CUPRINS nr. 143

ARHIVA

Alegerile prezidenţiale 2009


Analiză comparativă a rezultatelor turului doi de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 2004 şi 2009
 

BARBU MATEESCU

Abstract:
The second round of the 2009 presidential elections showcased a minor shift in regional political allegiance from their 2004 counterpart. Traian Băsescu managed to offset the popularity erosion brought on by his five-year mandate by obtaining superior results in certain specific geographic areas and in the counties where he had performed badly in 2004. The support he received from the Hungarian minority in the Covasna and Harghita counties represented a major and significant success for the incumbent candidate. However, his failure to capture the majority of votes in Bucharest, Romania's capital, is a sociological phenomenon of major significance and also an electoral metamorphosis which almost led to Traian Băsescu's defeat.

Keywords: counties, 2009 presidential election, 2004 vs. 2009, Traian Băsescu, Băsescu vs. Geoană, erosion, local results

 

1. Introducere

Acest articol studiază modificările în intenţia de vot între turul 2 al alegerilor prezidenţiale din anul 2004 şi respectiv anul 2009. Setul de circumstanţe prezintă atât similitudini (Traian Băsescu înfruntând un candidat susţinut de către Partidul Social Democrat) cât şi diferenţe majore (având în vedere că în anul 2009 preşedintele îşi încheia primul mandat, aceste alegeri au reprezentat totodată şi un referendum asupra capacităţii sale politice; Partidul Naţional Liberal a jucat roluri diametral opuse în cele două scrutine, susţinându-l pe Traian Băsescu în 2004 şi fiind alături de oponentul său cinci ani mai târziu). O analiză statistică detaliată poate revela astfel atât ariile geografice în care Traian Băsescu – în calitatea sa de preşedinte – a convins cât şi cele în care a dezamăgit. Într-o măsură mai mică, acest studiu poate reprezenta punctul de pornire pentru o comparaţie între Adrian Năstase şi Mircea Geoană ca lideri cu capacitate de mobilizare, precum şi o bază pentru determinarea impactului P.N.L. asupra performanţei electorale a lui Mircea Geoană.


2. Limitări impuse şi autoimpuse

Pentru a evita observaţiile generale şi de utilitate redusă, acest studiu se va concentra asupra judeţelor ţării şi municipiului Bucureşti şi nu asupra regiunilor istorice. Pentru a simplifica procesul de receptare a informaţiei, rezultatele din cele şase sectoare ale capitalei au fost unite sub categoria „Bucureşti”. Nu în ultimul rând, datorită faptului că rezultatele turului 2 de scrutin al alegerilor prezidenţiale din anul 2004 înregistrate în circumscripţiile electorale din străinătate nu au fost făcute disponibile de către Biroul Electoral Central, aceste circumscripţii au fost excluse din aria cercetării.


3. Unelte statistice folosite

Acest demers este fundamentat pe utilizarea a doi indicatori de natură statistică: coeficientul Pearson (care indică gradul de corelare între două variabile) şi deviaţia standard (care indică marja între care ne putem aştepta să găsim majoritatea valorilor unei serii de indicatori). O scurtă explicaţie a celor doi termeni urmează în următoarele paragrafe; cititorii familiari cu aceste noţiuni sunt rugaţi să le eludeze şi să avanseze direct la punctul 4 al acestui articol.

Coeficientul Pearson poate avea valori între +1.00 şi -1.00, cea dintâi indicând faptul că cele două variabile studiate sunt direct corelate (când una creşte în valoare, creşte şi cealaltă), iar valoarea extremă inversă indicând opusul1. Cel mai potrivit mod de a explica modul de funcţionare al coeficientului Pearson este printr-un exemplu. Să presupunem că într-un oraş se află 20 de cetăţeni de confesiune catolică. Dacă toţi votează pentru candidatul Aristide Dandanache, iar acesta nu primeşte nici un vot de la alţi locuitori ai oraşului, corelaţia între variabilele „catolici„ şi „vot pentru Aristide Dandanache„ este maximă, iar coeficientul Pearson ia valoarea 1.00. Dacă, pe de altă parte, Aristide Dandanache primeşte votul a doar 10 din cei 20 de catolici precum şi votul a 10 persoane care aparţin altor culte religioase, coeficientul Pearson ia valoarea 0.00 (nu există nici o corelaţie între cele două variabile menţionate mai sus).

