Romania. Prima zi

Reprezentari sociale ale coruptiei
Confuzii etice si suprapuneri reprezentationale
 

AMANDA BOSOVCKI

This article analyzes the social representations of corruption in Romania. The representations are made in particular for any social group, surveying the transactional aspects of corruption and the degree of social acceptance. In this investigation are used empirical data presented in two different surveys made in Romania in the last years.

Introducere

A devenit de necontestat astazi faptul ca in ultimul deceniu si cu precadere in ultimii ani, problema coruptiei a fost si este in centrul agendei politice nu doar in cazul statelor postcomuniste ci si in democratiile occidentale. Mass-media pare si ea sa descopere tot mai numeroase episoade de coruptie, sa le faca cunoscute unui public vast si sa contribuie astfel la constructia sociala a scandalului pe tema actelor de coruptie. Mai mult, ultimii ani au fost marcati de o atentie crescanda acordata acestei probleme de catre foruri internationale precum Banca Mondiala, Fondul Monetar International, organizatii non-guvernamentale precum si diverse sfere academice. Uniunea Europeana s-a dovedit de asemenea extrem de sensibila, in politica sa de extindere, la problemele de coruptie ale unor tari precum Romania sau Bulgaria.

O asemenea expunere si miza fara precedent, alaturi de lipsa unui consens sau explicitare clara in maniera de definire si intelegere a fenomenului, nu au putut decat sa produca la nivelul publicului larg o perceptie a coruptiei dintr-o perspectiva policromatica, conform terminologiei lui Heidenheimer (1996). Lucrurile devin si mai complicate in cazul in care ne referim la publicul care populeaza fostul bloc comunist. Problemele, situatiile, practicile cotidiene precum si patternurile de gandire specifice Europei Centrale si de Est (departe de a fi identice celor occidentale pe de-o parte si cu diferente semnificative de la o tara est-europeana la alta, pe de alta parte), au complicat si mai mult perceptia asupra a ceea ce inseamna si implica fenomenele de coruptie.

In acest context, o incercare de evaluare la nivel national a reprezentarilor sociale ale coruptiei pare a fi utila atat din punct de vedere practic cat si din punct de vedere al relevantei sociologice, un asemenea studiu permitand fixarea unui punct de pornire in vederea dezvoltarii unei “topografii” a incidentei coruptiei la diferite niveluri. Spatiul romanesc apare in acest sens cu atat mai provocator pentru o analiza de profunzime cu cat Romania este inregistrata pe plan international ca o tara ce se confrunta cu un nivel de coruptie extrem de ridicat. In indicele CPI (Corruption Perception Index) elaborat de Transparency International, tara noastra a fost clasata pe pozitia 37 in anul 1997, cu un scor de 3.44 (pe o scara de la 1 la 10, unde 1 inseamna cel mai corupt iar 10 cel mai putin corupt), pentru ca in 2005 Romania sa apara pe pozitia 85, cu 3.0 puncte, alaturi de Republica Dominicana si Mongolia.

Coruptia apare astfel in orizontul social rom-anesc sub forma unui fenomen ce nu ne poate lasa indiferenti: la nivelul diferitelor grupuri sociale acesta mobilizeaza teama, atentie si o activitate cognitiva pentru a-l intelege, stapani si pentru a se apara. Lipsa de informatie si incertitudinea stiintei (specialistilor) favorizeaza emergenta reprezentarilor ce vor circula din gura in gura sau vor salta de pe un suport mediatic pe altul. Masura reala ori asumata a coruptiei va fi deci in acelasi timp o chestiune de perceptie si de sentiment, dupa cum recunostea si Yves Meny (1996, p.310). Explorarea modului in care actorii sociali insisi evalueaza aceste practici sociale apare in acest context ca fiind absolut necesara. Cunoasterea viziunii propri a indivizilor si a discursurilor acestora asupra coruptiei pot aduce in lumina posibile discrepante intre norme, dezirabil social si practicile efective. Ori, masura in care anumite comportamente sociale sunt percepute ca fiind acceptabile sau inacceptabile la nivelul publicului larg, influenteaza fundamental gradul de eficienta in implementarea diverselor reforme, in cazul nostru politicile anti-coruptie, cu precadere.

