H. Beck, 2008), 92.
5 Ştefan Deaconu, „Finanţarea campaniei electorale”, în Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Andrei Muraru, Károly Benke, Mihail-Constantin Eremia, Gheorghe Iancu, Corneliu-Liviu Popescu, Ştefan Deaconu, Alegerile şi corpul electoral (Bucureşti:All Beck, 2005), 95.
6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 21 iulie 2006.
7 Iancu, Drept, 318-321.
8 Datele conţin alocarea bugetară până în luna aprilie 2012.
9 În Raportul G.R.E.C.O. (Grupul Statelor Anticorupţie al Consiliului Europei) se subliniază faptul că repartizarea activităţii de control între cele două organisme nu este satisfăcătoare, şi că Autorităţii Electorale Permanente ar trebui să îi revină responsabilitatea principală..
10 A.E.P. publică anual un raport care se publică în Monitorul Oficial al României şi pe pagina de internet a Autorităţii, până la data de 31 martie a anului următor.
11 Ministrul justiţiei, domnul Cătălin Predoiu a afirmat că: „Finanţarea partidelor politice de la bugetul de stat poate fi o soluţie”
12 Afirmaţia a fost făcută de Preşedintele României la un seminar organizat de Institutul de Studii Populare pe tema reformei statului: http://www.mediafax.ro/politic/basescu-sustine-finantarea-de-la-buget-a-campaniilor-electorale-7900290, accesat 15.04.2012.
13 H.G. nr. 215 din 20.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 27 martie 2012.
14 Pentru detalii a se consulta Anexa nr. 3 a SNA disponibilă pe: http://www.just.ro, accesat 17.04.2012.
15 Ion Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român şi în dreptul comparat – (Bucureşti: C.H. Beck, 2006), 406.
16 În Germania, regulile cu privire la finanţare partidelor politice au fost adoptate în 1967, în Spania şi Italia în anii 1970.
17 Loi n° 88-227 du 11 mars 1988 relative à la transparence financière de la vie politique, JORF du 12 mars 1988 page 3290 (textele legilor pot fi consultate pe site-ul: http://www.legifrance.gouv.fr, accesat în 17.04.2012).
18 Loi n° 90-55 du 15 janvier 1990 relative à la limitation des dépenses électorales et à la clarification du financement des activités politiques, JORF n°13 du 16 janvier 1990, page 639.
19 Art. L. 52-11 din Legea nr. 90-55 din 15 ianuarie 1990.
20 Conform art. 52-14 din Codul electoral francez, CNCCFP este compusă din trei membri sau membri onorifici ai Consiliului de stat, desemnaţi la propunerea vicepreşedintelui Consiliului de Stat ; trei membri sau membri onorifici ai Curţii de Casaţie, desemnaţi la propunerea primului preşedinte al Curţii de Casaţie; trei membri sau membri onorifici ai Curţii de Conturi, desemnaţi la propunerea primului preşedinte al Curţii de Conturi, după avizul preşedinţilor camerelor. Comisia este o autoritate administrativă independentă şi nu una de jurisdicţie (conform Deciziei Consiliului Constituţional nr. 91-1141 din 31 iulie 1991).
21 Comisia controlează conturile de campanie ale candidaţilor pentru alegerile europene, legislative, regionale, cantonale, municipale, teritoriale şi provinciale (din teritoriile de peste mări) în circumscripţiile cu populaţie de peste 9000 de locuitori. Prin Legea organică nr. 2006-404 din 5 aprilie 2006 privind alegerea Preşedintelui Republicii, publicată în JORF nr. 82 din 6 aprilie 2006, pag. 5192 (ultima modificare a legii s-a făcut prin Loi organique n° 2012-272 du 28 février 2012 relative au remboursement des dépenses de campagne de l’élection présidentielle, article unique), CNCCFP controlează şi conturile de campanie ale candidaţilor la funcţia de Preşedinte al Republicii, care erau verificate anterior de către Consiliul Constituţional. Pentru detalii: http://www.cnccfp.fr, accesat în 17.04.2012
22 Comisia verifică respectarea de către partidele politice a obligaţiilor lor contabile şi financiare şi comunică în fiecare an Guvernului lista celor care nu au respectat dispoziţiile legale şi care vor pierde finanţarea publică pentru anul următor.