Deviaţia standard (d) este utilă în studiul unei set de valori a cărui medie aritmetică (m) o cunoaştem. Ea se determină în felul următor: 66% din valorile date se vor regăsi în intervalul [m – d] -> [m + d]; 98% din valori se vor regăsi în intervalul [m – 2d] -> [m + 2d]; iar 99.7% din valori în intervalul [m – 3d] -> [m + 3d]2. Următorul exemplu arată relevanţa deviaţiei standard: dacă candidatul ipotetic Nae Caţavencu ar obţine exact 16% din voturi în fiecare din circumscripţiile electorale studiate, deviaţia standard a rezultatului său ar fi 0.  Dacă însă domnul Caţavencu ar primi 30% din voturi în jumătate dintre circumscripţii şi 2% în cealaltă jumătate, deviaţia standard a rezultatelor sale ar fi 14% (adică distanţa de la medie – 16% – până la vasta majoritate a rezultatelor sale). După cum se poate remarca, deviaţia standard nu dă informaţii privind performanţa absolută a unui candidat, ci indică gradul de (ne)uniformitate al rezultatelor sale.


4. Observaţii principale

Studierea rezultatelor obţinute de Traian Băsescu în turul 2 al alegerilor prezidenţiale din 20043 şi respectiv 20094 la nivel judeţean arată o corelare vizibilă (coeficient Pearson 0.580 cu o certitudine de 99,99%): votanţii care au fost în majoritate de partea lui Traian Băsescu în 2004 şi-au menţinut opţiunea în mare parte şi în 2009. De altfel, 30 din cele 42 de judeţe au dat acelaşi câştigător ca în 2004 (13 pentru Traian Băsescu, 17 pentru P.S.D.).

La alegerile din 2009, Traian Băsescu a obţinut majoritatea voturilor în 20 de judeţe, prin comparaţie cu 16 cu cinci ani în urmă. Cele trei judeţe care au trecut de partea candidatului PSD în 2009 prin comparaţie cu 2004 sunt Argeş, Gorj şi municipiul Bucureşti. Pe de altă parte, şapte judeţe au făcut „drumul invers„, votând în majoritate pentru Traian Băsescu în 2009, deşi nu o făcuseră în 2004: nordul Transilvaniei (Satu Mare şi Maramureş), centrul Munteniei (Dâmboviţa şi Ilfov) precum şi judeţele cu populaţie maghiară majoritară sau importantă (Mureş, Covasna şi Harghita). Aceste modificări pot reprezenta efectul unei activităţi sporite a organizaţiilor politice PDL la nivel local sau consecinţa unor politici, mesaje ori discursuri cu impact regional. A doua ipoteză are un grad mai ridicat de valabilitate, având în vedere faptul că cele şapte judeţe formează trei zone geografice continue.


5. Metamorfoze majore

Unul dintre elementele cele mai spectaculoase şi de asemenea revelatoare în cazul celui de-al doilea scrutin al alegerilor prezidenţiale din 2009 îl reprezintă judeţele care şi-au schimbat în mod marcat gradul de susţinere pentru Traian Băsescu faţă de anul 2004. Aceste transformări delimitează modificări de statut socio-economic, campanii locale de succes sau prost puse la punct ori schimbări în raportul de forţe al organizaţiilor politice locale. Diferenţa semnificativă a fost definită în funcţie de deviaţia standard, care în cazul alegerilor din 2009 a fost de 6.97%. Astfel, o creştere sau scădere de minim 7% între al doilea scrutin din 2004 şi cel din 2009 se pot observa în următoarele cazuri:


Tabel 1.
Diferenţe majore în intenţia de vot pentru Traian Băsescu – turul 2: 2004 şi 20095

Judeţ

2004 (%)

2009 (%)

Diferenţă (%)

Harghita*

23.4

56.4

+33.0

Satu Mare*

38.8

51.9

+13.1

Covasna*

49.0

59.7

+10.7

Giurgiu

35.9

45.0

+9.1

Maramureş*

48.0

56.3

+8.3

Constanţa

60.9

53.6

-7.3

Gorj**

53.1

45.4

-7.7

Argeş**

50.6

41.2

-9.4

Hunedoara

49.6

40.1

-9.5

Braşov

65.9

55.1

-10.8

Bucureşti**

63.4

49.0

-14.4

* = judeţe în care Traian Băsescu a pierdut în 2004, dar a câştigat în 2009.
** = judeţe în care Traian Băsescu a câştigat în 2004, dar a pierdut în 2009.


