Stabilitatea sistemelor de partide din Europa de Est
- un parcurs imprevizibil -

IONUT CIOBANU

A comparative analysis of party systems in South-East and Central European countries after the falling of Iron Curtain. Conclusions show that the stabilization process of party systems is faster than expected, even if it has different paces in each country.

1. Introducere

Dupa prabusirea regimurilor comuniste, tarile din Europa de Est se afla in plin proces catre democratie. Acest proces se dovedeste a fi dificil si datorita faptului ca institutionalizarea unui sistem politic necesita acumulari de valori si stabilitate (Huntington 1999:20).

Studiul sistemelor de partide din aceste tari ne poate oferi informatii despre stadiul tranzitiei spre un regim democratic functional. In acest context stabilitatea sistemelor de partide din Europa de Est reprezinta o provocare pentru orice cercetator in domeniu.

In literatura de specialitate exista doua orientari importante in abordarea acestui subiect:
- prima, asumata de majoritatea cercetatorilor, considera procesul de stabilizare a sistemelor de partide din Est ca fiind unul de durata, influentat in primul rand de modele de comportament ale electoratului si ale elitelor (Mair 1997 apud Toole 2000).
- a doua orientare caracterizeaza procesul de stabilizare ca fiind mai scurt decat se prevedea (Olson 1993, Agh 1994, apud Toole 2000), si influentat in egala masura (Toole 2000:441) de designul electoral si de modele de comportament ale electoratului si elitelor.

James Toole demonstreaza, aplicand modelul Mair cu privire la gradul in care sistemele de partide sunt stabilizate, ca sistemele de partide din Europa Centrala (Cehia, Ungaria, Polonia) s-au stabilizat mai rapid decat era asteptat.

Pentru a determina daca un sistem de partide este "inghetat", Mair utilizeaza trei indicatori: - accesul la guvernare, formula guvernamentala si alternanta la guvernare - considerand ca un sistem se stabilizeaza atunci cand evolutia acestor indicatori devine pre­dic­tibila (Toole 2000:442).

Toole preia acesti indicatori, la care adauga variabile independente care masoara efectele designului electoral - fractionalizarea sistemului de partide, si variabile care masoara comportamentul electoratului - volatilitatea electorala si "party system turnover", permeabilitatea sistemului. La aceste variabile am adaugat excedentul de partide corespunzator fiecarei tari, ca o masura a influentei sistemului electoral.

Esantionul Toole a fost extins cu patru tari: Romania si Bulgaria din Europa de Sud Est si Estonia, Letonia dintre tarile baltice, pentru a determina daca aceste sisteme au un traiect comun sau diferentiat. Ne putem astepta ca cele trei tari central europene, mostenind o traditie civica mai dezvoltata sa fie mai avansate in parcursul catre stabilitate decat tarile din SE si cele baltice, care fie sufera o intarziere economica sau institutionala, fie au demarat acest proces mai tarziu (dupa obtinerea independentei) si se confrunta cu particularitati regionale.

Principala concluzie pe care o emite Toole este ca procesul de stabilizare este de scurta durata, si este influentat in egala masura de designul electoral si de modele de comportament ale electoratului si elitelor. Acest studiu prin extinderea esantionului incearca sa testeze validitatea concluziei pentru alte tari din Europa de Est.

2. Date si metode

Rezultatele pentru toate variabilele in cazul tarilor din esantionul Toole sunt preluate din articolul "Government Formation and Party System Stabilization in East Central Europe" aparut in Party Politics in anul 2000.

Datele pentru toate celelalte tari ale esantionului, in ceea ce priveste calculul fractionalizarii, excedentului de partide, volatilitatea electorala si "party system turnover" sunt cele oferite de Project on Political Transformation and the Electoral process in Post-Communist Europe, University of Essex.

