Semnale

 
Semnale 

Clienţii lu' Tanti Varvara Autor: Stelian Tănase, editura Humanitas
Anul apariţiei: 2009 Ediţie: a II-a Număr pagini: 524 ISBN: 978-973-50-2209-9 Pentru neobositul falsificator al istoriei care a fost regimul comu-nist, piatra de incercare s-a dovedit a fi propriul sau trecut. Stapan absolut pe documente si pe constiintele martorilor, PCR a fost in cele din urma incapabil sa-si scrie propria istorie; mai precis, a re-scris-o de atatea ori incat aceasta devenise un simplu joc de puzzle in care conturul pieselor se modifica de la un an la altul pana la in-distinctie. Cu bine cunoscuta sagacitate a cercetatorului dublata de un recunoscut talent de romancier, Stelian Tanase abordeaza in "Clientii lu' Tanti Varvara" ("Tanti Varvara" e numele dat Siguran-tei in jargonul
militantilor) tocmai perioada tulbure de la inceputul miscarii comuniste din Romania, urmarind sa desparta apele, sa desluseasca realitatile ascunse sub invelisul legendei. Si o face sub forma unei galerii de portrete, bazate pe marturii din epoca si pe dosarele intocmite de siguranta unor militanti aflati in fruntea miscarii, de la Cristian Racovski si Panait Istrati pana la Lucretiu Patrascanu si Belu Zilber, intre care se tese un adevarat paien-jenis de relatii amintind de clanurile mafiote.
Cartea şoaptelor Autor: Varujan Vosganian, editura Polirom
Anul apariţiei: 2009 Număr pagini: 528 ISBN: 978-973-46-0887-4 Cartea şoaptelor începe într-un registru pitoresc, pe o străduţă ar-menească din Focşaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspăt prăjite şi miresmele din cămara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele şi fotografiile bunicului Garabet. „Bătrânii armeni ai copilăriei” lui Varujan Vosganian nu au de isto-risit întâmplări delectabile, ci fapte de-a dreptul neliniştitoare. Po-vestind, ei încearcă să se despovăreze de o traumă – a lor şi a prede-cesorilor. Istoria genocidului din 1915 împotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniţi în Cercurile Morţii, în deşertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului îşi află în paginile de faţă o ilustrare cu adevărat răvăşitoare.
Poetul, teoreticianul şi excelentul povestitor Varujan Vosganian debutează cu un roman amplu, populat cu caractere dense, vii, memorabile, propunând o interesantă construcţie narativă: istoria dramatică a peregrinărilor şi suferinţelor armenilor este întreţesută cu trama propriei familii. În to-nuri de o dulce-amară nostalgie, fatalitatea ce-şi cască lacom gurile este cel mai adesea învinsă de o vie bucurie şi vigoare a existenţei. O mână de meşter de prim rang – dacă va vrea să se consacre genului! – se întrevede cu fermitate de pe acum.
Nicolae Breban
Iată o carte ieşită din comun, nici numai memorialistică, nici numai ficţiune, cu câte ceva din amân-două, şi deopotrivă extraordinară prin modul în care ţese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Am întâlnit rareori într-un roman, cum este în definitiv cartea lui Varujan Vosganian, o atât de mare densitate de viaţă umană şi de evenimente cruciale în existenţa unei comunităţi. Bo-gată, variată, palpitantă, cartea nu se poate lăsa din mână, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedeşte ca şi pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice.
Nicolae Manolescu
Cititorii acestei cărţi – care se deschide cu o evocare cuminte şi caldă a comunităţii armenilor din Focşani văzuţi prin ochii unui copil – vor constata cu uimire că, de la o pagină la alta, ea îşi lărgeşte câmpul vizual şi, populându-se cu sute de personaje memorabile, se transformă într-o extraordinară frescă bântuită de sentimentul tragic al istoriei. Poetul Varujan Vosganian (puţin cunoscut ca atare) o va învălui în pâclele timpului, o va înfiora liric şi îi va dărui mişcare şi măreţie epică. Încât nu e exclus ca această Carte a şoaptelor, care îşi începe acum drumul spre glorie, să fie aşezată, într-un viitor nu prea îndepărtat, printre textele identitare ale poporului armean.
Eugen Negrici
Pe la începutul anilor ’60, un copil îi asculta, nu oriunde, ci în cimitirul armenesc din Focşani, pe câţiva armeni vorbind. Oameni care, ca să vorbească liber, se ascund într-un cavou. Poveştile lor sunt fabuloase şi adevărate în acelaşi timp. Ăsta e începutul unui roman extraordinar despre primul ge-nocid al secolului XX, dar şi despre armenii din România, precum şi despre românii din România, toţi aflaţi sub comunism. Scriind acest roman, Varujan Vosganian a câştigat un pariu pe care l-a pus cu el însuşi. Şi, sunt sigur, va câştiga şi pariul cu viitorii lui cititori.
Ştefan Agopian

 sus