Studierea acestui tabel obligă la efectuarea câtorva observaţii:
– Numărul de elemente poate părea la prima vedere impresionant – 11 din cele 42 de circumscripţii electorale analizate şi-au schimbat preferinţa într-o măsură mai mare decât deviaţia standard. Totuşi acest fapt este de fapt sub nivelul aşteptat de la o distribuţie normală (26,19% faţă de 32%6). Astfel, votanţii lui Traian Băsescu în 2009 sunt dispuşi în mod relativ asemănător cu cei din 2004, lucru confirmat de valoarea coeficientului Pearson la nivelul întregii ţări şi care a fost enunţat la punctul 4 al acestui articol;
– un fenomen sociologic ieşit din comun este creşterea susţinerii pentru Traian Băsescu în judeţul Harghita (+33.0%, mai mult de patru deviaţii întregi de la standard). Coroborat cu o creştere de ordin mai mic în judeţul Covasna, acest fapt denotă creşterea popularităţii lui Traian Băsescu în zona Ţinutul Secuiesc probabil datorită unor mesaje şi politici care au avut un impact clar asupra populaţiei din acea zonă. Un fenomen similar, dar la scală mai mică, poate fi observat şi în zona Maramureşului (creştere de 13% în judeţul Satu Mare şi de 8% în judeţul Maramureş). Rezultatele foarte bune ale lui Traian Băsescu în regiunile locuite preponderent de maghiari, chiar şi în condiţiile unei prezenţe scăzute la vot (36% în Harghita şi 37% în Covasna) sunt demne de luat în seamă. În aceeaşi notă, incapacitatea echipei de campanie a lui Mircea Geoană sau a U.D.M.R. de a mobiliza electoratul maghiar a fost o miopie cu efecte grave. Dacă un sfert din locuitorii Ţinutului Secuiesc care nu au votat în turul 2 s-ar fi prezentat la vot şi l-ar fi susţinut pe Mircea Geoană, aceasta din urmă ar fi fost acum preşedintele României7.
– Însumând creşterile şi respectiv scăderile peste standard, rezultă o sumă de 12.1%. Cu alte cuvinte, dacă luăm în calcul rezultatul final al alegerilor de pe teritoriul ţării – o egalitate aproape perfectă8 – Traian Băsescu a pierdut 12% în celelalte 31 de circumscripţii, o erodare relativ scăzută cu o valoare medie de 0.39% per judeţ. Circumscripţiile unde însă el a reuşit o îmbunătăţire a situaţiei sale din 2004 (Ţinutul Secuiesc şi zona Maramureşului) au echivalat şi combătut acest efect.
– Bucureştiul, cea mai mare circumscripţie electorală şi în plus depozitarul unui capital electoral simbolic, este zona unde Traian Băsescu a suferit cea mai mare pierdere de susţinere. Acest lucru poate fi uşor explicat prin influenţa lui Crin Antonescu, câştigătorul Bucureştiului în turul 1 al alegerilor din 2009, şi unul dintre susţinătorii candidatului PSD la preşedinţie. Chiar şi în aceste condiţii, fieful tradiţional al dreptei româneşti a dat un vot de blam preşedintelui, un fenomen cu impact profund, care depăşeşte nivelul statistic – având în vedere că Bucureştiul este centrul economic, cultural, universitar şi administrativ al naţiunii, opţiunile şi deciziile grupurilor sociale din capitală au un impact supradimensionat asupra viitorului ţării.


6. Puncte geografice tari, puncte geografice slabe

În cele şapte judeţe în care Traian Băsescu a obţinut cele mai bune scoruri în 2004 el a pierdut în medie 6.38% cinci ani mai târziu, ceea ce demonstrează că locuitorii acestor judeţe nu îl susţineau în mod necondiţionat (judeţele „forte„ pentru Traian Băsescu în 2004 au fost Arad, Alba, Braşov, Constanţa, Sibiu, Timiş şi municipiul Bucureşti9). Totuşi, numai într-unul din ele – şi anume în capitală – Traian Băsescu a pierdut lupta directă cu contracandidatul său în 2009.

