Politica Internationala

Democratie, egalitate si egalitarism
 

VICTOR-IULIAN TUCA

The article reviews the Danish democracy, starting with its parliamentary component and finishing with system’s deficiencies. This is a stable democracy, with strong egalitarian roots, but great political values, conferring to its citizens negative rights at the highest possible system.

Banalitati inconfortabile

Nu exista un indreptar politic care sa prescrie cu exactitate tratamentul aplicabil unui stat in vederea mentinerii sale in reperele unei democratii liberale. Exista idei democratice insa, dupa cum observa David Held “doar atunci cand ideile sunt dublate de circumstante istorice favorabile si de forte structurale ele devin suficient de puternice pentru a schimba natura si mecanismul formelor constitutionale”. Mai mult, “daca ar fi sa luam doar istoria Europei in secolul XX, aceasta demonstreaza ca democratia este o forma de guvernare extrem de dificil de creat si de mentinut” constata acelasi autor in cunoscuta sa lucrare publicata in 1996¹.

Pe de alta parte, drepturile politice garantate de sistemele democratice au o relevanta scazuta atunci cand beneficiarii lor nu au capacitatea economica de a le exercita sau cu alte cuvinte, ca sa beneficiezi de ele trebuie sa fi capabil sa platesti. Desi garantate in constitutii si diferite acte normative, drepturile politice pot fi limitate drastic de starea economica precara a majoritatii celor care ar trebui sa fie principalul lor beneficiar. Prin urmare, posibilitatea de exercitare deplina a drepturilor politice se sprijina pe o alta categorie de drepturi si anume pe drepturile sociale. Acest adevar a fost exprimat in cuvinte exacte de cunoscutul sociolog german Ralf Dahrendorf. “Democratia si prosperitatea, spunea Dahrendorf, sunt lucruri deosebite, asa cum au descoperit spre marele lor regret toate tarile aflate pe drumul spre libertate”².

Contextualizari nordice

Una din marile democratiile clasice ale secolului XX este aceea intruchipata de regatul danez. Democratia daneza constituie rezultatul fericit al realizarii conditiilor de care vorbea David Held, in speta, aparitia unor circumstante istorice favorabile democratizarii societatii daneze de sfarsit de secol XVIII, existenta unor “idei democratice” si asimilarea lor organica de catre cei care formau majoritatea respectivei societati si ceva mai tarziu, inzestrarea cetatenilor cu drepturi sociale care sa permita exercitarea deplina a drepturilor lor politice.

Insa inainte de a trece la examinarea pe fond a democratiei daneze sa vedem ce forma legala imbraca in prezent organizarea acestui stat.

Danemarca este o monarhie parlamentara inca din 1849, cu un legislativ (det Folketing) unicameral format din 179 de membri.

Conform ultimilor modificari constitutionale, cate doua locuri au fost prevazute pentru alegatorii din Groenlanda si Insulele Feroe, parti componente dar autonome ale coroanei daneze.

In privinta executivului, acesta este numit de regina si desemnat de partidul castigator al respectivului scrutin electoral. Privind retrospectiv, guvernele au fost, in general minoritate (cum este si cazul actualului guvern) insa executivul se bucura de stabilitate datorita sprijinului primit din partea partidelor parlamentare. Pragul electoral pentru a accede in parlament este de 2% din totalul voturilor alegatorilor.

Din punct de vedere al constitutiei actuale, atrage atentia articolul 20 care legifereaza cooperarea si aderarea la diferite organizatii internationale. Orice decizie in acest sens poate fi luata cu o majoritate calificata de 5/6 din numarul total al parlamentarilor danezi. In lipsa intrunirii numarului de voturi necesar, hotararile pot fi luate numai prin referendum. Articol are o implicatie deosebita atunci cand se pune problema aderarii Danemarcei la tratatele adoptate de Uniunea Europeana³.