Cadrul teoretic

Dintre numeroasele modalitati de intelegere a reprezentarilor sociale pe care literatura psihosociologica a ultimelor decenii ne-o ofera, am considerat ca fiind cea mai adecvata interesului nostru de cunoastere si directiei pe care am dori sa o dam demersului de fata, o conceptualizare a reprezentarilor sociale in sensul stabilit de C. Fife-Shaw (1993). Aceasta surprinde de altfel, in mare masura, aspectele esentiale ale principalelor abordari teoretice anterioare.

Vom intelege astfel, de-a lungul acestui studiu, prin reprezentari sociale, acele potentiale sisteme de credinte complexe si interrelationate, care sunt impartasite in grade diferite de un anumit numar de indivizi. Acolo unde exista consens in legatura cu un obiect (fie el social sau fizic), reprezentarea sociala e acea parte a reprezentarii personale a indivizilor care este impartasita si poate fi considerata ca avandu-si originile in schimbul social.

Este de asemenea recunoscut faptul ca toate reprezentarile lumii externe pot fi influentate si structurate de experienta prealabila si ca pana si in cazul obiectelor cotidiene, experientele noastre legate de ele au fost structurate de cunostintele transmise social.

Un aspect semnificativ in legatura cu maniera de conceptualizare a reprezentarilor sociale se refera la faptul ca, desi caracterul lor esential de a fi impartasite este fundamental, trebuie sa tinem cont de faptul ca acestea sunt mai mult decat un simplu consens asupra unui obiect bazat pe una sau mai multe credinte – sunt un consens asupra atributelor, evaluarilor si consecintelor unui obiect si multiplelor sale forme de manifestare. Reprezentarile sociale sunt, asa cum spune Moscovici (1997), reflectate in structurile sociale, si, intr-adevar, ele sunt baza pentru o mare parte din interactiunea sociala.

Ipoteze

Ca orice problematica din sfera stiintelor sociale si cea a reprezentarilor sociale ale coruptiei ramane deschisa variatiei perpetue a valorilor si intereselor culturale pentru o multitudine de alte descrieri si analize. Diversitatea limbajelor teoretice si metodologice in curs in domeniul socioumanului, precum si varietatea scarilor de contextualizare a fenomenelor sociale nu pot fi citite, cum aprecia si Bernard Lahire (2000), dupa o unica axa capabila sa masoare gradul de stiintificitate a lucrarilor de cercetare. Nici o teorie, nici o constructie a obiectului, nu ne va ingadui vreodata accesul la practicile reale, la realul in sine. Prin urmare, studiul de fata va cauta sa ofere si el cel mult o “versiune” plauzibila si pertinenta pentru un fragment al acestui real.

Tinand cont de ideile si reperele conceptuale care circumscriu analiza noastra, am considerat adecvata avansarea urmatoarelor ipoteze in legatura cu tema problematizata:
1. La nivelul populatiei Romaniei, aceluiasi act de coruptie i se asociaza o dubla reprezentare sociala a fenomenului:
- coruptia este reprezentata ca tranzactionala, atunci cand actorul principal (nucleul central al reprezentarii) este medicul, politicianul, functionarul sau oricare Altul Social, in calitate de primitor;
- coruptia este perceputa ca extortiva, atunci cand actorul central este individul obisnuit in calitate de donator.
2. Gradul de acceptare sociala a actului de coruptie perceput ca extortiv este semnificativ mai ridicat fata de gradul de acceptare a coruptiei atunci cand aceasta este reprezentata ca tranzactionala.

Conform distinctiei operate de Alatas, intelegem prin coruptie tranzactionala acel act de coruptie perceput ca aranjament mutual, din care ambele parti (donator, primitor) obtin un profit nejustificat. Am presupus ca acest tip de reprezentare va viza cu precadere actele de coruptie in care sunt implicati politicieni, medici, politisti, functionari publici etc., fie in postura de corupt fie de corupator.

Coruptia extortiva, pe de alta parte, este inteleasa ca act de coruptie care presupune o anumita forma de constrangere exercitata asupra corupatorului. Am presupus ca aceasta perceptie asupra coruptiei va viza in special situatiile in care cetateanul obisnuit este angajat in calitate de donator/corupator in acte de coruptie ale caror primitori/corupti sunt medici, functionari publici, politicieni, etc.

Un avantaj esential sesizat de Paul Heywood (1997) cu privire la schema lui Alatas este acela ca ofera o definitie clara a coruptiei care nu este legata exclusiv nici de reguli si nu depinde in mod exclusiv nici de normele si conventiile morale. Mai mult, coruptia extortiva si cea tranzactionala pot fi identificate atat in societatile complexe cat si in cele simple.