Pe de altă parte, Traian Băsescu a înregistrat în 2004 scoruri sub 41% în judeţele Botoşani, Giurgiu, Harghita, Satu Mare, Sălaj, Teleorman şi Vaslui10. Creşterea procentului de voturi obţinute în 2009 în aceste judeţe este în medie de 9.88%, ceea ce probabil indică o grijă sporită a echipei de campanie pentru a maximiza performanţa în aceste zone vulnerabile. O tactică validă ar fi reprezentat abandonarea acestor zone ca nerentabile din punct de vedere al muncii de campanie; calculul staff-ului electoral al lui Traian Băsescu în adoptarea punctului de vedere opus trebuie să se fi bazat pe două elemente: capacitatea preşedintelui în funcţie de a transmite mesaje puternice la nivelul întregii ţării şi lipsa unei opoziţii reale şi de termen lung la nivelul acestor judeţe. Acest pariu s-a dovedit unul câştigător. 


7. România – o ţară previzibilă?

Pe baza rezultatelor celor două scrutine se poate afla şi gradul de uniformizare al intenţiei de vot pe teritoriul României. Pentru aceasta se foloseşte de obicei o unealtă statistică specifică, şi anume „deviaţia standard„ – prezentată la punctul 3 al acestui articol.

Pentru a limita încărcarea cu date statistice a prezentării, tabelul următor prezintă într-o formă sintetică şi odihnitoare pentru ochi atât informaţia brută cât şi înţelesul său sociologic.


Tabel 2.
Deviaţii standard în intenţia de vot - turul 2 al alegerilor prezidenţiale din 2009

Fapt statistic

Semnificaţie

La nivelul întregii ţări, deviaţia standard între intenţiile de vot a scăzut de la 9.44% (în 2004) la 6.97% (în 2009)

În 2009, ambii candidaţi au fost capabili să reducă din avantajul oponentului în zonele în care acesta avusese în 2004 un avantaj (fie direct în cazul lui Traian Băsescu, fie mediat prin forţa P.S.D. în cazul lui Mircea Geoană).
Judeţ cu judeţ, rezultatele din 2009 sunt mai strânse decât în urmă cu 5 ani.

Deviaţia standard a rezultatelor lui  Geoană în judeţele în care acesta a câştigat este cu 28% mai mică decât deviaţia standard a rezultatelor lui Băsescu în judeţele în care acesta a câştigat (2.97% respectiv 4.10%)

Rezultatele lui Băsescu sunt într-o măsură mai mare sincopate – există judeţe unde el a câştigat categoric şi altele în care victoria sa a fost la limită. Prin comparaţie, Geoană a obţinut rezultate relativ uniforme în judeţele câştigate de el.

 

8. Vot şi prosperitate

Un fenomen statistic interesant este reprezentat de corelarea evidentă între intenţia de vot pentru Traian Băsescu în 200411 şi venitul salarial net din octombrie 200912 (coeficient Pearson 0.514, cu o certitudine de 99,99%). Relaţia dintre cele două variabile poate fi exprimată fără intermediul cifrelor în modul următor: cu cât locuitorii unui judeţ au votat într-un mai mare procent pentru Traian Băsescu în turul 2 al alegerilor prezidenţiale din 2004, cu atât mai mare este salariul mediu net la nivelul acelui judeţ cinci ani mai târziu. Acest lucru poate fi interpretat în trei moduri:
– resursele ţării au fost mobilizate pentru a susţine zonele unde Băsescu a fost susţinut
– un răspuns improbabil, având în vedere impactul redus pe care preşedintele ar fi putut să-l aibă asupra mediului privat, un furnizor major de venituri salariale;
– zonele care l-au susţinut pe Băsescu în 2004 aveau un nivel de trai superior restului ţării, avantaj care s-a menţinut până la data alegerilor din 2009; datorită faptului că arhiva buletinelor judeţene lunare a INS nu conţine decât date din ianuarie 2007 până în prezent, această ipoteză nu poate fi verificată:
– într-o notă mai lejeră, această corelaţie poate fi citită şi ca o „self-fulfilling prophecy„13: cei care au votat în 2004 pentru a trăi bine au trăit şi trăiesc în 2009 mai bine decât restul ţării.