Trecand la puterea judecatoreasca, aceasta este compusa din 82 de tribunale regionale, care judeca procese pe fond, apoi din doua Curti de Apel unde pot fi atacate sentintele pronuntate de tribunale si, ca ultima instanta, din Curtea Suprema. Judecatorii, desemnati in urma unui concurs de Consiliul Judiciar, sunt numiti de regina la recomandarea Ministrului Justitiei. Consiliul Judiciar este compus dintr-un judecator care apartine Curtii Supreme, doi judecatori de la cele doua Curti de Apel, un avocat si doi reprezentanti ai societatii civile. Un fapt deosebit de important este acela ca puterea judecatoreasca este controlata permanent de societatea civila odata ce completele de judecata din dreptul penal sunt compuse dintr-un numar egal de judecatori si de jurati (cate trei), ultimii fiind desemnati in urma tragerii la sorti, de pe o lista din care poate face parte orice cetatean. Mai mult, in infractiunile cu periculozitate deosebita, judecate in prima instanta de Curtile de Apel, completul de judecata este format din trei judecatori si 12 jurati. Ca ultim aspect de procedura, un proces penal are termene extrem de scurte iar intreaga instrumentare procedurala se desfasoara cu reala celeritate. Sistemul procedural romanesc, in care termenele de judecata se acorda lunar iar procesele se solutioneaza pe parcursul a multe luni sau ani intregi, nu ar putea fi considerat in Danemarca decat o varianta africana a unui proceduri judecatoresti montate pe o scena a teatrului absurd, de provenienta ionesciana. De aceea, lupta impotriva coruptiei din Romania a avut rezultate remarcabile... din punct de vedere estetic.

Inchizand paranteza, ar mai fi de mentionat sistemul avansat de protectie a drepturilor omului si reglementarea unor organizatii care asigura logistica necesara acestui proces. Este vorba de prestigioasele Danish Center for Human Rights, Copenhagen Peace Research Institute, Copenhagen’s International Rehabilitation and Research Center for Torture Victims si Danish Democracy Fund.

Toata aceasta retea institutionala este doar reperul vizibil ale democratiei daneze. Background-ul sau este dat de conditiile intrinseci pe care le-am amintit mai devreme si care au produs bunastarea actuala a micului regat.

Circumstante istorice favorabile

Ca reper istoric al debutului pre-istoriei democratiei nordice am putea retine adoptarea reformelor agrare de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, prin care fermierilor danezi li s-au redat libertatea de miscare si apoi li s-au atribuit in folosinta loturi de pamant.

Aflata in plin absolutism (instaurat in anul 1665 de regele Frederik al III-lea) politica daneza a secolului al XVIII-lea nu a fost apanajul aristocratiei locale ci a fost exercitata in proportie covarsitoare, de doua personalitati de exceptie: baronul Johann Hartwig Ernst von Bernstorff si un alt Bernstorff, Andreas Peter, numit si “cel tanar”. Acesti doi politicieni au reusit sa castige increderea regelui si au asigurat, in proportie covarsitoare, un climat extern si interne propice nasterii democratiei daneze.

Primul Bernstorff, diplomat si consilier regal (1751-70) a reusit in mod stralucit evitarea conflictului armat (razboiul de 7 ani) declansat in vecinatatea regatului danez. Politica sa de neutralitate a asigurat tarii sale o perioada de pace de care Danemarca avea mare nevoie, dupa secole de lupte care au insemnat pierderi teritoriale uriase pentru batranul regat. Odinioara, Danemarca reprezentase nucleul unui intins imperiu nordic care incorpora in urma constituirii Uniunii de la Kalmar (1397) atat Suedia cat si Norvegia (ultima apartinand Danemarcei pana in 1814). In secolul XVIII raportul de forte se schimbase radical astfel ca Danemarca era amenintata atat din sud de Prusia cat si din est de Suedia expansionista. Frederic cel Mare, imparatul Prusiei observase ca Danemarca detine doua valori importante: flota sa si pe Bernstorff!

Politica impecabila a respectivului diplomat regal a reusit evitarea un razboi cu aceste puteri care ar fi putut zdrobi ce mai ramasese din vechea putere daneza.