Componenta cabinetelor in cazul Romaniei a fost preluata din Alexandru Radu - "1989-1999. Nevoia Schimbarii. Un deceniu de pluripartidism". Pentru Bulgaria si Estonia au fost folosite datele puse la dispozitie de site-ul www.Zarate.com, iar pentru Letonia cele furnizate de Cancelaria de Stat a Republicii Letonia.

Indicii au fost calculati pentru Romania incepand din 1990, pentru Bulgaria din 1991, Estonia 1992 iar pentru Letonia din 1993. Toti indicii au fost calculati pentru camera inferioara si doar pentru partidele care au obtinut peste 1% din totalul voturilor. In cazul Ungariei pentru calculul numarului excedentar de partide au fost luate in calcul locurile alocate pe liste.

Variabilele independente sunt grupate in doua categorii:
- variabile care masoara influenta designului electoral asupra sistemului de partide: fractionalizarea si numarul de partide in exces in raport cu numarul de partide suportat de sistemul electoral;
- variabile care surprind influenta comportamentului electoratului si elitelor: volatilitatea electorala si gradul in care se modifica structura partinica a legislativului - party system turnover.
Fractionalizarea sistemului de partide este operationalizata prin numarul efectiv de partide, calculat cu formula Laakso-Taagepera:

unde Si² este procentul de voturi primite de un partid care a acumulat peste 1% din voturi.

Numarul excedentar de partide - Nex este operationalizat prin calculul diferentei dintre numarul efectiv de partide si numarul de partide suportat de sistemul electoral. Numarul de partide suportat de sistemul electoral este calculat cu formula:
     Ns = 2,5 + 1,25log M (Cox 1997:207)
unde M este magnitudinea medie a circumscriptiei electorale;
     Nex = N - Ns.

Volatilitatea electorala este, dupa definitia lui Peter Mair, "schimbarea electorala neta intre doua alegeri consecutive" si se calculeaza ca fiind suma tuturor voturilor (procentuale) care se castiga (sau se pierd) la doua alegeri succesive. Pentru partidele care au fuzionat am luat in considerare suma procentelor celor doua (sau mai multe) partide la alegerile precedente. Pentru coalitiile sau partidele care s-au destramat, am aplicat aceeasi conventie.

Gradul de modificare a structurii partinice parlamentare a fost calculat cu ajutorul formulei Toole:

unde:
P in = partide care au intrat in parlament la un moment dat;
P out = partide care au iesit din parlament la un moment dat;
P (t-1) = nr. de partide parlamentare la precedentele alegeri;
P t = nr. de partide parlamentare la momentul in care se face calculul;

Valorile pe care le poate lua PST sunt cuprinse intre 0 si 2. 0 atunci cand nu exista nici o modificare si 2 atunci cand exista schimbare completa. In cazul coalitiilor, acestea nu au fost considerate un singur partid, ci dupa numarul de partide care o compun.
Variabila dependenta - gradul de stabilizare al sistemului - a fost operationalizata aplicand modelul Mair:

Alternanta la guvernare se refera la gradul in care se schimba compozitia partinica a cabinetelor dupa alegeri (Toole 2000:444).

Formula guvernamentala este familiara daca dupa recastigarea alegerilor coalitia este compusa din aceleasi partide sau acelasi partid formeaza din nou singur guvernul. Accesul la guvernare este gradul in care toate partidele (sau aproape toate) participa la formarea guvernului.

3. Analiza

3.1 Variabile independente
In Cehia si Ungaria, fractionalizarea sistemelor de partide este corespunzatoare unor tari cu sistem multipartidist centripet, volatilitatea electorala este cea mai scazuta, fiind de aproape trei ori mai mare ca aceea din tarile occidentale, iar gradul de schimbare al partidelor parlamentare (party system turnover) si numarul excedentar de partide este redus. Pentru Cehia, valorile sunt:

In Ungaria aceste valori se prezinta astfel:

Polonia, a treia tara din Europa Centrala, are valori surprinzatoare, in comparatie cu Cehia si Ungaria, avand cel mai fractionalizat sistem de partide si cel mai mare numar excedentar de partide, volatilitate medie si un grad ridicat de schimbare parlamentara.