23 Loi n° 93-122 du 29 janvier 1993 relative à la prévention de la corruption et à la transparence de la vie économique et des procédures publiques, JORF n°25 du 30 janvier 1993, page 1588, versiune consolidată în 24 martie 2012.
24 Loi no 95-65 du 19 janvier 1995 relative au financement de la vie politique, JORF n°18 du 21 janvier 1995, page 1105 
25 Loi n° 2003-327 du 11 avril 2003 relative à l’élection des conseillers régionaux et des représentants au Parlement européen ainsi qu’à l’aide publique aux partis politiques, JORF n°87 du 12 avril 2003, page 6488.
26 Aceste dispoziţii legale au fost introduse în legislaţia franceză pentru a lupta împotriva multiplicării candidaturilor pentru alegerile legislative, care spre exemplu au evoluat de la 2888 în anul 1988 la 8444 la scrutinul din 2002.
27 Conform celui de-al zecelea Raport de activitate al CNCCFP, în anul 2007, Union pour un Mouvement Populaire (UMP) şi Parti Socialiste (PS) au primit împreună un procent de 72% din subvenţia bugetară, în timp ce în 2008, procentul a fost de 79% (http://www.cnccfp.fr, accesat 19 aprilie 2012)
28 Au fost adoptate trei legi: Legea organică nr. 2011-410, Legea ordinară nr. 2011-411 şi Legea ordinară nr. 2011-412 din 14 aprilie 2011.
29 Loi n° 2011-412 du 14 avril 2011 portant simplification de dispositions du code électoral et relative à la transparence financière de la vie politique, JORF n°0092 du 19 avril 2011, page 6831.
30 Acest lucru a fost introdus pentru a evita constituirea în Parlament de partide fictive al căror scop unic l-ar fi reprezentat obţinerea finanţării publice.
31 Un parlamentar poate declara că face parte dintr-un grup sau poate preciza grupul la care se alătură.
32 Pentru a sancţiona una sau mai multe nereguli, Comisia poate reduce suma de rambursare forfetară în funcţie de numărul şi gravitatea neregulilor (L.52-11-1 din Codul electoral). Această putere face Comisia să fie mai suplă atunci când ia o decizie, iar consecinţele deciziei să fie mai puţin grave decât atunci când putea respinge un cont care priva candidatul de orice rambursare.
33 În anul 2009, suma destinată partidelor a fost de 75 milioane de euro, repartizată între cele 40 de partide şi grupări politice.
34 Legea nr.195/1974, în care se defineşte infracţiunea de finanţare ilicită a unui partid, Legea nr. 416/1981, Legea nr. 416/1987 şi Legea nr. 250/1990, care reglementează finanţarea publică a ziarelor deţinute de un partid politic; Legea nr. 515/1993 care reglementează condiţiile cerute pentru a beneficia de rambursarea cheltuielilor efectuate în alegerile parlamentare, europene şi regionale, Legea nr. 157/1999 care reglementează finanţarea publică a partidelor (Legge 3 giugno 1999, n. 157, Nuove norme in materia di rimborso delle spese per consultazioni elettorali e referendarie e abrogazione delle disposizioni concernenti la contribuzione volontaria ai movimenti e partiti politici”, Gazzetta Ufficiale n. 129 del 4 giugno 1999).
35 De la „tangente” (cupă cu vin) şi „poli” (oraş).
36 În perioada 1994-2008, partidele politice au cheltuit 570 milioane de euro, iar rambursările cheltuielilor de campanie s-au ridicat la 2,25 miliarde de euro. Sper exemplu, Popolo della Libertà a cheltuit în campania din 2008, 68.475.142 euro şi a primit rambursare în valoare de 206.518.945 euro, Partito Democratico a cheltuit 18.418.043 euro şi a primit 180.231.506 euro, Lega Nord a cheltuit 3.476.04 euro şi a primit rambursare în valoare de 41.384.553 euro (http://www.fanpage.it/rimborsi-elettorali-ma-di-che-cifre-parliamo-dossier/). 