Nici pe plan intern lucrurile nu aratau tocmai in regula. Astfel, majoritatea populatiei traversa o perioada de saracie acuta. Taranul care era instalat pe domeniul nobiliar si pe care nu-l putea parasi, trebuia sa plateasca o suma considerabila (stedsmaal) in schimbul locuintei pe care o primea. Plata se facea in bunuri care insumau cam intre 25-28% din recolta anuala. La aceasta obligatie se adauga aceea a prestarii de munca gratuita pentru proprietarul domeniului respectiv, munca care era de ordinul sutelor de zile pe an. Un studiu referitor la aceasta perioada releva faptul ca “societatea daneza a sfarsitului secolului XVIII era inca organizata pe principii feudale, cu intinse domenii nobiliare care reprezentau principala forma de organizare economica si sociala”⁴.

Mai trebuie adaugat faptul ca fermierii nu aveau dreptul de a lasa mostenire, ci eventuala “avere” revenea proprietarului domeniului respectiv, cu scopul aparent de a efectua reparatiile necesare casei unde a locuit defunctul agricultor.

Pomeneam mai devreme influenta benefica a baronului Johann Hartwig Ernst von Bernstorff asupra politicii externe a tarii sale. Si mai impresionant apare faptul ca acesta a continuat aceeasi abordare luminata si in privinta intinselor sale proprietati funciare si a taranilor care lucrau aceste terenuri. Astfel, in anul 1765, pe domeniul sau nobiliar din Sjslland, el a luat urmatoarele decizii: a recunoscut dreptul la mostenire a fiecarui fermier asupra pamantului lucrat, a acordat cate o un teren separat pentru fiecare familie de fermieri, a micsorat numarul zilelor de munca gratuite prestate in folosul domeniului sau nobiliar. Aceste masuri ar fi ramas limitate la un singur domeniu al unui singur baron excentric daca nu ar fi fost urmate de alte masuri similare, adoptate de aceasta data prin legi agrare reformatoare. Promotorul lor a fost nimeni altul decat celalalt Bernstorff. Cu ajutorul unui alt proprietar de intinse domenii feudale, si anume Christian Ditlev Reventlow (1748-1827) pe care-l numeste in fruntea corpului guvernamental responsabil de agricultura (Rentekammer) si cu sprijinul printului mostenitor Frederic al VI-lea, A.P Bernstorff reuseste sa adopte intre 1787 si 1799 intreaga legislatie care va distruge intreg sistemul feudal si va contribui considerabil la premisele democratiei daneze din secolul urmator. Ca rezultate imediate ale reformelor agrare, 60% din agricultorii danezi au primit in folosinta, in 1807 propriile lor ferme⁵ iar ceva mai tarziu, 67% din terenul cultivabil a trecut in proprietatea micilor fermieri independenti⁶.

Primul fapt remarcabil ar fi ca toate aceste reforme s-au facut de un mic grup de persoane care a inclus membri aflati in varful ierarhiei sociale a vremii, extrem de puternici si extrem de bogati. Toti apar-tineau aristocratiei daneze de sfarsit de secol XVIII si aproape toti detineau intinse domenii nobiliare, mostenite de secole.

Pe de alta parte, surprinde modul gradat si pasnic in care s-a realizat transferul puterii, detinute de rege, ca monarh absolut si de aristocratie, ca principal furnizor in materie de venituri si aparare al coroanei daneze. Inceput odata cu reformele din anii 80 ai sec. XVIII, acest proces de modernizare a culminat cu anul 1848 cand absolutismul a fost abolit si noua constitutie democratica a fost adoptata (1849). Au existat proteste din partea aristocratiei, scrisori furibunde au fost scrise monarhului dar mai important este faptul ca nu s-au comis nici un fel de reprimari sangeroase ale dorintelor de emancipare a taranimii. Este adevarat ca aristocratia daneza nu a avut niciodata forta celei britanice si ca s-a dovedit mult mai putin dispusa sa lupte pentru propriile sale drepturi. Daca in Danemarca mijlocului de secol XVII se instaura absolutismul monarhic, in Anglia aceleiasi perioade aristocratia locala tocmai reusea sa-l decapiteze pe Carol I, ca urmare a insistentelor repetate ale regelui asupra dreptului divin al monarhilor.