Oricum, in conditiile in care obiectivul cercetarii de fata este analiza reprezentarilor sociale ale coruptiei in spatiul social romanesc, o asemenea tipologizare este necesara dar nu si suficienta.

A pune problema reprezentarilor sociale ale coruptiei implica in mod firesc luarea in considerare si a unui alt gen de abordare in definirea coruptiei, care cauta de asemenea sa evite recursul la definitii in termeni legali. Este vorba de acea directie de reflectie care argumenteaza faptul ca fenomenul coruptiei este definit social. Cu alte cuvinte, coruptia este ceea ce publicul oricarei societati date o percepe ca fiind.

Ceea ce ne intereseaza pe noi in mod special in acest context, este faptul ca definitia (convergenta sau nu) a coruptiei depinde atat de pragul de toleranta (cantitativ sau simbolic) cat si de controlul asupra sistemului. Toleranta sociala in raport cu anumite practici de coruptie este un indicator important al manierei in care se contureaza o reprezentare sociala a fenomenului. Asa cum remarca Yves Meny (1996), opinia publica nu va fi ofensata de o inselatorie/ contraventie a unui angajat oarecare dar, pentru aceeasi suma de bani implicata, va fi scandalizata de comportamentul unui functionar public cunoscut sau a unui politician. Va tolera coruptia ocazionala dar va reactiona puternic la coruptia regulata ori planificata.

Aceste aspecte conceptuale arata cum, in unele privinte, atentia si emotiile publicului create de actele de coruptie depind de imbinarea unor factori extrem de diversi, cum ar fi actorii politici implicati, natura comportamentului ofensator, sau rolul pe care-l joaca mass-media la un moment dat.

Coruptie extortiva versus coruptie tranzactionala. Analiza secundara a datelor furnizate de Barometrul de Opinie Publica

Pentru a exprima reprezentarile sociale ale coruptiei in societatea romaneasca postcomunista, studiul de fata a utilizat baza de date furnizata de Barometrul de Opinie Publica (mai, 2003). Ne-am oprit la doua variabile relevante pentru ipoteza noastra si anume CSS1 si CSS1c, operationalizate sub forma urmatoarelor doua intrebari:
1. In opinia dumenavoastra este coruptie sau nu a oferi cadouri unui medic pentru a-ti acorda o atentie speciala?
2. Dar atunci cand medicul cere bani sau cadouri, este coruptie sau nu?

In urma analizei bazei de date, a fost posibila configurarea unei distributii statistice de tip descriptiv, extrem de sugestiva pentru ipotezele de pornire ale demersului. Raspunsurile inregistrate au evidentiat astfel urmatoarea distributie de frecvente:

Se poate constata astfel ca in ceea ce priveste frecventa perceputa a fenomenului, populatia resimte o larga raspandire a fenomenului coruptiei nu doar la nivel politic sau administrativ ci si in sistemul de sanatate. Se poate spune ca romanii demonstreaza o constientizare a coruptiei in calitate de fenomen real al societatii si faptul ca aceasta reprezinta o problema sociala.

Interesant este insa faptul ca, in timp ce 92,5% din respondenti considera ca atunci cand medicul cere bani pentru a-ti acorda o atentie speciala este act de coruptie, doar 57.7% cred ca este coruptie sa dai cadouri medicului pentru a beneficia de o atentie speciala.

Desi avem de-a face practic cu acelasi tip de coruptie (coruptia in sistemul medical) la nivelul populatiei se configureaza doua nuclee reprezentationale diferite in raport cu aceasta si concomitent, dupa cum s-a putut vedea, doua praguri de toleranta sau acceptare sociala diferite. Acelasi act de coruptie este reprezentat in mod diferit in functie de actorii luati in considerare si de scopul perceput. Acesta este motivul pentru care coruptia poate fi in acelasi timp perceputa drept legala si ilegala. De pe pozitia medicului, actul coruptiei este tranzactional, urmareste un profit ilicit si trebuie deci sanctionat si condamnat. Acelasi act de coruptie, de pe pozitia individului obisnuit in calitate de donator, este un comportament acceptabil pentru ca respectivul actor social simte ca nu are posibilitatea de a evita aceste mecanisme si procese iar scopul perceput al actiunii sale nu este profitul, ci rezolvarea unei probleme sau dobandirea a ceva ce i se cuvine in mod legitim.