37 În ceea ce priveşte alegerile pentru Camera deputaţilor, finanţarea publică se repartizează, proporţional cu voturile obţinute, între partide şi mişcările politice care ating cel puţin 1% din sufragiile exprimate valabile la nivel naţional; legislaţia prevede reguli specifice pentru favorizarea partidelor care reprezintă minorităţile lingvistice (în regiunile Aosta şi Trentino); o finanţare suplimentară este avută în vedere, care reprezintă 1,5% din finanţarea de bază, pentru rambursarea cheltuielilor electorale ale partidelor care se prezintă în circumscripţiile din „străinătate”.
38 În cazul alegerilor senatoriale, finanţarea publică este repartizată pe o bază regională: un cuantum alocat fiecăreia din cele 20 regiuni italiene este repartizat, proporţional cu voturile obţinute la nivel regional, între listele de candidaţi care ating cel puţin 5% în regiunea propriu-zisă sau care reuşesc să facă să fie ales un candidat, precum şi între candidaţii individuali aleşi, sau care au obţinut cel puţin 15% din sufragiile exprimate valabil în circumscripţia lor; de asemenea, pentru alegerile senatoriale este prevăzută o sumă suplimentară, egală cu 1,5% din finanţarea de bază pentru rambursarea cheltuielilor electorale ale partidelor care se prezintă în circumscripţia din „străinătate”.
39 Cât despre alegerile europene, finanţarea publică se repartizează proporţional între partidele politice care reuşesc să facă să fie ales cel puţin un candidat.
40 Pentru fiecare alegere regională se alocă o finanţare publică pe baza numărului de persoane cu drept de vot din regiunea respectivă; finanţarea publică se repartizează între listele provinciale ale candidaţilor din care se va alege cel puţin un candidat
41 Legge 22 Febbraio 2000, n. 28 Disposizioni per la parità di accesso ai mezzi di informazione durante le campagne elettorali e referendarie e per la comunicazione politica, Gazzetta Ufficiale n. 43 del 22 febbraio 2000.
42 De exemplu, prezentarea programelor, mesele rotunde, dezbaterile şi interviurile electorale.
43 Art. 15 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi art. 16 din Regulamentul Senatului italian.
44 Conform art. din Legea nr. 334/2006 veniturile proprii pot proveni din: editarea, realizarea şi difuzarea publicaţiilor ori a altor materiale de propagandă şi cultură politică proprii; organizarea de întruniri şi seminarii cu tematică politică, economică sau socială; acţiunile culturale, sportive şi distractive; serviciile interne; închirierea spaţiilor aflate în patrimoniul propriu pentru conferinţe sau acţiuni social-culturale şi pentru organizarea birourilor parlamentare; înstrăinarea terenurilor şi clădirilor din patrimoniu, dar numai după cel puţin 10 ani de la înregistrarea în patrimoniu, cu excepţia partidelor politice aflate în curs de dizolvare; înstrăinarea bunurilor mobile din patrimoniu, numai dacă nu reprezintă acte de comerţ
45 Departamentul de control al finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale a constatat în 2011 că la organizaţia P.S.D. Bacău au fost încasate două cotizaţii in suma de 1.960 lei fără a se întocmi chitanţe, au fost găsite chitanţe fără serie şi fără număr; formularele de evidenţă a cotizaţiilor cod FC1 nu coincideau cu sumele pentru care se întocmise chitanţe; nu au fost întocmite şi transmise formularele de evidenţă a cotizaţiilor cod FC7. Pentru aceste nereguli organizaţia P.S.D. Bacău a fost sancţionată contravenţional cu avertisment verbal.