In Romania fractionalizarea, volatilitatea si numarul excedentar de partide sunt comparabile cu ale Cehiei si Ungariei, numai gradul de permeabilitate are o valoare mai mare:

Bulgaria este tara esantionului cu sistemul de partide cel mai putin fractionalizat si cu cel mai mic numar excedentar de partide. Volatilitatea si "party system turnover" au valori medii, in cadrul esantionului.

In tarile baltice, Estonia si Letonia, toate valorile variabilelor independente sunt mai ridicate, doar Polonia avand valori mai mari pentru unele variabile. In Estonia aceste valori sunt:

In Letonia aceste variabile se prezinta astfel:

Fractionalizarea sistemelor de partide variaza de la 3.7 in Bulgaria si 4.2 in Ungaria - cele mai mici valori - la 9.3 in Polonia si 7.1 in Letonia. Media este de 5.9. In studiul comparat pe 36 de tari, Lijphart a determinat un numar minim de 1.35 si un maxim de 5.98 (Lijphart 2000:85). Tarile din Europa de Est au un multipartidism mai atomizat, cea mai mare diferenta inregistrandu-se la numarul maxim de partide.

Surprinzator, se pare ca nu exista o legatura directa intre gradul de fractionalizare si gradul de stabilizare, Cehia si Ungaria, tarile cele mai stabilizate avand un indice al fragmentarii superior Bulgariei si comparabil cu cel al Romaniei.

Nici numarul excedentar de partide nu este puternic corelat cu nivelul stabilizarii, acesta fiind cel mai scazut in Bulgaria si nu in Cehia sau Ungaria, asa cum era de asteptat. De altfel, fractionalizarea in cazul Poloniei este mult superioara Letoniei, care este tara cu cel mai instabil sistem de partide.

Volatilitatea electorala crescuta este o caracteristica importanta a sistemelor de partide din Europa de Est. Aceasta inregistreaza cel mai scazut nivel in Cehia (21.8%), in Ungaria (28.55%) si in Romania (28.13%). Primele doua tari au cel mai ridicat nivel de stabilitate, in timp ce Romania este stabilizata 1/3. Cel mai ridicat nivel al volatilitatii este intalnit in tarile baltice Estonia (60.5%) si Letonia (67.83%). Bulgaria inregistreaza o valoare comparabila cu cea a Poloniei. Media pentru intreg esantionul este de 35.57% de 4 ori mai mult decat media tarilor vestice, care este de 8.5 % (Mair 1997, apud Toole 2000).

Gradul de schimbare a structurii partinice parlamentare PST - inregistreaza cel mai scazut nivel in Ungaria - 0.16, cel mai ridicat fiind in Letonia -1.60. Ta­rile stabilizate au un PST mai scazut, ceea ce sugereaza o legatura mai puternica intre aceasta variabila si gradul de stabilizare.

3.2 Variabila dependenta
Pentru tarile din Europa Centrala, Toole, aplicand modelul Mair, a ajuns la urmatoarele rezultate:

Pentru celelalte tari din esantion, analiza primei caracteristici - alternanta la guvernare - a relevat rezultatele:
- In Romania, intre anii 1990-1996, pe durata a doua mandate parlamentare, scena politica a fost dominata de Frontul Salvarii Nationale (FSN), iar dupa scindarea acestuia, de FDSN (Frontul Democrat al Salvarii Nationale) si PDSR (Partidul Democratiei Sociale din Romania). In 1996 se produce schimbarea completa a partidelor de guvernamant. Partidul dominant in cadrul coalitiei guvernamentale este PNTCD (Partidul National Taranesc Crestin Democrat). Dupa alegerile din 2000 fostul FDSN, PDSR, devenit acum PSD (Partidul Social Democrat), revine la guvernare. Se poate spune deci ca in Romania alternanta la guvernare este completa.
- In Bulgaria, incepand cu alegerile din 1991, doua partide au dominat alegerile: Uniunea Fortelor Democratice (SDS) si Partidul Socialist Bulgar (BSP), care au alternat la guvernare pana in 2001 cu doua exceptii in perioada decembrie 1992 - ianuarie 1995, cand la guvernare s-a aflat un cabinet de experti si unul caretaker. In 2001 alegerile au fost castigate de o noua grupare: Miscarea Nationala Simeon al doilea. Si in cazul Bulgariei alternanta la guvernare este completa.
- Din punct de vedere al participarii la guvernare, in Estonia doua partide se detaseaza: Coalitia Nationala Pro Patria (Isaama) devenita Uniunea Pro Patria (IERSP), si Partidul Coalitiei (KMU, ulterior KE). Aceste partide au guvernat (in cadrul unor coalitii) alternativ in perioada 1992-2002. Rezulta ca sistemul de partide estonian a cunoscut o alternanta completa.
- In Letonia situatia este diferita. Niciodata in cei zece ani analizati compozitia guvernamentala nu s-a schimbat total, Calea Letona (LC) participand la toate cabinetele. De asemenea si alte partide sau aflat la guvernare ani multi - Miscarea pentru Independenta (LNNK, ulterior FF/LNNK); Uniunea Taranilor Letoni (LPP). Din aceste motive, alternanta la guvernare este partiala.

Toate tarile analizate, cu exceptia Letoniei, au experimentat alternanta completa la guvernare, acesta fiind criteriul cel mai usor de indeplinit in tranzitia catre un sistem de partide cu structuri "inghetate".

Al doilea indicator al modelului Mair, formula de guvernare are urmatoarea desfasurare in tarile esan­tionului:
- In Romania felul formulei guvernamentale poate fi analizat dupa ce Partidul Social Democrat (PSD) a castigat din nou alegerile, in anul 2000. In precedenta participare la guvernare FDSN formase un cabinet minoritar, care era de fapt o coalitie majoritara mascata. In anul 2000, PSD in alianta cu Pa­tidul Umanist Roman (PUR) a format un guvern bicolor minoritar. In practica, sprijinul pe care UDMR il acorda guvernului, il transforma intr-o coalitie mascata. Pentru ca PSD si-a schimbat partenerii de coalitie formula de guvernare este inovativa.
- Formula guvernamentala bulgareasca este de asemenea inovativa, deoarece dupa ce a recastigat puterea in 1997, Partidul Socialist Bulgar (BSP) nu a mai guvernat cu fostii parteneri - Uniunea Fermierilor (BzN) si Miscarea Ekoglasnost (DE), ci impreuna cu Partidul Democrat (DP). In 2001 politica bulgaresca a cunoscut o surpriza de proportii partidul lui Simeon al 2-lea castigand alegerile si alcatuind guvernul.
- In Estonia situatia este similara: dupa revenirea la guvernare in 1999, Coalitia Nationala Pro Patria, acum numita Uniunea Pro Patria s-a aliat cu un ex partener, Partidul Reformei (RE), al principalilor adversari, Partidul Coalitiei (KMU). Formula guvernamentala este deci inovativa.
- Letonia neavand o alternanta la guvernare nu poate avea o formula de guvernare familiara. In aces­te conditii, cand exista partide care nu au pierdut niciodata puterea, formula guvernamentala, in termenii lui Mair, nu poate fi testata aplicand modelul.

In nici una din cele patru tari, formula guvernamentala nu este familiara (din tot esantionul doar Ungaria are o astfel de formula), variind de la o inovativitate moderata - Romania, la cazul extrem al Letoniei.