Tabelul de asociere de mai sus evidentiaza in mod sugestiv aceasta suprapunere reprezentationala. 34.6% dintre cei care considera ca este coruptie atunci cand medicul cere bani, sunt de parere ca atunci cand oferi cadouri medicului pentru acelasi motiv (atentie speciala), nu este coruptie. O practica sociala este reprezentata astfel, la nivelul publicului larg, drept corupta si legala in acelasi timp. Coexistenta unor realitati multiple se apropie, in acest caz, de ceea ce Konstantinov (1996, apud Altshuler, 2001) denumeste “miscare metaforizanta transpozitionala” a tranzitiei post-socialiste si fenomenului tranzitional in sine. Aceasta ar putea fi si o explicatie plauzibila pentru care, dupa cum se poate observa si in urma unei analize factoriale care indica principalele trei dimensiuni percepute ale coruptiei si intensitatea lor (Culic, 2004), in virtutea unor practici comuniste reproduse si dupa 1989, medicii sunt perceputi a fi mai corupti ca restul profesiunilor liberale si apropiindu-se de dimensiunea pe care o ia perceptia coruptiei politico-administrative (coruptie perceputa ca fiind cea mai ridicata).

Pentru a sustine ipotezele initiale, am incercat totodata realizarea unei analize factoriale care sa marcheze cele doua nuclee reprezentationale diferite. Am folosit in acest scop un set de 8 intrebari din cadrul aceluiasi Barometru de Opinie Publica, si anume intrebarile CSS1, CSS2, CSS5, CSS6 respectiv CSS1c, CSS2c, CSS5c, CSS6c. In chestionar acestea apareau ca in Tabelul 2.

Tabelul 2

Pentru acuratetea analizei, am recodificat valorile 8 si 9 ca missing-values, inainte de a incepe efectiv procedura de prelucrare a datelor dupa metoda factoriala. Am urmat in mare masura modelul utilizat de Irina Culic (2004, p. 118-127) pentru un set de variabile comparabile ca tematica si structura. Cu alte cuvinte, am ales analiza matricei de corelatii si utilizarea metodei de extractie a factorilor principali, principal axis factoring. Am stabilit numarul de factori dupa criteriul valorilor proprii (eigenvalue > 1) si am rotit solutia originala dupa metoda equamax.

Am reusit sa identificam astfel doi factori care explica mai mult decat varianta unei singure variabile. In total cei doi factori explica 68.04% din varianta variabilelor observate analizate, dupa cum se poate observa si in tabelul de mai jos. De asemenea, valoarea testului de sfericitate Bartlett este de Hi patrat = 6712.819 la un nivel de semnificatie de sig = 0.000, ceea ce inseamna ca ipoteza conform careia matricea de corelatie este matricea identitate poate fi respinsa (vezi Tabelul 3).

Semnificatia factorilor poate fi foarte clar observata din solutia rotita a matricii factoriale, redata in Tabelul 4.

Primul factor este saturat de variabilele care masoara reprezentarea coruptiei din perspectiva extortiva, a primitorului (medicul, seful, profesorul, politistul care cere bani, cadouri etc). Putem deci sa denumim acest prim factor, factorul coruptiei extortive. Cel de-al doilea factor este saturat de variabilele care masoara perceptia coruptiei prin prisma donatorului, a corupatorului. Acest factor poate fi numit factorul coruptiei tranzactionale. Existenta celor doi factori latenti ofera un spor de legitimitate ipotezei initial formulate.

Tabelul 3

Tabelul 4

Concluzii

Concluzia pe care o putem trage in urma analizei datelor pe care Barometrul de Opinie Publica ni le-a furnizat este, prin urmare, aceea ca ipoteza existentei a doua reprezentari sociale distincte ale coruptiei (tranzactionala si extortiva) carora li se asociaza praguri de toleranta sociala diferite, se confirma in mare masura. Intr-adevar, ceea ce putem constata la nivelul publicului larg este coexistenta a doua nuclee reprezentationale diferite, care atrage dupa sine o confuzie etica in sensul gradului de acceptare sociala a acestor acte de coruptie. Pe de-o parte, reprezentarea coruptiei in termeni tranzactionali evidentiaza un nucleu al reprezentarii alcatuit din urmatoarele elemente: actori implicati – medici, politisti, politicieni, functionari publici, etc.; forme de manifestare – luare de mita, abuz etc. si scopul perceput – profitul. In cazul celui de-al doilea nucleu, ce corespunde reprezentarii coruptiei in termeni extortivi, avem de-a face cu alti actori principali (individul de rand) si alt scop perceput (rezolvarea unei probleme, obtinerea de tratament echitabil). Aceste doua componente de baza fac diferenta in ceea ce priveste gradul de acceptare sociala a practicilor de coruptie.