46 În vederea exercitării atribuţiilor care revin A.E.P. organizează în fiecare an controale la sediile centrale sau la filialele judeţene ale partidelor politice, iar atunci când constată nereguli privind finanţarea şi transparenţa surselor de finanţare aplică sancţiuni partidelor. Astfel, în anul 2009, începând cu luna martie au fost organizate şi efectuate o serie de activităţi de control, pentru verificarea modului de finanţare a formaţiunilor politice în anul financiar 2008. Verificările efectuate au urmărit fiecare sursa de finanţare. Din verificările efectuate s-a constatat că toate organizaţiile politice au respectat prevederile legale (art. 4 alin. 3 din Legea nr. 334/2006), cu excepţia P.N.L. – sediul central, unde 6 membri de partid au depăşit plafonul de 48 de salarii minime brute pe ţară. În consecinţă, a fost confiscată suma de 25.045 lei şi a fost aplicată amenda de 5.000 lei. Pentru detalii se poate consulta Raportul asupra activităţii Autorităţii Electorale Permanente din anul 2009, disponibil pe site-ul: http://www.roA.E.P..ro, accesat în 17.04.2012. În anul 2011, în urma controalelor efectuate de către Departamentul de control al finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale s-a constatat că U.N.P.R. Bacău nu a transmis sediului central al partidului lista persoanelor fizice care au făcut într-un an fiscal donaţii a căror valoare cumulată depăşeşte 10 salarii de bază minime brute pe ţară pentru a fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data de 31 martie 2011, abatere sancţionată contravenţional cu avertisment şi confiscarea sumei de 18.540 lei. Pentru aceeaşi abatere, P.S.D. Ilfov a fost sancţionat contravenţional cu avertisment scris şi cu confiscarea sumei de 8.516 lei (pentru detalii a se vedea Raportul asupra activităţii Autorităţii Electorale Permanente din anul 2010, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 209 din 29 martie 2012).
47 Suma totală primită de un partid politic ca donaţii confidenţiale nu poate depăşi echivalentul a 0,006% din veniturile prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv.
48 Departamentul de control al finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale a sancţionat, în anul 2011, contravenţional cu amendă de 5.000 lei şi cu confiscarea sumei de 6.070 lei P.D.-L. Filiala Cluj pentru că a încasat o donaţie de la Instituţia Prefectului Cluj.
49 Legea prevede şi o excepţie - donaţiile constând în bunuri materiale necesare activităţii politice, dar care nu sunt materiale de propagandă electorală, primite de la organizaţii politice internaţionale la care partidul politic respectiv este afiliat sau de la partide politice ori formaţiuni politice aflate în relaţii de colaborare politică. Pot fi primite şi materiale de propagandă care se folosesc numai în cadrul campaniei electorale pentru alegerea reprezentanţilor României în Parlamentul European.
În urma controlului realizat în 2011 de către Departamentul de control al finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale, s-a constatat că F.D.G.R., Filiala Cluj a acceptat donaţii de la un număr de 4 cetăţeni străini, abatere care a fost sancţionată contravenţional cu avertisment şi cu confiscarea sumei de 8.271 lei.
50 Raportul poate fi consultat pe site-ul: http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/GRECO/evaluations/round3/ GRECOEval3(2010)1_Romania_Two_FR.pdf, accesat în 19 aprilie 2012.
51 G.R.E.C.O. solicită autorităţilor române să întocmească un raport care să evidenţieze punerea în practică a recomandărilor până la data de 30 iunie 2012.
52 În 2008, donaţiile reprezentau 35% din resursele partidelor.
53 60% din resursele financiare ale Partidului Socialist Francez provin din cotizaţii, donaţii.
54 Jean Giquel, Jean-Éric Giquel, Droit constitutionnel et institutions politiques (Paris: Montchrestien, 2008), 559-560, 648-649.