Accesul la guvernare - ultima caracteristica din interiorul modelului - este in Romania deschis. Partidul Romania Mare care este acum exclus de la guvernare din cauza extremismului sau, a participat la precedenta guvernare social-democrata la nivel de secretar de stat.

In Bulgaria, doua partide au avut o prezenta constanta in Parlament - Uniunea Fortelor Democratice (SDS) si Partidul Socialist Bulgar (BSP). Dar acestea au cooptat la guvernare majoritatea partidelor mici. Prezenta la guvernare a partidului fostului suveran, ca principal partid, demonstreaza accesul deschis la guvernare.

In tarile baltice accesul la guvernare este in mod clar deschis. In Estonia, noua partide au participat la guvernare, iar in Letonia paisprezece. Letonia detine recordul in privinta fluiditatii sistemului sau de partide.

In urma aplicarii modelului Mair, rezultatul pentru intreg esantionul, in ceea ce priveste variabila dependenta, este urmatorul:

Majoritatea tarilor se gasesc inca intr-o faza incipienta a procesului de stabilizare. Cehia si Ungaria par sa traverseze mai rapid acest proces, fiind stabilizate in proportie de 2/3.

Patru din cele sapte tari ale esantionului (Romania, Bulgaria, Estonia, Polonia) sunt stabilizate in proportie de 1/3. Letonia face nota discordanta in cadrul esantionului, fiind singura tara in care sistemul de partide nu este stabilizat deloc. Tipul formulei guvernamentale, alaturi de accesul la guvernare sunt criteriile cel mai greu de indeplinit. Doar tarile stabilizate in proportie superioara - Cehia si Ungaria reusesc sa indeplineasca cate unul din aceste criterii.

Cu doar doua tari stabilizate din intreg esantionul si cu una dintre ele deloc stabilizata, pana in acest moment, concluzia lui Toole se dovedeste a fi invalidata.

4. Rezultate

Corelatiile variabilelor independente care masoara influenta designului institutional cu gradul de stabilizare al sistemelor de partide pot fi vizualizate in tabelele de mai jos:

Cehia si Ungaria, tarile stabilizate superior au un indice al fractionalizarii mediu si nu scazut asa cum era de asteptat, in timp ce Romania, cu un indice comparabil cu cel al Ungariei este stabilizata inferior. Estonia si Letonia, cu indici aproape egali - 7.0 si 7.1, nu sunt stabilizate in aceeasi masura. Cazurile Bulgariei - care are cel mai mic grad de fractionalizare dar care nu este stabilizata superior, si cel al Poloniei - cel mai fractionalizat sistem, stabilizat mai mult decat cel leton, demonstreaza fara echivoc ca masura in care sistemul de partide este fractionalizat nu influenteaza gradul de stabilitate al acestuia.

A doua variabila independenta care masoara sistemul electoral - numarul excedentar de partide, are o valoare mai ridicata in Cehia decat in tarile stabilizate 1/3, Romania si Bulgaria. Din nou Bulgaria - cea mai scazuta valoare - si Polonia - cea mai ridicata - sunt stabilizate in aceeasi masura, fapt care dovedeste influenta scazuta a acestei variabile independente asupra variabilei dependente.

Cele doua variabile independente institutionale au o influenta minima asupra gradului de "inghetare" al sistemelor de partide in tarile esantionului.

Relatiile dintre variabilele independente comportamentale - volatilitatea electorala si gradul de schimbare al compozitiei parlamentare (party system turnover) si variabila dependenta pot fi determinate urmarind figurile:

Volatilitatea electorala in tarile stabilizate in proportie de 2/3 - Cehia si Ungaria au (impreuna cu Romania) valorile cele mai scazute din tot esantionul. Polonia si Bulgaria au o volatilitate medie (pentru esantionul studiat) si un grad de stabilizare de 1/3. Letonia, tara cu cea mai ridicata volatilitate este si tara cu sistemul de partide complet instabil.