Nici monarhia daneza nu a avut forta absolutismului francez, astfel ca puterea regelui era mult mai limitata. De aceea, absolutismul danez a fost abolit pe cale pasnica iar momentul 1848 nu a imbracat haina violentelor inregistrate in alte capitale ale Europei, denumirea lui in istoriografie fiind elocventa: pasnica revolutie.

Grundtvig si spiritul ideilor democratice

Toate reformele societatii daneze nu ar fi in-semnat poate nimic in ordine politica fara aparitia unei persoane care a influentat decisiv soarta societatii daneze.

Nikolaj Frederik Severin Grundtvig (1783-1782) a fost omul potrivit la momentul istoric potrivit. Persoana polivalenta, teolog, autor de imnuri religioase, profesor, teolog istoric si chiar ministru, Grundtvig a reusit sa-si aduca un aport fundamental la modernizarea politica a natiunii sale. Observator lucid al politicii europene, acelasi remarcabil personaj facea in 1830, in timpul unei conferinte adresate studentilor universitatii din Copenhaga (infiintata in 1479) urmatoarea afirmatie: “gasesc gravitatea spiritului german si perfectiunea sa de 10 ori mai periculoasa ca frivolitatea si superficialitatea franceza”⁷. Profetie malitioasa insa adeverita succesiv de istoria tragica a secolului XX.

Grundtvig s-a dovedit un mare admirator al Angliei si al poporului englez. Calatoreste succesiv in spatiul britanic in anii 1829-1831 cu scopul declarat de a studia vechi manuscrise nordice, prilej cu care isi petrece o buna parte din timp in bibliotecile universitare din Oxford si Cambridge. Aici intalneste o atmosfera colegiala extrem de relaxanta si apropiata intre profesori si studenti. Intorcandu-se in Danemarca, Grundtvig are o revelatie salutara: infiintarea unor scoli populare cu un statut si un program adresat in special fermierilor danezi de toate varstele. Ideea de a avea un invatamant paralel cu cel oficial si obligatoriu (introdus in Danemarca in 1814) excludea orice intelectualism elitist si avea la baza ideea de a-i aduce impreuna o mare parte din oamenii care formau sau care vor forma societatea daneza din acel mijloc de secol XIX. Formate din studenti, profesori si personal administrativ, scolile populare reuneau pe o perioada cuprinsa intre 5 si 8 luni toate aceste persoane care imparteau in comun aceeasi viata cotidiana, odata ce invatau impreuna, gateau si mancau impreuna si exersau capacitatea de a-l descoperi pe “celalalt” si a-l intelege si accepta ca egal in calitatea lui unica de fiinta umana.

Drepturi sociale si welfare system

Insumand evenimentele descrise anterior, am putea distinge o prima etapa a procesului modernizarii Danemarcei care include legile reformelor agrare (1765-1807) si un al doilea stadiu de dezvoltare care ar cuprinde miscarea scolilor populare si trecerea de la absolutism la monarhie constitutionala, cu adoptarea unei primei constitutii democratice si a cadrului legislativ care a consacrat noile dimensiuni democratice ale statului (1849-1892). Demn de remarcat este faptul ca toti acesti factori au contribuit la nasterea unei model de democratie care va avea ca valoare intemeietoare egalitatea. Spre deosebire de egalitarismul comunist care a insemnat o egalitate in saracie si teroare, egalitatea daneza a avut ca premise libertatea individului si respectul pentru proprietatea privata. In acest sens, sistemul politic danez a dezvoltat o cultura a dialogului democratic si a participarii cetatenilor la actul de guvernare aproape fara precedent, daca avem in vedere intinderea acestei participari la majoritatea indivizilor societatii civile. Spre exemplu, dreptul de vot al femeilor a fost recunoscut in Danemarca inca din 1915 iar dreptul de a beneficia de salarii egale a fost legiferat in 1919.