55 Art. R 39-1 şi art. R. 39-2 din Codul electoral.
56 În campania din 2012 pentru alegerile prezidenţiale, candidatul Nicolas Sarkozy a primit donaţii în valoare de 8 milioane de euro (6 milioane din partea U.M.P., partidul al cărui candidat este şi 2 milioane de euro din donaţii din partea persoanelor fizice), sper deosebire de alegerile prezidenţiale din 2007, când a obţinut din donaţii 7 milioane de euro. Între 1 ianuarie şi 31 martie 2012, 87.000 de cetăţeni francezi au donat în medie 91 de euro pentru campania lui Sarkozy. Pentru detalii: Vanessa Schneider, „La campagne de Sarkozy a déjà recueilli davantage de dons qu’en 2007”, Le Monde, 14 avril 2012 (http://www.lemonde.fr/election-presidentielle-2012/article/2012/04/04/la-campagne-de-nicolas-sarkozy-a-deja-recueilli-davantage-de-dons-qu-en-2007_1680083_1471069.html, accesat în 19 aprilie 2012).
57 Candidatul socialist la alegerile prezidenţiale din 2012, François Hollande a susţinut în cadrul campaniei sale electorale (la o întrunire din 3 aprilie 2012 cu electoratul) că este nevoie de „o nouă reformă a finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale, pentru a fi siguri că nici un ban nu va putea să tulbure transparenţa”. Hollande a propus o reducere substanţială a donaţiilor, chiar o eliminare a acestora, estimând că persoanele juridice pot face donaţii în mod indirect, prin intermediul persoanelor fizice. Pentru detalii, David Revault d’Allonnes, „Hollande évoque „les affaires” et propose une réforme des dons”, Le Monde, 3 avril, 2012 (http://www.lemonde.fr/election-presidentielle-2012/article/2012/04/03/hollande-evoque-les-affaires-et-Propose-une-reforme-des-dons_1679756_1471069.html, accesat în 19.04.2012)
58 Problema finanţării ilegale a campaniilor electorale prezidenţiale a suscitat întoteauna vii dezbateri în viaţa politică şi judiciară din Franţa. Sunt cunoscute în acest sens „L’affaire Karachi”, când Edouard Balladur ar fi primit anumite sume din comisioane pentru finanţarea campaniei prezidenţiale din 1995; Le dossier Kadhafi”, când o serie de documente au arătat că regimul Kadhafi ar fi finanţat campania lui Sarkozy cu 50 milioane de euro. În campania prezidenţială din 2012, François Hollande l-a acuzat pe Nicolas Sarkozy de finanţare ilegală a campaniei sale din 2007 – „L’Affaire Bettencourt”. (pentru mai multe amănunte: Geoffroy Clavel, „Bettencourt, Karachi, Kadhafi, Ile de la Jatte... Comment Sarkozy se défend face aux affaires”, Le Hunffington Post, 20 avril 2012 - http://www.huffingtonpost.fr/2012/04/06/bettencourt-karachi-jatte-sarkozy_n_1407734.html, accesat în 19.04.2012).
60 Art. 7 din Legea nr. 195/1974.
61 În cursul campaniilor referitoare la alegerile parlamentare naţionale şi la alegerile regionale, candidaţii individuali nu pot colecta fonduri decât printr-un cont bancar ori poştal deţinut de un agent desemnat în acest scop. Personalul serviciilor poştale sau bancare are obligaţia să verifice identitatea persoanelor care efectuează viramente în conturile de campanie.
62 Art. 49 din Decretul legislativ nr. 231/2007, modificat prin Decretul-lege nr. 201 din 6 decembrie 2011. Urmare a acestei modificări, pragul referitor la donaţii în numerar a fost adus de la 2 500 Euro la 1 000 Euro.
63 Raportul în integralitate poate fi consultat pe: http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/GRECO/evaluations/round3/ GRECOEval3(2011)7_Italy_Two_FR.pdf, accesat în 19 aprilie 2012.

 

CLAUDIA GILIA – Lect. Univ.dr. în cadrul Facultății de Drept și Științe Social Politice, Universitatea Valahia din TârgovișteLect. Univ.dr. în cadrul Facultății de Drept și Științe Social Politice, Universitatea Valahia din Târgoviște.


Google

 

Web

Sfera Politicii

 sus