Problema se naste insa in momentul in care coruptia permite o reprezentare (in mod simultan) atat tranzactionala cat si extortiva. O asemenea suprapunere reprezentationala genereaza, inevitabil, o confuzie etica care se asociaza in societatile de tranzitie cu criza de identitate inerenta. Dupa cum remarca si J. Babiuc-Luxmoore in articolul “Sociological obstacles to democratic stability” (1994), societatile aflate sub comunism au fost fortate sa se confrunte cu dileme axiologice profunde. Toti membrii acestora au fost fortati, zi de zi, sa faca alegeri morale fundamentale; iar comunismul a fost, in final, distrus pe masura ce alegerile au inaintat din ce in ce mai mult impotriva lui.

A trecut, se pare, o perioada insuficienta pentru ca valorile sa-si recastige semnificatia practica. Pe deo parte, mentalitatea post-comunista a insemnat o lipsa de incredere in autoritati, corelata cu o atitudine de expectanta care vede toate avansurile actuale drept fenomene amagitoare si efemere. Pe de alta parte, o fascinatie superficiala fata de Occident a incurajat mitul unei imbogatiri personale rapide si fara efort si a tins sa justifice egocentrismul precum si perceptia utilitariana a existentei, reprezentata aproape exclusiv in categorii economice. Aceasta ciocnire intre mentalitati se face responsabila, in mare masura, pentru actuala confuzie de valori si totodata pentru caracterul dependent al culturii politice din Romania si din celelalte tari ale Europei Centrale si de Est. Este vorba despre o cultura politica denumita de Almond si Verba (1996) subject political culture, care se caracterizeaza printr-o inalta frecventa a orientarilor catre sistemul politic si institutional diferentiat si catre aspectele de output ale sistemului, insa orientarile catre obiectele specifice de input si catre sine, ca un participant activ, se apropie de zero.

Faptul ca intr-o asemenea cultura de tip subordonat, competenta civica este extrem de redusa si efectul cumulativ al experiente-lor participative nu functioneaza, ne-o dovedeste si frecventa perceputa a actelor de coruptie comparativ cu perioada comunista. S-a constat un sentiment generalizat ca fenomenul coruptiei politico-administrative este mai raspandit azi decat in perioada comunista. Aceasta reprezentare este un indicator elocvent al lipsei de legitimitate a regimurilor actuale si al preferintei romanilor pentru un alt regim politic. A. Mungiu-Pippidi (2001) constata insa ca Romania nu face exceptie, la acest capitol, fata de celelalte state din fostul bloc socialist. Barometrul Noilor Democratii (NDB) evidentiaza faptul ca acest sentiment este impartasit pe scara larga in regiune, nefiind limitat la tarile aflate intr-o pozitie mai proasta din Europa de Est. Perceptia conform careia coruptia a crescut o data cu sfarsitul regimului comunist este aproape unanima si pare relativ fireasca data fiind evolutia sociala, politica si culturala din aceste tari. Totodata, o asemenea reprezentare sustine in mare masura ideea ca modul de functionare si trasaturile regimului non-democratic anterior au o mare influenta reziduala (Culic, 2002, p.45).

Explorarea modului in care actorii sociali insisi evalueaza asemenea practici sociale apare, dupa cum s-a vazut si in studiul de fata, extrem de sugestiva si absolut necesara din punct de vedere interventionist. Ne referim aici atat la palierul politicilor publice cat si la cel de comunicare si informare.

O analiza de profunzime a reprezentarilor sociale ale coruptiei ofera, evident, si numeroase alte deschideri care nu au fost dezbatute in acest demers. Tinem sa precizam in acest sens ca, intrucat nici un punct de vedere transcendent si integrator nu poate exista cu adevarat, studiul nostru nu a tintit in nici un caz monopolul definitiei legitime a obiectelor de cercetare. Analiza perceptiilor coruptiei se poate realiza, probabil cel putin la fel de pertinent, si pornind de la alte scari de constructie a obiectului si a contextului de pertinenta. Demersul nostru s-a oprit la o incercare de valorificare a efectelor de cunoastere pe care modelul teoriei reprezentarilor sociale ni-l furnizeaza, deoarece am cautat sa evitam o alunecare inspre o maniera apriorista de gandire, in ideea ca de la prea mare distanta, risti sa nu mai vezi nimic. Dupa cum remarca si Bernard Lahire (2000), este mult mai profitabil din punct de vedere stiintific sa luam act de efectele de cunoastere in functie de modul in care cercetatorul sia delimitat obiectul. Pentru ca, ori de cate ori ii pretindem acestuia sa poata distinge intre esential si ne-esential, iar pentru a putea opera o asemenea distinctie sa aiba la indemana “punctele de vedere” necesare, ii pretindem de fapt “sa raporteze, constient sau nu, procesele din realitate la valori universale ale civilizatiei si sa aleaga sa evidentieze acele conexiuni care au semnificatie pentru noi” (Weber, 2001, p.39).