Ajunsi in acest punct al discutiei, este important de inteles cum este conceputa egalitatea si prin ce se distinge in acest sens, democratia daneza de celelalte tipuri de democratii.

O diferenta majora intre sistemul american si cel european este reprezentata de modul diferit in care este tratat conceptul de “sanse egale”. O observatie generala dar in egala masura extrem de utila o facea Raf Dahrendorf cand arata ca “in Statele Unite a domnit multa vreme un concept precum cel de sansa, care intelege in mod restrictiv egalitatea conditiilor de start si in mod extensiv posibilitatile de alegere ale cetateanului. Se adunau in conceptul american de libertate drepturile fundamentale civile, drepturile politice si granitele deschise. Pana intr-un anumit grad, acesta este valabil inca si astazi. Cei saraci primesc ajutor daca se ajuta singuri; in rest, circumstantele lor de viata ii privesc. In Europa, secolul XX a cunoscut o alta dezvoltare.”⁸.

Asigurarea sanselor egale inseamna, potrivit variantei daneze a modelului european, gratuitatea totala a invatamantului, inclusiv a celui universitar. In fapt, exista “doar” universitati de stat iar studentii fara posibilitati materiale pot contracta un imprumut de la stat pe care il returneaza, dupa ce vor termina facultatea, intr-un termen cuprins intre 15 si 20 de ani.

Asigurarea de sanse egale mai inseamna, potrivit spiritului danez, sa beneficiezi de asistenta medicala gratuita, indiferent de veniturile pe care le ai. Saracii nu se duc in spitale de mana a doua iar pentru cei bogati nu exista centre medicale de lux, fiindca welfare system danez sustine in totalitate sistemul medical public.

Neajunsurile democratiei daneze

Egalitatea postulata imperativ de societatea daneza implica si consecinte negative in ceea ce priveste sfera privata a indivizilor. Moderatia poate sfarsi de multe ori in mediocritate iar egalitatea in egalitarism. Societatea daneza nu a produs dictaturi dar nici a creat individualitati charismatice deosebite. Idei care s-au dovedit salutare pentru spatiul public se metamorfozeaza nu de putine ori, in sfera privata, intr-o mediocritate acuta impusa majoritatii in mod subversiv si insesizabil. De multe ori, orice act imprevizibil a unui individ care depaseste normarea cotidiana este repudiat urgent si clasat ca fiind suspect si elitist. Uneori, nebunii au figuri de oameni cu mintea la cap iar “excesele” celor sanatosi sunt limitate la degustari bahice prelungite.

Unii danezii isi simt “individualitatea” in pericol si prefera sa traiasca in strainatate, altii viseaza bovaric la un loc pazit de inconsistenta cotidiana. Un exemplu in acest sens este chiar Hans Christian Andersen, a carui recunoastere in Danemarca a venit mult dupa consacrarea sa la nivel european. De asemenea, dificultatile intampinate de Kierkegaard in societatea daneza, care nu i-a putut accepta individualitatea sa incandescenta, este un alt fapt, dintr-un lung sir aproape interminabil⁹.

Imperativele acestui ethos egalitarist si nivelator au fost exprimate de scriitorul danezo-norvegian Aksel Sandemose (1899-1965) in asa numita lege a lui Jente (Jantelov). Mai tarziu acest cod nescris a lui Jente a devenit parte integranta a culturii populare scandinavice. Este vorba de 10 comandamente negative care exprima o etica a ne-diferentei. Ele sunt formulate in termenii urmatori:
1. Sa nu crezi ca esti cineva.
2. Sa nu crezi ca esti la fel de important ca noi.
3. Sa nu crezi ca esti mai inteligent ca noi.
4. Sa nu incerci sa te inseli tu insuti crezand ca esti mai bun ca noi.
5. Sa nu crezi ca stii mai multe decat noi.
6. Sa nu crezi ca esti mai valoros ca noi.
7. Sa nu crezi ca tu esti bun de ceva.
8. Sa nu razi de noi.
9. Sa nu crezi ca ii pasa cuiva de tine.
10. Sa nu crezi ca ne poti invata pe noi ceva.