Romania - cu volatilitate inferioara Ungariei - si Estonia cu o volatilitate superioara tarilor din grupul "de mijloc", fac nota discordanta, avand acelasi nivel de stabilizare. Influenta volatilitatii electorale este superioara variabilelor precedente, insa nu are o forta explicativa foarte semnificativa.

Ultima variabila independenta - party system turnover - este variabila cel mai puternic corelata cu cea dependenta. Tarile cu cele mai mici valori ale PST sunt si cele stabilizate 2/3. Cele cu valori medii - Romania, Bulgaria si Estonia - sunt stabilizate la un nivel de 1/3. Letonia confirma si ea impactul superior al acestei variabile. Doar Polonia nu se inscrie tendintei generale.

Variabilele independente comportamentale au un impact mai mare asupra variabilei dependente decat variabilele independente institutionale, constatare care infirma ipoteza conform careia ambele seturi de variabile ar avea o influenta egala asupra stabilitatii sistemelor de partide.

5. Concluzii

Sistemele de partide din Europa de Est, asa cum se poate vedea foarte clar din tabelul de mai sus, sunt, contrar optimismului afisat de unii cercetatori, departe de a fi stabilizate. Acest proces se desfasoara cu viteze diferite in tari diferite ale esantionului. In tarile central europene, Cehia si Ungaria stabilizarea sistemelor de partide este mai avansata decat in tarile mai sudice - Romania si Bulgaria. Estonia si Letonia sunt tarile cel mai putin "inghetate" din esantion, caracterizate printr-o volatilitate electorala ridicata, mai mare aproape de zece ori decat in democratiile vestice.

Ipoteza de lucru - procesul de stabilizare este mai rapid decat se prevedea si este influentat in egala masura de variabilele institutionale cat si de cele comportamentale a fost invalidata de acest studiu, care dovedeste ca influentele institutionale sunt minime. Un mai mare impact il au in mod evident variabilele comportamentale, volatilitatea electorala si gradul de schimbare a compozitiei parlamentare. Din acest motiv, nici evolutia viitoare a acestor sisteme nu este usor identificat.

Totusi, din analiza variatiei volatilitatii electorale, care este inconstanta in Romania si Bulgaria si mai ales in tarile baltice se poate afirma ca nici in viitorul apropiat sistemele de partide din aceste tari nu vor fi "inghetate", ci vor fi in permanenta miscare.

BIBLIOGRAFIE
Stefano Bartolini, Mair Peter (eds),1984, Party Politics in Con­temporary Western Europe. Bristol: Frank Cass.
Gary W. Cox, 1997, Making Votes Count. Cambridge: Cambridge University Press.
Samuel Huntington, 1999, Ordinea Politica a Societatilor in Schimbare. Bucuresti: Polirom.
Arend Lijphart, 2000, Modele ale democratiei. Iasi: Polirom.
Arthur H. Miller, Gwyn Erb, William M. Reisinger, Vicki L. Hesli, 2000, "Emerging Party Systems in Post - Soviet Societies: Fact or Fiction?". The Journal of Politics. 62: 455 - 490.
Project on Political Transformation and the Process in Post - Communist Europe. University of Essex
Alexandru Radu, 2000, 1989 - 1999. Nevoia schimbarii. Un deceniu de pluripartidism in Romania. Bucuresti: Ion Cristoiu.
Traian (coord) Rotariu, Gabriel Badescu, Irina Culic, Elemer Mezei, Cornelia Muresan, 2000. Metode statistice aplicate in stiintele sociale. Iasi: Polirom.
Rein Taagepera, Mathew Shugart, 1989. Seats and Votes. New Haven & London: Yale University Press.
James Toole, 2000. "Government Formation and Party Systems Stabilization in east central Europe". Party Politics. 6: 441- 461.
www.Zarate.com
www.ipu.com

IONUT CIOBANU - masterand, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Stiinte Politice.

 sus