9. Concluzii

Băsescu a contrabalansat erodarea naturală unui preşedinte în funcţie prin eforturi susţinute în câteva regiuni delimitate geografic: zona Maramureşului, judeţele secuimii şi centrul Munteniei. De asemenea, este vizibil modul în care echipa sa de campanie a dat o atenţie sporită judeţelor în care candidatul  Băsescu obţinuse rezultate modeste în 2004. Bineînţeles, efortul uman, material şi financiar degajat de o campanie electorală se supune unor legi simple ale economiei: concentrarea asupra unor zone anume reduce resursele disponibile care pot fi alocate în alte arii geografice. Astfel, deplasarea acestei energii dinspre judeţele în care acesta avusese succes cu cinci ani în urmă a avut efecte negative asupra votului în aceste circumscripţii electorale, mai cu seamă în Bucureşti. Dacă votul cetăţenilor români aflaţi în străinătate nu ar fi fost luat în considerare slăbirea intenţiei de vot pentru Băsescu în capitală – survenită probabil pe fondul unei autosuficienţe a staff-ului de campanie – ar fi dus la pierderea alegerilor.

Importanţa judeţelor Harghita şi Covasna trebuie remarcată datorită gradului înalt de susţinere pe care acestea l-au oferit lui  Băsescu – atât implicit prin votul celor care au participat la al doilea tur de scrutin, cât şi explicit prin refuzul majorităţii locuitorilor de a susţine proiectul U.D.M.R. şi de a vota pentru Geoană. Acest factor a avut rolul de a contrabalansa înfrângerea lui Băsescu în Bucureşti, precum şi de a limita erodarea inerentă care a urmat celor cinci ani de mandat şi care şi-a făcut simţită prezenţa la nivelul majorităţii judeţelor României.

Competiţia electorală din 2009 a fost purtată mai strâns decât în urmă cu cinci ani, lucru relevat nu numai de rezultatul absolut măsurat în voturi, ci şi de reducerea semnificativă a fief-urilor şi a judeţelor cu rezultate categorice. Din punct de vedere geografic, numărul „zonelor sigure„ pentru cele două forţe implicate în conflict s-a redus: judeţe care în urmă cu patru ani aveau opţiuni clar definite au devenit receptive la mesajele forţei politice pe care o dezavantajaseră în urmă cu cinci ani.

În ciuda acestui lucru, 30 din cele 42 de judeţe au dat acelaşi câştigător ca în 2004 (13 pentru Traian Băsescu, 17 pentru P.S.D.). Evenimentele politice din ultimii cinci ani, precum şi campania electorală în sine au deplasat contingente relativ minore de votanţi de la o parte la alta a spectrului politic; este foarte posibil ca mesajele şi acţiunile politice dintre cele două alegeri prezidenţiale să fi fost interpretate de către votanţii din 2004 în cheia opţiunii politice exprimate cu acea ocazie. Această relativă imobilitate justifică continuarea analizei asupra alegerilor din 2009 dintr-o perspectivă regională.

 

NOTE

1 Earl Babbie, The Practice of Social Research (Belmont, California: Wadsworth/Thomson Learning, 2004), 447.
2 Babbie, The Practice, 405-406.
6 Babbie, The Practice, 197: „Central Tendency Theorem„ (cunoscută de asemenea sub numele de 65-98-99.7).
7 Nr. total de cetăţeni înscrişi pe listele de vot din cele două judeţe fiind de 457 850, iar numărul de voturi valabil exprimate 164 633, rezultă că 293 217 locuitori ai Ţinutului Secuiesc nu s-au prezentat la vot. Pentru a câştiga alegerile prezidenţiale, Mircea Geoană ar fi avut nevoie de încă 70 049 de voturi (vezi nota următoare), adică 23,8% din numărul de locuitori ai Ţinutului Secuiesc care nu s-au prezentat la vot.
8 70 048 de voturi a fost diferenţa dintre cei doi candidaţi în favoarea lui Traian Băsescu, cf. http://www.bec2009p.ro/Documente%20PDF/Rezultate/Rezultate%20finale%20turul%20II/tur2_judete.txt, accesat 24.12.2009
13 „Profeţie care se împlineşte singură„ (eng.): mecanism psihologic prin care o previziune devine adevărată datorită influenţei conştientului sau subconştientului unui individ asupra comportamentului său (Richard R. Gelles, Ann Levine – Sociology: An Introduction (Boston, Massachusetts: McGraw-Hill College, 6th ed., ), 156.


BARBU MATEESCU - Absolvent al Facultăţii de Sociologie din cadrul University of Pennsylvania. Absolvent al programului de master in Politică Comparată din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice.

 

Google

 

Web

Sfera Politicii

 sus