Ar merita analizat pe larg, intr-un alt context, valorile politice care stau la baza acestor cutume populare. Ce se poate observa, prima facie, este un egalitarism pronuntat ce se poate dovedi imperativ si direct constrangator.

Trebuie remarcat insa ca egalitarismul danez nu a dus la suprimarea libertatii sau la comunism. Din contra, libertatea a fost conditia sine qua non a contractului social danez¹⁰, chiar si in formele sale mai putin reusite.

Ce mai trebuie precizat este ca lipsa de respect pentru individualism este compensata cu totala incredere si protectie pentru persoana. Ca individ reprezinti extrem de mult pentru danezi, ca tip individualist- mai putin. Paradoxal, individul este conceput ca persoana unica si, in acelasi timp, intotdeauna impreuna cu altii.

O alta idee, specific daneza si mai putin fericita, este aceea de popor mic, expus oricand pericolului pierderilor teritoriale sau, mai rau, a identitatii nationale. Cu o populatie de 5,3 milioane locuitori, danezii gandesc ca sunt “doar o simpla coada a buldogului german”. Desi secolul XX a insemnat pentru Danemarca o perioada de pace, infrangerile si pierderile teritoriale inregistrate in trecutul relativ indepartat, nu au fost uitate¹¹. In imaginarul colectiv insa, persista pericolul asimilarii de alte popoare, schita scriitorului si poetului danez Benny Andersen, intitulata “Cand Danemarca a fost abolita”, fiind sugestiva in privinta acestei spaime de un fals pericol care ar ameninta permanent natiunea. in acest sens, merita citat un fragment ceva mai lung din schita acestui autor: “Am visat, se destainuie personajul lui Andersen, ca Danemarca a fost desfiintata. Se facea ca eram departe, in nordul Suediei pentru o luna pentru a termina un roman si nu citisem nici un ziar. In drum spre casa, mi-am vizitat prietenul, Jan Maartenson, care locuieste in sudul Suediei. L-am intrebat daca pot dormi o noapte la el, inainte sa ma intorc in Copenhaga cu feribotul. – Ar trebui sa te muti la noi un timp, mi-a spus prietenul meu, linia de feribot a fost desfiintata. – Dar, asta e imposibil, nu se poate desfiinta acest feribot – am replicat eu.
– Ai aici o bere si ceva brandy, mi-a spus el, – relaxeaza-te, in timp ce iti spun ce s-a intamplat…Danemarca a fost desfiintata, toti danezii au fost expatriati…v-ati facut datorii externe atat de mari incat Consiliul European v-a declarat in stare de faliment. Singurul mod de a face tara voastra profitabila a fost sa evacueze populatia si sa o transforme intr-o zona de aplicatii militare pentru armata europeana si intr-un depozit de deseuri nucleare. – Dar unde este familia mea si cum imi pot publica cartea pe care am scris-o? – Nu stiu exact insa s-a luat hotararea ca populatia daneza sa fie impartita in mici grupuri si trimisa in diverse zone ale Europei pentru a fi mai bine integrata in acele societati. Cat despre cartea ta, va fi tradusa in suedeza...”¹²

Pura elucubratie sau majora criza de identitate? Oricum ar fi, frica colectiva de un inamic amenintator si necunoscut este reala in mai toate topos-urile europene si poate lua forma unor nationalisme regionale substantiale, indreptate asupra unor subiecti evident inocenti. Partidul Poporului Danez (Dansk Folkeparti)¹³, miscare cu accente pronuntate de extrema dreapta, este tocmai formatiunea politica care colecteaza si intretine imaginarul colectiv danez cu un astfel de “delirium” pe care il indreapta impotriva emigrantilor sau… Uniunii Europene.