Lectia weberiana ne indeamna deci, sa nu pretindem demersului nostru decat faptul de a se constitui intr-un punct de vedere cat mai plauzibil cu privire la realitatea sociala si in acelasi timp, ne justifica intr-o oarecare masura in prelungirea ideii ca interesul de cunoastere al cercetatorului este cel care decupeaza si ordoneaza realitatea, a carei cunoastere este intotdeauna o cunoastere prin prisma unor puncte de vedere specific particulare.

 

Bibliografie
1. Abric, Jean-Claude (1997) “Reprezentari sociale: aspecte teoretice”, in Reprezentarile sociale (coord. Neculau, A.), Iasi, Ed. Polirom.
2. Almond, Gabriel A.; Verba, Sidney (1996) Cultura civica, Bucuresti, Du Style.
3. Altshuler, David S. (2001) “Tunneling towards capitalism in the Czech Republic” in Ethnography vol. 2(1), London, Sage Publications.
4. Babiuc-Luxmoore, Jolanta (1994) “Sociological obstacles to democratic stability” in Cultural dilemmas of post-communist societies (ed. Jawlowska, A.; Kempny, M.), Varsovia, Ifis Publishers.
5. Chouliaraki, Lilie (2000) “Political discourse in the news: democratizing responsability or aestheticizing politics?” in Discourse & Society vol. 11(3), London, Sage Publications.
6. Culic, Irina, 2002 Castigatorii, Cluj-Napoca, Ed. Limes
7. Culic, Irina, (2004) Metode avansate in cercetarea sociala, Iasi, Ed. Polirom.
8. Fife-Shaw, Chris (1993) “Finding social representations in attribute checklists” in Empirical Approaches to Social Representations (coord. Breackwell, G.M.; Canter, D.V.), Oxford, Calarendon Press.
9. Heidenheimer, Arnold J. (1996) “The topography of corruption: explorations in a comparative perspective” in International Social Science Journal, vol.XLVIII, Nr.3, London, Blackwell Publishers.
10. Heywood, Paul, (1997) “Political Corruption: Problems and Perspectives” in Political Corruption (ed. Heywood, P), Oxford, Blackwell Publishers.
11. Holmes, Leslie, (2002) “Corse Guide – Corruption in Europe and Beyond”, Varsovia, suport de curs nepublicat al Central European University.
12. Meny, Yves, (1996) “Fin de siecle corruption: change, crisis and shifting values” in International Social Science Journal , vol.XLVIII, Nr.3, London, Blackwell Publishers.
13. Lahire, Bernard, (2000) Omul plural, Iasi, Polirom.
14. Moscovici, Serge (1997) “Reprezentarile sociale: definitia unui concept” in Reprezentarile sociale (coord. Neculau, A.), Iasi, Polirom.
15. Mungiu-Pippidi, Alina (2001) “Pentru o abordare institutionala a coruptiei din statele post-comuniste” in Politici publice (coord. Mungiu-Pippidi; Ionita, S.), Iasi, Polirom.
16. Negura, Lilian; Nacu, Liliana (1998) “De la ce se schimba, la ce nu se schimba intr-o RS” in Psihosociologia schimbarii (coord. Neculau, A.; Ferreol, G.), Iasi, Polirom.
17. Rotariu, Traian (1999) Metode statistice aplicate in stiintele sociale, Iasi, Polirom.
18. Weber, Max (2001) Teorie si metoda in stiintele culturii, Iasi, Polirom.
19. Barometrul de Opinie Publica (mai 2003) www.osf.ro
20. Corruption Perception Index (2005) – www.transparency.org

AMANDA BOSOVCKI - Doctorand in Sociologie, Universitatea “Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, master in Comunicare Sociala si Relatii Publice la aceeasi universitate.

 sus