In loc de concluzii

Poate doar acum, cuvintele lui David Held, citate la inceputul acestor randuri, deschid spre o intelegere adecvata a problemelor pe care le ridica un sistem democratic contemporan.

Intr-adevar, pe de-o parte, o forma de guvernare democratica este extrem de greu de creat si mentinut iar pe de alta parte, o astfel de democratie nu se poate naste exnihilo ci are la baza comportamente sociale specifice fiecarei natiuni in parte.

Important ramane faptul increderii in aceleasi valori politice si al realizarii unei prosperitati sociale de care sa se bucure majoritatea cetatenilor care cred si sustin aceste sisteme democratice. In cuvintele lui Raymond Aron, este necesar ca regimul constiutional-pluralist sa fie acceptat per se, sa se bucure de increderea maselor populare in virtutea realizarii faptului ca este singurul sistem care se straduie sa limiteze autoritatea si care asigura garantarea libertatii individuale si a celorlalte drepturi negative de care nu devii deplin constient “decat in ziua in care nu mai beneficiezi de ele”¹⁴.

In lipsa acestei increderi, putem intotdeauna declama resemnati despre ghinionul perpetuu pe care unele natiuni le inregistreaza constant in istorie. Poate tocmai de aceea, ieremiadele la adresa providentei expiatoare raman doar masti ale unor l’exercises de l’hyppocrisie.

NOTE
¹ David Held, Models of Democracy, Polity Press & Blackwell Publishers Ltd., 1996
² Ralf Dahrendorf, Conflictul social modern, Central European University Press, 1996
³ In urma referendumului national organizat in luna septembrie 2000, cetatenii danezi au respins adoptarea monezii unice europeane (euro).
⁴ Danmark Historie, vol 10, Reform og Fallit, 1784-1830
⁵ Roar Skovmand, Danmark Historie, vol 11, Folkestzrets Fødsel (Nasterea guvernamantului popular): 1930-70, Copenhagen: Politikens Forlag, 1978
⁶ Procent inregistrat la nivelul anului 1850
⁷ A Grundvig Anthology, Selections from the writings of NFS Grundtvig, James Clark&Co, Cambridge, England, p 102.
⁸ Ralf Dahrendorf, Conflictul social modern, Central European University Press, 1996, p 55.
⁹ Borish, Steven M, The land of living: the Danish folk high schools and Denmark’s non-violent path to modernization, Blue Dolphin Press, Inc, Grass Valley, California 1991, p 318- 320.
¹⁰ Este interesanta observatia lui Tocqueville conform careia “din toate timpurile, natiunile mici au fost leaganul libertatii politice” si ca “libertatea tine de faptul ca poporul este mic si nu de poporul insusi”, in Despre Democratie in America, Vol 1, Humanitas 1995, p 217.
¹¹ Ultimile pierderi teritoriale s-au petrecut in 1864 cand Bismark a anexat Prusiei principatele Slesvig si Holsten, aflate la granita de sud a regatului danez.
¹² Benny Andersen, “Da Danmark blev nedlagt” (Cand Danemarca a fost abolita), in Thorkild B. Jensenn Danmark og Danskerne, 1979, p. 48-49.
¹³ In urma alegerilor din 20 noiembrie 2001, Dansk Folkeparti si-a adjudecat 12% din mandatele parlamentului, devenind astfel al treilea partid ca pondere in viata politica daneza.
¹⁴ Raymond Aron, Démocratie et totalitarisme, Gallimard, 1965.

VICTOR-IULIAN TUCA - Licentiat al Facultatii de Drept (1996) si absolvent al Facultatii de Filozofie (2000). Master in Studii Europene la Universitatea din Leuven, Belgia. Bursier al Ministerului de Externe Danez in domeniul democratiei si drepturilor omului (2001). Stagiul la Comisia Europeana – Relatii Externe (2002). Din noiembrie 2004, corespondent al postului de radio Deutshe Welle la Bruxelles.

 sus